Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 164/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 164
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Niculina Țiț
JUDECĂTOR 2: Elena Pașcan
JUDECĂTOR 3: Camelia Viziteu
GREFIER: - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil promovat de reclamanta -" " SRL Tg. N, împotriva sentinței civile nr. 781 din 14.09.2007 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat pentru recurentă adm. asistat de av., fiind lipsă intimata.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei, după care:
Nemaifiind chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Av. având cuvântul pentru recurentă, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și pe fond admiterea acțiunii în sensul obligării intimatei la plata sumei de 2730,87 lei așa cum s-a constatat prin expertiză.
În susținerea motivelor de recurs arată că s-a promovat recurs întrucât s-a respins la fond acțiunea de recuperare prejudiciu iar administratorul unității apreciază că această hotărâre nu este legală și temeinică. Nu s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 129 al. 5 Cod procedură civilă, instanța de fond nu și-a exercitat rolul activ. Se reține în considerente că lipsa în gestiune s-ar datora culpei administratorului recurentei care ar fi îndemnat intimata să dea mărfuri pe datorie.
Lipsa în gestiune nu a fost contestată de intimată și tatăl intimatei a recunoscut că această marfă a fost vândută pe datorie și s-a angajat personal ca până la 5.02.2004 să achite personal lipsa în gestiune.
Nu s-a făcut dovada că administratorul unității recurente ar fi fost măcar de acord cu această practică.
S-a depus la dosar contractul de muncă al intimatei, s-a solicitat aplicarea dispozițiilor art.270 al. 1 Codul muncii privind răspunderea patrimonială, intimata a recunoscut paguba și fără să conteste, a semnat inventarul.
S-a făcut dovada prejudiciului prin expertiza contabilă care concluzionează că suma de 27 308 00 lei vechi este prejudiciul creat de salariată care avea obligația să țină gestiunea corectă, conform fișei postului, opinează că gestionara și-a însușit personal mărfuri din gestiune. În prezent magazinul este închis deoarece suma era foarte mare la nivelul anului 2003.
Cu cheltuieli de judecată la instanța de fond și în recurs.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 781/14.septembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- ( 3272/C/2006) Tribunalul Neamța respins acțiunea în recuperare prejudiciu formulată de reclamantele -" " SRL Tg. împotriva pârâtei, ca nefondată, reținând următoarele:
Reclamanta a arătat că în perioada 1.09.2003 - 19.12.2003 a angajat-o pe pârâtă în calitate de gestionară și aceasta a creat societății un prejudiciu în valoare de 2134,85 lei din care 821,65 lei mărfuri vândute pe datorie, sumă nerecuperată și o lipsă în gestiune de 1353,19 lei, prejudiciul fiind stabilit prin inventarul realizat la data de 22.12.2003ssemnat de pârâtă.
Ulterior reclamanta și-a precizat pretențiile bănești la suma de 2751 lei din care suma de 1637 lei lipsă în gestiune și mărfuri vândute pe datorie de 934 lei.
Pârâta a fost angajată în cadrul intimatei pe postul de muncitor necalificat iar în urma efectuării inventarului în cadrul magazinului unde lucra pârâta s-a găsit o lipsă în gestiune care prin prezenta acțiune se solicită a fi recuperată de la pârâtă, deoarece, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, pârâta a creat un prejudiciu societății angajatoare.
În urma cercetărilor penale care s-au efectuat la plângerea societății împotriva pârâtei pentru crearea prejudiciului, a reieșit că activitatea efectivă de gestionare a produselor din magazin era efectuată de către administratorul societății și de către pârâtă ( fila 4 din declarația dosarului de urmărire penală al Poliției orașului Tg. N atașat la dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria TG. N nr. 246/2004).
În privința mărfurilor pe care pârâta le-a dat pe datorie anumitor clienți, din cercetările penale a reieșit că acestea au fost acordate la îndemnul și cu știința părții vătămate. Pentru aceste motive pârâtei nu i se pot imputa aceste mărfuri vândute pe datorie, administratorul societății având posibilitatea de a se îndrepta împotriva datornicilor cu acțiune în pretenții pentru sumele de bani nerestituite reprezentând contravaloarea mărfurilor achiziționate.
Această vânzare pe datorie s-a făcut cu acordul administratorului acesta asumându-și în fapt și în drept riscul prejudiciului.
S-a reținut că mărfurile intrate în magazin erau primite de administratorul societății care semna notele de recepție și nu de către salariata pârâtă, care nu avea calitatea de gestionar conform Legii nr. 29/1969.
Societatea reclamantă " -" " SRL Tg. Nap romovat recurs susținând că prima instanță a făcut o apreciere greșită a situației de fapt. Astfel, susține că prejudiciul creat este lipsă în gestiune, iar în privința vânzărilor pe datorie a verificat cetățenii înscriși și aceștia au confirmat că au plătit mărfurile după cca. 2-3 săptămâni, însă pârâta nu a predat banii.
Și faptul că a semnat listele de inventar dovedește că a recunoscut calitatea sa de gestionar de fapt, astfel prejudiciul fiind constatat cert și prin expertiza contabilă administrată la fond, acțiunea este admisibilă.
Ca temei de drept a invocat art. 304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.
Examinând criticile formulate, Curtea le reține neîntemeiate pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Răspunderea patrimonială a gestionarilor față de angajator este reglementată prin Legea nr. 22/1969.
Calitatea de gestionar de drept, potrivit acestei legi, este dată de funcția pe care prestează în sensul încredințării unei gestiuni; încheierea unui contract individual de muncă în funcția de gestionar, constituirea unei garanții care este obligatorie și stabilirea unor atribuții prin fișa postului, respectiv de a primi, păstra și elibera bunuri semnând pentru acestea.
Din probele administrate în cauză, rezultă că intimata pârâtă a fost angajată cu contract individual de muncă pe postul de muncitor necalificat (contract fila 20 dosar nr. 689/2006), începând cu data de 1 octombrie 2003, act în care nu se face nici o referire la atribuțiile ce-i revin.
Pârâta a recunoscut că ea doar vindea marfă, nesemnând nici un act de primire și recepție a mărfii, lucru necontestat de către societatea reclamantă.
Ori, numai operațiunea de vindere a mărfii nu atrage automat și calitatea de gestionar de fapt cu consecința răspunderii patrimoniale a unui gestionar de drept, așa cum este reglementată de legea nr.22/1969.
Fiind încadrată în postul de muncitor necalificat și lucrând în fapt în magazin la vânzarea mărfurilor, pentru a fi în situația unui gestionar de fapt era necesar ca pârâta să semneze acte de gestiune, acte de intrare sau ieșire a mărfurilor, să participe la preluarea efectivă a mărfurilor, să semneze pentru acestea, operațiuni care însă nu au avut loc.
Însăși administratorul societății a recunoscut că pârâta nu semna nici un act de primire a mărfii, aceasta fiind recepționată de dânsa și respectiv semna actele ( declarație fila 4 dosar atașat al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. N).
Așadar nu este fondat motivul de recurs referitor la exercitarea unor atribuții de către pârâtă, ce i-au atras calitatea de gestionar de fapt și implicit atragerea răspunderii patrimoniale în condițiile Legii nr. 22/1969.
Mai mult, administratorul societății a recunoscut că vânzarea mărfurilor pe datorie se făcea cu acceptul său, încât nici acest aspect nu poate constitui un element care să antreneze răspunderea pârâtei, în sensul că ar fi încasat banii achitați de datornici și nu i-ar fi depus, situații nedovedite în nici un mod de către reclamantă.
Numai faptul că a semnat listele de inventar nu poate să atragă răspunderea patrimonială, Atâta vreme cât la angajare pârâta nu a semnat de primire -predare a mărfurilor aflate în magazin.
Prin urmare, pentru argumentele expuse, cât și pentru cele reținute de instanța de fond, Curtea, în baza art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
Respinge ca nefondat recursul civil promovat de reclamanta -" " SRL Tg. N, împotriva sentinței civile nr. 781 din 14.09.2007 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 20 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./
Red.El./10.03.
Tehnored.Em./17.03.2008
Ex. 2
Președinte:Niculina ȚițJudecători:Niculina Țiț, Elena Pașcan, Camelia Viziteu
