Drepturi salariale (banesti). Decizia 179/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 179
Ședința publică de la 2 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petrina Manuela Aștefănesei
JUDECĂTORI: Petrina Manuela Aștefănesei, Sorina Romașcanu Camelia
- - -
GREFIER -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil declarat de pârâta - GRUP împotriva sentinței civile nr. 998/14.11.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Curtea dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, în eventualitatea prezentării părților sau apărătorilor acestora.
La reluarea cauzei, la apelul nominal, a răspuns avocat pentru recurentă, lipsă fiind intimații și apărătorul acestora, avocat.
Avocat arată că nu are alte cereri de formulat.
Curtea constată că recursul este la primul termen de judecată, declarat în termen, motivat, legal scutit de plata taxei de timbru; nefiind alte cereri de formulat și/sau excepții de invocat, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat, având cuvântul pentru recurentă, a solicitat admiterea recursului și admiterea excepției prescripției acțiunii. Nu solicită cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 998/2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, a fost respinsă excepția dreptului la acțiune invocată de intimat, a fost admisă acțiunea reclamanților și a fost obligată intimata să plătească reclamanților primele de Paști și de aferente ultimilor 3 ani introducerii acțiunii, sume brute ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, existând exprimată și opinia separată a domnului asistent judiciar, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
Pentru opinia majoritară au fost reținute următoarele considerente de fapt și de drept:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Bacău, reclamanții, G, TA, G, G, B, G, au chemat în judecată pârâta SC SA, solicitând obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentări salariale cu ocazia Sărbătorilor de Paști și de C pe anii 2005 - 2007, drepturi prevăzute de contractul colectiv de muncă și neacordate, valoarea acestora urmând a fi actualizată cu indicele de inflație.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a arătat că dreptul la acțiune al reclamanților este prescris, raportat la dispozițiile art. 283 lit. Codul muncii, iar pe fondul cauzei a susținut că acțiunea este neîntemeiată întrucât, începând cu anul 2003, urmare a negocierilor dintre reprezentanții societății și sindicat, s-a convenit ca drepturile pretinse de reclamanți să fie incluse în salariu.
Instanța de fond, examinând actele și lucrările dosarului, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune întrucât în cauză sunt incidente dispozițiile art. 283 lit. c și art. 283 Codul muncii, context în care termenul de prescripție este de 3 ani.
În ceea ce privește fondul cauzei instanța a reținut că, potrivit art. 168 alin. 1 /2003, s-a convenit ca salariații SC SA să beneficieze cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu.
Alineatul 2 stabilit că pentru anul 2003, în aplicarea art. 168. și a art. 10, aceste prime solicitate în cauza de față au fost incluse în salariul fiecărui angajat, astfel încât reclamanții le-au primit în aceeași modalitate.
A arătat pârâta că includerea primelor în salariu s-a făcut nu numai în 2003 ci și în anii următori, aceasta fiind convenția și interpretarea dată de alin. 2 al art. 168 de părțile semnatare, potrivit Deciziei obligatorii a Comisiei Paritare -, dată în aplicarea art. 9
Raportat la apărărilor pârâtei, reclamanții au contestat includerea primelor în salariu, arătând că salariile au fost doar indexate de la an la an.
În verificarea susținerilor pârâtei, instanța a pus în discuție necesitatea efectuării unei expertize contabile care să stabilească de la an la an, atât indexarea salariilor, cât și, distinct, includerea primelor în salarii iar proba a fost pusă în sarcina pârâtei angajatoare, în condițiile art. 287 Codul muncii.
Pârâta, prin apărător, a arătat expres că nu înțelege să avanseze cheltuielile necesare acestei probe, astfel încât instanța a fost în imposibilitate de a verifica apărările sale.
În consecință, raportat la apărările formulate și având în vedere că pârâta nu a făcut dovada plății drepturilor solicitate, instanța a admis acțiunea și a obligat pârâta la plata drepturilor salariale în valoare actualizată la data plății efective.
Privitor la cuantumul primelor, art. 168 vorbește de " un salariu de bază". Pârâta a susținut că salariu de bază, reprezintă, practic, un salariu de bază mediu, conform adresei nr. 2919/2007. Tribunalul nu a reținut susținerile pârâtei deoarece adresa nr. 2919/2007 a stabilit și comunicat în 2007, salariul de bază mediul retroactiv, pe anii 2003-2007, în mod contradictoriu, cu adresele comunicate an de an, respectiv adresa nr. 313/2005, nr. 713/2006, nr.1666/2003.
Intimata SA membru GRUP B, a promovat recurs, criticând hotărârea dată pentru nelegalitate, invocând în esență următoarele:
- nelegal, instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, raportat la natura drepturilor salariale solicitate de intimați.
Astfel, conform dispozițiilor art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă, salariații beneficiază, cu ocazia Sărbătorilor de Paști și C, de drepturi salariale suplimentare, în cuantum egal cu salariul mediu pe societate.
Drepturile pretinse de intimați nu au natura unor drepturi salariale, având caracterul unor drepturi cu caracter periodic, menționate ca atare în; pe cale de consecință, termenul de prescripție, în cauză, era cel de 6 luni, conform dispozițiilor art.283 alin.1 lit. "e" din Codul muncii, și nu de 3 ani, cum a reținut prima instanță.
- pe fondul cauzei, hotărârea, de asemenea, este nelegală, întrucât drepturile pretinse au fost incluse în salariul de bază al fiecăruia dintre intimați, conform clauzelor pe anii 2003, 2004; o astfel de clauză a fost inserată și în versiunea republicată a din anul 2005, aceasta stipulând că, în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al art.168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat; a mai arătat recurenta că, instanța de fond nu a reținut corect voința părților semnatare, voință ce a fost consemnată, de altfel, și în adresele Comisiei Paritare nr.5140/31.08.2007 și nr.3793/18.06.2007, precum și în actul adițional la. înregistrat cu nr.1090/22.02.2008, în care se statuează că începând cu anul 2003 primele de Paști și C au devenit parte a salariului intimaților.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține următoarele:
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune în raport de natura dreptului pretins, se apreciază că acest motiv este nefondat.
Astfel, prin însuși art.168 din se stipulează faptul că salariații vor beneficia cu ocazia Sărbătorilor de Paști și C de osuplimentare a drepturilor salariale, în cuantum egal salariului de bază mediu brut pe societate.
Din interpretarea textului art.168 din astfel cum a fost redactat, rezultă că dreptul acordat cu prilejul celor două sărbători este un drept de natură salarială, fapt de altfel confirmat implicit de recurentă prin susținerea constată conform căreia începând cu anul 2003, acest drept a fost inclus în salariul de bază al angajaților.
În acest context, se constată că salariații s-au adresat instanței pentru plata unor drepturi salariale neplătite de recurentă, drepturi pentru care, dreptul la acțiune se prescrie în termenul general de prescripție de 3 ani, prevăzut de art.166 alin.1 Codul muncii și nu cel de 6 luni prevăzut la art.283 alin.1 lit. "e" al aceluiași act normativ, pentru acțiunile izvorâte din neexecutarea
În ceea ce privește fondul recursului, se va reține:
Din analiza contractelor colective de muncă încheiate la nivel de societate pentru perioadele 2004-2007, contracte depuse în xerocopie la dosarul instanței de fond, rezultă că art.168 alin.1 are aceeași formulare în toate contractele, în sensul că intimații, salariați ai SNP vor beneficia cu ocazia Sărbătorilor de Pași și de C de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe SNP; cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, criteriilor, condițiilor și beneficiarilor.
2 al art.168 din contractul colectiv de muncă pentru anul 2004 stipulează faptul că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate de; ulterior, în contractele pentru anii 2005-2007 precizând, faptul că în anul 2003, suplimentările salariale de la alin.1 al articolului au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Ori, maniera de redactare a art.168 alin.2, în contractele colective de muncă, succesive și interpretarea teleologică a textului, relevă faptul că drepturile stipulate la alin.1 al articolului, au fost incluse în salariile intimaților doar pentru anul 2003, nu și pentru anii 2004-2007, pentru care, în, dreptul suplimentar este prevăzut, în mod expres, explicit, separat de salariul mediu de bază.
Totodată, se constată că, salariul mediu de bază prevăzut în art.168 alin.1 al contractelor colective de muncă, este diferit de la an la an, context în care nu poate fi reținută susținerea recurentei conform căreia dreptul suplimentar în cuantum egal cu al salariului mediu de bază ar fi inclus în calculul acestuia, recurenta neproducând nici o dovadă neechivocă, în acest sens.
În ce privește adresele nr.5140/31.08.2007 și 3793/18.06.2007 ale Comisiei Paritare și actul adițional la. înregistrat la 1090/22.02.2008, de care recurenta se prevalează, ca exprimând voința părților referitoare la interpretarea alin.1 și 2 al art.168 din, nu prezintă relevanță în speță, întrucât adresa nr.3793/18.06.2007 (fila 21 dosar fond) nu menționează calitatea persoanei semnatare, mandatul acesteia, calitatea de reprezentant la, iar ambele adrese nu au fost urmate de o decizie a conducerii societății care să stipuleze în mod explicit includerea în salariul de bază a dreptului solicitat de intimați; pe de altă parte, actul adițional la. încheiat la 21.02.2008, invocat de recurentă, este ulterior încetării efectelor contractelor colective de muncă pe anii 2004-2007, perioadă pentru care sunt pretinse drepturile obiect al prezentului litigiu.
În raport de cele anterior arătate, se reține că instanța de fond a procedat la o corectă interpretare a textului art.166 alin.1 coroborat cu art.238 alin.1 lit. "e" din Codul muncii, art.168 alin.1 și 2 din
Pe cale de consecință, apreciind în raport de motivele invocate, că, în speță, nu se impune modificarea sentinței recurate, instanța, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, urmează a respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul civil declarat de pârâta - GRUP împotriva sentinței civile nr. 998/14.11.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- ca nefondat.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Petrina Manuela Aștefănesei, Sorina Romașcanu Camelia
GREFIER,
red.sent./
red.dec.
tehnored./2 ex.
23.03.2009
Președinte:Petrina Manuela AștefăneseiJudecători:Petrina Manuela Aștefănesei, Sorina Romașcanu Camelia
