Drepturi salariale (banesti). Decizia 266/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.266
Ședința publică din data de 13 februarie 2009
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTORI: Marilena Panait, Dan Andrei Enescu Vera
: -- -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta C, domiciliată în M,-, -.A,.2,.7, județul D, împotriva sentinței civile nr.1833 din 12 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC " " SA, cu sediul în B, str.ral, nr.11, sector 1 și intimatul-intervenient în nume propriu, domiciliat în comuna M, sat M, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru intimata-pârâtă SC " " SA, consilier juridic, lipsind recurenta-reclamantă C și intimatul-intervenient în nume propriu.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru, iar prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Consilier juridic pentru intimata-pârâtă SC " " SA depune la dosar întâmpinare și înscrisuri, în copie, respectiv: 4 rapoarte de expertize întocmit în spețe similare, certificat de grefă eliberat de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul nr-, extras după site-ul Curții de APEL PLOIEȘTI cu soluția pronunțată în dosarul nr-, sentința nr.1035/11.06.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, adresa nr.743/02.04.2008 a Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse. Declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația reprezentantului intimatei-pârâtă SC " " SA că alte cereri nu mai are de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond pentru intimata-pârâtă SC " " SA, consilier juridic solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a soluției instanței de fond.
Precizează că potrivit hotărârii nr.14/31.03.2003 a Consiliului de Administrație al societății, a fost introdusă, în salariul de bază al fiecărui salariat, suma de 700.000 lei vechi/lună, după care suma rezultată a fost indexată cu 9,4 %. În anul 2004, salariul mediu de bază pe societate a fost cel din adresa emisă de către Direcția Resurse Umane și apreciază că această sumă, luată ca măsură pentru stabilirea cuantumului suplimentărilor salariale acordate de paște și C, conform, art.168 din CCM, a fost acoperită prin includerea în salariul de bază al fiecărui salariat al sumei de 700.000 lei/lunar.
De la data includerii primelor în salariu, acestea au încetat să mai aibă identitate distinctă, devenind parte constitutivă a salariului de bază. Și prevederile art.176 alin.4 din CCM la nivel de ramură sunt tot în acest sens.
Există situații de practică judiciară neunitară, situația sancționară de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Intenția părților a fost aceea a renunțării acordării acestor prime și se recunoaște că sumele au fost introduse în anul 2003 în salariu, sens în care există și nota de interpretare a Comisiei Paritare din 2007, aceasta nereprezentând o interpretare retroactivă, ci își produce efectele pentru viitor.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a soluției instanței de fond.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr. 2515/120/02.04.2008, reclamanta C, a chemat în judecată pe pârâta SC SA, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța aceasta să fie obligată la plata 2800 lei, reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate, respectiv suplimentări salariale de Paști și C pe anul 2005.
La 11.06.2008 fpormulat cerere de intervenție în interes propriu numitul care a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța pârâta să fie obligată pârâta la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate, reprezentând suplimentări salariale de Paști și C pe ultimii trei ani precum și diferențele salariale.
Motivând cererea, reclamantul și interveninetul au arătat că în calitate de salariați al pârâtei, în afara drepturilor salariale pentru munca prestată, trebuia să mai beneficieze și de suplimentări salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, conform dispozițiilor art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă. Acest text de lege se regăsește în contractele colective încheiate la nivel de societate pentru anii 2005, 2006 și 2007.
Al doilea capăt de cerere privește diferența de salariu ce nu le- fost acordată, având în vedere că salariul minim pe unitate, aferent funcției reclamantului, în baza art. 128 alin. 5, raportat la art. 129 alin. 3 din contractul colectiv de muncă nu i-a fost acordat în mod corespunzător.
În drept au fost invocate de reclamant prevederile art. art. 128,129, 168 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă, 161, 166, 282, 283 și 285 - 291 din Codul Muncii.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei pârâta a solicitat respingerea acțiunii cu privire la drepturile bănești pretinse de reclamant și intervenient, întrucât pe fondul cauzei acțiunea nu este întemeiată, deoarece potrivit Hotărârii nr. 14 din 31.03.2003 a Consiliului de Administrație al societății intimate, drepturile bănești prevăzute de art. 168 alin. 1 din CCM, au fost introduse în salariile de bază ale salariaților, respectiv fiecărui salariat i-a fost introdusă suma de 700.000 lei, după cum suma rezultată a fost indexată cu 9,4 %.
În anul 2004 salariul mediu de bază pe societate a fost de 558 lei, iar în carnetul de muncă al salariatului a fost operată la data de 31.03.2003 mențiunea " reașezat salariul conform Hotărârii Consiliului de Administrație nr. 14".
După 31 decembrie 2003 salariul reclamantului nu a fost redus la nivelul salariului din ianuarie 2003, iar drepturile salariale majorate au fost menținute și pentru anii 2005 - 2007.
Pârâta arătat că admiterea acțiunii formulată de reclamant ar însemna în fapt acordarea drepturilor prevăzute de art. 168 alin. 1 CCM, pentru a doua oară.
Referitor la capătul al doilea al cererii de intervenție, s- arătat că pretențiile reclamantului sunt întemeiate pe o interpretare trunchiată a art. 128 din CCM, respectiv prin neluarea în calcul a alin. 6 al acestui articol, care prevede că negocierile salariale se vor desfășura pornind de la un fond convenit printr-un act adițional ce vor face parte din prezentul contract.
Salariul intervenientului a fost negociat la angajare și reașezat după fiecare majorare a salariului, astfel că pârâta a acordat salariul negociat de salariat și prevăzut în contractul individual de muncă.
S-a admis, la cererea părților, proba cu înscrisuri, iar pârâtei i s-a admis cererea privind administrarea unei expertize contabile care să stabilească dacă primele de Paști și C au fost incluse sau nu în salariul de bază al reclamantului și intervenientului pentru anii 2005 - 2007, avându-se în vedere documentele aferente anului 2003, pentru care nu s-a contestă această operațiune, iar în ipoteza în care nu au fost incluse, să se stabilească cuantumul drepturilor cuvenite, actualizate cu indicele de inflație de la data la care trebuiau acordate și până la data efectuării expertizei, precum și să se verifice dacă intervenientul pe perioada ultimilor 3 ani a primit salariul de bază minim așa cum este prevăzut în la art.128 alin.5 și art. 129 și să se calculeze diferența dintre salariul minim și salariul efectiv acordat pe această perioadă.
La dosarul cauzei s- depus raportul de expertiză întocmit de către expertul, la care părțile nu au formulat obiecțiuni.
Tribunalul Dâmbovița prin sentința civilă nr. 1833 din 12 noiembrie 2008 a respins cererea formulată de reclamanta C, admis cererea de intervenție formulată de intervenientul, obligând pârâta să plătească intervenientului suma de 8396 lei, conform raportului de expertiză.
Pentru pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Referitor la primul capăt de cerere prin care s-a solicitat să se stabilească dacă suplimentele salariale pentru Paști și C s-a reținut că din expertiza contabilă efectuată în cauză rezultă că suplimentele salariale pentru Paști și C au fost incluse în salariul de bază al reclamanților până în anul 2003 conform art. 168 alin.1 din, iar din anul 2003, prin Hotărârea nr. 14/2003 a Consiliului de Administrație al SC SA s-a stabilit ca primele de Paști și C să fie incluse în salariul de bază, acest fapt reieșind și din carnetele de muncă ale reclamanților.
Cu privire la cuantumul salariilor neacordate intervenientului, prin necorelarea salariului de bază la nivelul cuvenit, expertul precizează și calculează pentru perioada solicitată, valoarea brută a diferențelor de salariu, menționând că în la art. 128 alin.5 se arată că salariul de bază minim este de 1,76 ori mai M decât salariul minim pe economie actualizat, iar societatea pârâtă nu a respectat aceste prevederi, reieșind diferențe față de salariul minim brut pe țară prin înmulțirea acestuia cu coeficientul de 1,76.
Expertul a menționat în anexă sumele corespunzătoare pentru intervenient cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, în valoare brută de 8396 lei, urmând a fi reținute la sursă impozitele legale la acordarea acestor drepturi bănești.
Din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, respectiv înscrisuri și expertiză contabilă, instanța a reținut că acțiunea este neîntemeiată în ceea ce-l privește pe reclamant iar cererea de intervenție este întemeiată numai în parte, doar în privința celui de-al doilea capăt de cerere, întrucât suplimentările salariale de Paști și C au fost introduse în salariul de bază al reclamanților conform Hotărârii nr. 14/2003 a Consiliului de Administrație al societății pârâte, precum și raportului de expertiză, astfel că s- respins primul capăt de cerere, și a fost fi obligată pârâta la plata către intervenient suplimentărilor salariale menționate în raportul de expertiză, pentru care nu s-au respectat prevederile art. 128 și 129 din aplicabil.
Împotriva acestei sentințe formulat recurs reclamanta C, criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie.
arătat recurenta că din interpretarea art. 168 alin. 1 și 2 din CCM, 2005 - 2007, reiese că numai drepturile salariale pe anul 2003 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, ori dacă părțile contractante nu ar fi intenționat să acorde aceste drepturi pentru anii 2005 - 2007, nu ar fi avut nici un motiv să le prevadă la art. 168 alin. 1 în contractele colective de muncă încheiate pentru această perioadă.
Salariul de bază mediu pe nu este același în fiecare an, aceasta nefăcând dovada că suplimentările salariale cuvenite în anul 2003 reprezintă executare corespunzătoare obligației angajatorului, reglementată de art. 168 alin. 1 din CCM pe anii 2005 - 2007. Concluziile raportului de expertiză întocmite în cauză contrazic reglementările precizate, fiind în totală contradicție cu soluțiile pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în cauze similare.
Curtea,examinând sentința recurată în raport de actele și lucrările dosarului,de criticile formulate,dar și sub toate aspectele conform art. 3041proc.civ.constată că recursul e fondat din considerentele ce se vor arăta în continuare:
Textul art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de societate, valabil pe perioada în discuție în cauză, încheiat între SC SA și salariați, reprezentanți de, a rămas neschimbat, prin acest articol stabilindu-se că salariații SA vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
Faptul că în anul 2003 aceste suplimentări au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat,astfel cum reiese din hotărârea nr.14/2003 a Consiliului de Administrație al societății pârâte, nu poate justifica concluziile raportului de expertiză pe care prima instanță și-a întemeiat soluția de respingere a acțiunii, câtă vreme prin acțiunea de față s-a solicitat obligarea pârâtei la plata suplimentărilor salariale către reclamantă cuvenite pe o perioadă ulterioară, conform art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă, iar conținutul art.168 alin.1 a rămas același în toată această perioadă, nerenunțându-se la acest articol deși contractul colectiv de muncă a fost modificat prin acte adiționale succesive, lucru care s-ar fi întâmplat, în mod logic, dacă nu se mai intenționa acordarea suplimentărilor salariale respective pe anii următori anului 2003.
Primele de C și de Paște pe anii în discuție nu au fost incluse nici în salariul de bază al recurentei-reclamante, pe anii respectivi nefăcându-se o asemenea dovadă de către intimata-pârâtă, căreia, în calitate de angajator, îi revenea sarcina probei, conform art.287 Codul Muncii și, în plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă valabile pe anii respectivi s-ar fi menționat expres că pentru acești ani suplimentările de la alin.1 al art.168 privind primele de Paște și de C vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, lucru ce nu s-a întâmplat.
Or, așa cum s-a arătat mai sus, în cauză nu s-a făcut dovada includerii primelor respective în salariul de bază al reclamantei și pe anii în discuție în cauză.
Pentru considerentele mai sus arătate, Curtea privește recursul ca fondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va admite și va modifica în parte sentința în sensul că va obliga pârâta să plătească reclamantei primele de Paști și 2005, calculate conform art. 168 alin (1) din CCM în raport de salariul de bază mediu brut pe unitate.
Va menține restul dispozițiilor sentinței.
Va respinge cererea recurentei reclamante privind obligarea intimatei pârâte la cheltuieli de judecată ca nedovedită.
Pentru aceste motive
în numele legii
DECI D
Admite recursul declarat de reclamanta C, domiciliată în M,-, -.A,.2,.7, județul D, împotriva sentinței civile nr.1833 din 12 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC " " SA, cu sediul în B, str.ral, nr.11, sector 1 și intimatul-intervenient în nume propriu, domiciliat în comuna M, sat M, județul
Modifică în parte sentința în sensul că obligă pârâta să plătească reclamantei primele de Paști și 2005, calculate conform art. 168 alin (1) din CCM în raport de salariul de bază mediu brut pe unitate.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge cererea recurentei reclamante privind obligarea intimatei pârâte la cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 februarie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Marilena Panait, Dan Andrei Enescu Vera
- - - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
Tehnored. MP/MD
3 ex/13.03.2009
fond - al Trib.
Președinte:Marilena PanaitJudecători:Marilena Panait, Dan Andrei Enescu Vera
