Drepturi salariale (banesti). Decizia 174/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 174/R-CM
Ședința publică din 27 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florica Răuță JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin
Judecător: - - -
Judecător: - ---
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de reclamanta, cu domiciliul în P, B, nr.14,.30,.B,.9, județul A și de pârâta SC. ROMÂNIA SRL., cu sediul în P,-,.3, județul A, împotriva sentinței civile nr.666/CM din 24 octombrie 2007,pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurenta-reclamantă și avocat pentru recurenta-pârâtă Sc. România SRL. în baza împuternicirii avocațiale nr.126 din 27.02.2008, emisă de Cabinet Individual-Baroul
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că recurenta-reclamantă a depus, prin serviciul registratură, întâmpinare.
Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta-reclamantă susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui.
Precizează că instanța de fond a reținut în mod corect culpa procesuală a recurentei-pârâte constând în faptul că societatea nu a plătit cu rea- credință drepturile bănești mai bine de șase luni, determinând-o să se adreseze instanței. Societatea și-a achitat obligațiile ulterior cererii de chemare în judecată, însă comportamentul culpabil al recurentei-pârâte i-a cauzat un prejudiciu, reprezentat de cheltuielile de judecată pe care a fost nevoită să le suporte, prejudiciu care, în temeiul art.998,999 civ. trebuie reparat.
Solicită respingerea recursului recurentei-pârâte cu 400 lei cheltuieli de judecată.
Apărătorul recurentei-pârâte precizează că recurenta-reclamantă a formulat recurs, criticând sentința în baza disp.art.998,999 civ. 274 proc.civ. În baza art.306 pct.3 pr.civ. apreciază că recursul este nul, întrucât dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea acestora într-unul din motivele prevăzute de art.304 proc.civ.
Având cuvântul pe propriul recurs, solicită admiterea lui astfel cum a fost formulat. Arată că recurenta-pârâtă nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată pentru că și-a recunoscut culpa. Nu i se poate imputa acesteia neplata la timp a sumelor cuvenite recurentei-reclamante, ci Casei de Asigurări de Sănătate A, care nu a virat la timp banii.
Solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 18.06.2007 reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC " ROMANIA" SRL pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată la plata indemnizațiilor de concediu medical, pe lunile aprilie, mai, iunie 2007, dobânzii legale, a daunelor morale de 5000 lei și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii a arătat că este angajata pârâtei și că a depus la unitate certificatul medical nr.- seria - pentru perioada 01.04.2007 - 18.04.2007. Întrucât s-a refuzat înregistrarea lui, reclamanta l-a trimis din nou cu recomandată.
Pârâta a refuzat plata drepturilor bănești cuvenite în baza actului.
Precizând acțiunea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata indemnizației de maternitate pe lunile iunie, iulie și august 2007.
Prin întâmpinarea depusă la dosar în ziua de 15.10.2007 pârâta SC " ROMANIA" SRL a formulat următoarele apărări:
Întârzierea în plata sumelor de bani cuvenite reclamantei poate fi imputată dosar Casei de Asigurări de Sănătate A, care nu a înaintat la timp fondurile necesare.
În prezent cererea a rămas fără obiect fiind achitate reclamantei toate drepturile bănești dintre cele solicitate prin acțiunea precizată.
Ca urmare, acțiunea trebuie respinsă ca neîntemeiată atât în privința indemnizației de concediu medical, cât și în privința dobânzii legale și a daunelor morale.
Prin sentința civilă nr.666/CM/24.20.2007 Tribunalul Argeșa respins acțiunea precizată și a obligat pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 200 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Examinând înscrisurile aflate la dosar, instanța a reținut în fapt următoarele:
Pârâta nu a dat curs cererilor salariatei sale - reclamanta - de a achita indemnizația de concediu medical pe lunile aprilie, mai, iunie 2007.
A întârziat cu plata sumelor solicitate de reclamantă deoarece Casa de Asigurări de Sănătate A nu a virat la timp sumele necesare.
La două luni de la introducerea prezentei cereri de chemare în judecată unitatea a solicitat salariatei să se prezinte la sediul său pentru a depune documentele necesare achitării indemnizației.
Potrivit adresei nr.639/20.06.2007 emise de Casa de Asigurări de Sănătate A, pârâta a solicitat restituirea indemnizațiilor de concediu medica ce trebuiau recuperate de la Casa de Asigurări de Sănătate
Reclamanta a recunoscut că i-au fost achitate drepturile bănești solicitate cu titlu de indemnizație de concediu medical. insistat în plata daunelor morale și a cheltuielilor de judecată.
Cererea de plată a daunelor morale a fost considerată neîntemeiată din moment ce nu au fost cuprinse clauze exprese în lege, în contractul colectiv de muncă sau în contractul individual de muncă pentru acordarea lor.
S-a reținut însă culpa procesuală a pârâtei, care a achitat sumele solicitate în timpul procesului și nu a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantei.
Împotriva sentinței au declarat recurs, în termen legal, părțile.
În primul motiv de recurs, recurenta pârâtă SC " ROMANIA" SRL susține că hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Întârzierea în plata sumelor de bani cuvenite reclamantei nu îi poate fi imputată.
S-a făcut dovada faptului că banii nu au fost virați la timp de casa de asigurări de sănătate și cu toate acestea unitatea a achitat reclamantei întreaga sumă de bani.
De aceea, nu se poate reține culpa procesuală a pârâtei cu atât mai mult cu cât a recunoscut pretențiile reclamantei.
Pentru argumentele de mai sus partea consideră că sentința este lipsită de temei legal.
În drept recursul recurentei - pârâte este întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă.
În recursul său, recurenta - reclamantă critică sentința în sensul că în mod greșit au fost micșorate cheltuielile de judecată acordate.
Astfel, instanța a reținut în mod corect culpa procesuală a pârâtei, constând în aceea că nu i-a plătit cu rea - credință, mai bine de șase luni, drepturile bănești cuvenite și a respins acțiunea ca rămasă fără obiect.
Cu toate acestea, din eroare probabil, nu a sesizat decât o singură chitanță, reprezentând onorariul de avocat, dintre cele două depuse de aceasta la dosar.
Este adevărat că unitatea și-a achitat obligațiile ulterior introducerii cererii de chemare în judecată, însă acest comportament culpabil i-a cauzat reclamantei un prejudiciu reprezentat de cheltuielile de judecată pe care a fost nevoită să le suporte.
Recursul pârâtei nu este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Instanța de fond a reținut în mod corect faptul că pârâta nu a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantei.
Aceasta deoarece, prin apărările sale, a arătat că putea face plata numai după virarea sumelor necesare de către casa de asigurări de sănătate, ceea ce ar însemna că răspunderea pentru întârzierea în efectuarea plății nu îi aparține.
Prin aceasta practic se invocă faptul că față de unitate obligația nu era scadentă.
Apărările menționate nu sunt întemeiate.
Din interpretarea sistematică a prevederilor art.36 alin. (3) și art. 38 alin.(2) din OUG nr.158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate rezultă că, independent de virarea sumelor de bani de către casa de asigurări de sănătate, plata indemnizației de concediu medical se face lunar de către angajator, cel mai târziu odată cu lichidarea drepturilor salariale pe luna respectivă.
Prin urmare, pentru luna iunie, angajatorul avea obligația de a face plata indemnizației de concediu medical cel mai târziu odată cu lichidarea drepturilor salariale pe luna iunie.
Întârzierea cu câteva luni în plata acestor drepturi bănești nu este justificată deoarece în realitate nu este vorba despre virarea unor sume de bani de către casa de asigurări de sănătate anterior efectuării plății de căttre angajator.
Ulterior îndeplinirii obligației de plată, fie operează o compensare între sumele plătite în plus peste contribuția datorată în luna respectivă și contribuțiile datorate la bugetul de asigurări sociale de sănătate datorate pentru lunile următoare, fie se recuperează diferența din sume alocate din respectivul buget.
Toate acestea însă presupun ca angajatorul să fi achitat salariatului indemnizația de concediu medical.
Culpa pârâtei rezultă nu numai din întârzierea nejustificată în plata drepturilor de asigurări sociale de sănătate, dar și din refuzul acesteia de a înregistra certificatele de concediu medical, determinând sesizarea de către salariat a inspectoratului teritorial d e muncă și a casei de asigurări de sănătate.
Mai mult, recunoașterea pretențiilor nu are relevanță în condițiile în care plata salariului și a drepturilor de asigurări sociale constituie prestații succesive pentru care operează punerea de drept în întârziere a debitorului.
Prin urmare, în privința culpei procesuale a angajatorului soluția instanței de fond, motivată de altfel, este rezultatul corectei aplicări a dispozițiilor legale incidente în cauză, iar condițiile de nelegalitate și netemeinicie prevăzute de art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă nu sunt îndeplinite.
Critica adusă sentinței prin cel de-al doilea recurs se încadrează în motivul de nelegalitate reglementat de disp art. 304 pct.9 pr.civ.
Recursul reclamantei este fondat.
Odată reținute culpa procesuală a pârâtei și incidența dispozițiilor art.274 pr.civ. în mod nelegal a fost redus cuantumul cheltuielilor de judecată la
Aceste cheltuieli au fost determinate de comportamentul unității și, pentru echitate, vor fi restituite în întregime salariatei chiar dacă lipsa negocierii acordării de despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat acesteia prin întârzierea în plata indemnizației de concediu de maternitate nu mai permite analiza existenței respectivului prejudiciu.
S-a făcut dovada unor cheltuieli de 400 lei reprezentând onorariul achitat de reclamantă apărătorului său pentru redactarea și susținerea acțiunii.
Pentru aceste motive în baza art. 304 pct.9 Cod pr.civilă cu art.312 Cod pr.civilă recursul reclamantei va fi admis iar sentința modificată în parte în sensul că vor fi stabilite cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei în cuantum de 400 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta-pârâtă SC. ROMÂNIA SRL., cu sediul în P,-,.3, județul A, împotriva sentinței civile nr.666/CM din 24 octombrie 2007,pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Admite recursul recurentei-reclamante, cu domiciliul în P, B, nr.14,.30,.B,.9, județul A împotriva aceleiași sentințe, modifică sentința în sensul că obligă pârâta la plată către reclamantă a cheltuielilor de judecată de 400 lei în loc de 200 lei.
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător
Grefier,
Red.
TC/4 ex.
18.03.2008
jud fond.
Președinte:Florica RăuțăJudecători:Florica Răuță, Nicoleta Simona Păștin
