Drepturi salariale (banesti). Decizia 2077/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 2077
Ședința publică din data de 04 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC (fostă ) cu sediul ales în B, sector 1,-,.7, împotriva sentinței civile nr.183 pronunțată la data de 23 ianuarie 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în comuna, nr.1005, județul
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta pârâtă SC și intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, apreciază cauza în stare de judecată și deliberând a pronunțat următoarea deciziei.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA (fostă SC SA B), solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 2662 lei, reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate, actualizată cu coeficientul de inflație de la data scadenței până la data efectuării plății.
In motivarea acțiunii reclamantul a arătat că din luna august 2006 este salariatul pârâtei, desfășurându-și activitatea la Punctul de lucru, așa cum rezulta din contractul său de muncă. În conformitate cu prevederile contractului individual de muncă - art.III alin.3, trebuia să beneficieze, pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, de toate drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate, conform art.168 al.1 din CCM, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare salarială în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate.
In dovedirea acțiunii acesta a arătat că înțelege să se folosească de proba cu înscrisurile pe care le-a anexat, respectiv copia cărții de muncă și extras din CCM pentru anii 2006-2007.
Deși legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare și nici nu și-a trimis reprezentant în instanță spre a-și susține punctul de vedere.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.183 pronunțată la data de 23 ianuarie 2009, Tribunalul Prahovaa admis acțiunea formulată de reclamantul și a obligat pârâta să plătească reclamantului primele de Paște 2007 și C 2006-2007, conform art.168 din CCM la nivel de societate, la nivelul salariului mediu brut pe societate din luna anterioara celei în care trebuia achitat dreptul, sume ce urmează să fie actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective, cu ocazia executării silite.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, în conformitate cu înscrierile carnetului de muncă depus la dosarul cauzei, reclamantul are calitatea de salariat al societății pârâte, lucrând la Punctul de lucru Scăieni, din luna august 2006. Tribunalul a mai reținut că în Contractul colectiv de muncă pe anii 2003-2006 încheiat la nivelul unității pârâte, articolul 168 alin.1 stipulează dreptul reclamantului de a beneficia "cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe SA".
Art. 168 alin.1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2006 are aceeași formulare în toate aceste contracte, prevăzând dreptul salariaților SNP de a beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA. In acest sens, în cuprinsul contractului se arăta că, cu minim 16 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu, în vederea stabilirii valorii concrete, a modalității de acordare, a condițiilor, a criteriilor și a beneficiarilor.
Art.168 alin.2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2004 dispune ca "pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu ". Același articol din contractele colective de muncă pe anii 2005-2006 prevede ca în anul 2006 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de baza al fiecărui salariat.
Din modul de formulare a ambelor variante ale art.168 alin.2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2006 rezultă că drepturile prevăzute de art.168 alin.1 din aceleași contracte au fost incluse în salariile angajaților societății pârâte doar pentru anul 2003. Dacă părțile contractante nu intenționau să convină acordarea acestor drepturi pe anii 2004-2006 pe lângă salariile cuvenite angajaților, aceștia nu le-ar mai fi prevăzut la art.168 alin.4.
De altfel salariul de bază mediu la nivel de SA, la care se referă art.168 alin.1 din aceste contracte, nu este același în fiecare an, pentru a se susține ca eventuala includere a echivalentului acestuia în salariile cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligațiilor angajatorului reglementată de art.168 alin.1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004 -2007.
Conform dispozițiilor art.163 din Codul muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit, astfel că pârâta avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale prin prezentarea fluturașilor emiși reclamantului pentru lunile în care s-au plătit primele de Paște și C, probă pe care aceasta nu a efectuat-
Angajatorul nu a probat nici susținerea că suplimentările prevăzute de art.168 alin.1 din contractele colective de munca pe anii 2004-2007 se regăsesc în salariile angajaților, deși sarcina probei îi revenea, conform art.287 din Codul muncii. Aceasta dovada putea fi făcută tot cu statele de plată ale salariaților și eventual cu o dispoziție internă a conducerii societății, nefiind necesară administrarea probei cu expertiză judiciară în acest scop, date fiind și prevederile art.286 alin.1 din Codul muncii.
Prin urmare, instanța de fond a reținut că reclamantul, deși era îndreptățit la plata acestor drepturi salariale, nu le-a primit, sumele urmând a fi actualizate conform indicelui de inflație, pentru acoperirea integrală a prejudiciului suferit de acesta prin neachitarea la termen a drepturilor sale.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta SC SA, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului, pârâta a arătat, în esență, că instanța de fond a obligat-o la plata primelor de Paști și C 2006 - 2007, stabilind incorect cuantumul sumelor, care, în opinia sa, ar trebui să fie următoarele: Paști 2006 - 834 lei, Paști 2007 - 892 lei, C 2006 - 849 lei și C 2007 - 1080 lei.
Prin întâmpinare, reclamantul a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041pr.civ. Curtea constată că recursul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, Curtea reține că, prima instanță a admis acțiunea formulată de reclamantul și a obligat pârâta să plătească reclamantului primele de Paște 2007 și C 2006-2007, în conformitate cu dispozițiile art.168 din CCM la nivel de societate, la nivelul salariului mediu brut pe societate din luna anterioară celei în care trebuia achitat dreptul.
În ce privește cuantumul sumei acordate reclamantului criticile formulate de recurentă sunt neîntemeiate, Curtea reține că, potrivit art. 964 civ. o obligație. trebuie să aibă de obiect un lucru determinat, cel puțin în specia sa. Cantitatea obiectului poate fi necertă, de este posibilă determinarea sa.
În cauza de față, cuantumul sumei este determinabil pe baza criteriilor stabilite în dispozitivul sentinței instanței de fond, respectiv nivelul salariului mediu brut pe societate din luna anterioară celei în care trebuia achitat dreptul, conform art.168 din CCM la nivel de societate.
Față de aceste considerente, Curtea reține că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, astfel că, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va respinge recursul declarat de pârâtă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, str.-.-, nr.11 bis, sector 1, împotriva sentinței civile nr.183 pronunțată la data de 23 ianuarie 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în comuna, nr.1005, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 04 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
- - - - - -
Grefier,
Operator date cu caracter personal,
nr.notificare 3120
Th./Red.-CL/AV
4 ex./19.11.2009
f- Tribunalul Prahova
R
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
