Drepturi salariale (banesti). Decizia 2705/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2705
Ședința publică din 10 septembrie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 3: Carmen Pârvulescu DR.- -
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul SINDICATUL T al salariaților din cadrul CASEI de ASIGURĂRI de SĂNĂTATE T împotriva sentinței civile nr. 2256 din 22 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE T, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal au fost lipsă reclamantul-recurent Sindicatul T al salariaților din cadrul Casei Județene de Asigurări de Sănătate T și pârâta-intimată Casa de Asigurări de Sănătate
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care constatându-se că s-a solicitat judecarea în lipsă, în temeiul art.242 alin. 2 Cod procedură civilă, cauza a fost lăsată în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr.2256/22.05.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins, ca neîntemeiată, acțiunea civilă formulată de reclamantul Sindicatul T împotriva pârâtei Casa Județeană de Asigurări de Sănătate T, având ca obiect obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești reprezentând prima de concediu pe anii 2004, 2005 și 2006, actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului la acțiune până la data plății efective pentru membrii de sindicat enumerați în anexa la cererea de chemare în judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că membrii de sindicat reprezentați în acțiunea pendinte sunt angajați cu contract individual de muncă și că nu există vreun act normativ prin care să fie reglementat dreptul personalului contractual la o primă de vacanță în cuantum egal cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, așa cum prevede art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 cu referire la funcționarii publici.
Pe de altă parte, în speță, nu s-a dovedit existența unei discriminări între categoria de salariați reprezentată de sindicat și funcționarii publici, deși s-a susținut că a fost violat dreptul la egalitate de șanse și tratament, prevăzut de art.39 alin.1 din Codul muncii.
Reclamantul Sindicatul Taf ormulat recurs împotriva sentinței civile nr. 2256 din 22.05.2008 a Tribunalului Timiș, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea cererii de recurs se arată că drepturile membrilor de sindicat reprezentați în acțiunea pendinte își au temeiul legal în dispozițiile art.59 alin.3 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național nr.1116/01/30.01.2003, încheiat pe anul 2003 și în dispozițiile art.59 alin.3 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național nr.20.01/31.01.2005, încheiat pe anul 2005 -2006 coroborate cu cele ale art.3 din aceleași contracte colective de muncă. Pe cale de consecință, contractul colectiv de muncă unic la nivel național este aplicabil și personalului contractual angajat la Casa de Asigurări de Sănătate T, însă conducerea instituției pârâte a refuzat să negocieze acordarea unei prime de vacanță personalului contractual, în condițiile în care un astfel de drept nu este stipulat în nr.OG24/2000.
Recurentul susține că, atâta timp cât alți angajați ai pârâtei au obținut drepturi de aceeași natură, conform sentinței civile nr.43/CA/16.01.2007 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosarul nr- și rămasă irevocabilă prin decizia nr.487/31.05.2007 a Curții de APEL TIMIȘOARA, nu există nici o rațiune pentru care, în virtutea " principiului dreptului la egalitate de șanse și tratament ", consfințit de art.39 alin1 lit.d din Legea nr.53/2003, membrii de sindicat reprezentați în acțiunea pendinte să nu beneficieze de prima de vacanță pentru anii 2004 - 2006.
În drept, se invocă dispozițiile art.304 Cod procedură civilă.
Intimata Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Tad epus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că salarizarea personalului contractual din instituție s-a realizat în perioada 2004 - 2006 potrivit prevederilor nr.OUG24/2000, act normativ care nu reglementează dreptul personalului contractual la o primă de vacanță, așa cum s-a prevăzut în art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 cu referire la funcționarii publici.
În drept, se invocă dispozițiile din Legea nr.53/2003, ale nr.OUG24/2000 și ale Legii nr.168/1999.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin acțiunea civilă pendinte reclamantul Sindicatul Tac hemat în judecată pârâta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate T, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să oblige pârâta la plata drepturilor bănești reprezentând prima de concediu pe anii 2004, 2005 și 2006, actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului la acțiune până la data plății efective pentru membrii de sindicat enumerați în anexa la cererea de chemare în judecată, care au calitatea de personal contractual al instituției pârâte.
În mod corect, instanța de fond a reținut că actele normative aplicabile personalului contractual nu reglementează dreptul acestuia la o primă de vacanță în cuantum egal cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, precum și faptul că nu există o discriminare între personalul contractual și funcționarii publici din cadrul instituției pârâte cu privire la acordarea primei de concediu doar pentru funcționarii publici, conform dispozițiilor art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999.
Între funcționarii publici și personalul contractual nu se poate pune semnul egalității, întrucât numai funcționarii publici sunt purtători ai puterii publice în limitele funcției lor, astfel încât doar ei sunt supuși unei reglementări speciale, respectiv dispozițiilor art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999, care se completează cu legislația muncii numai în măsura în care aceasta nu contravine prevederilor ei specifice.
Între cele două categorii profesionale sunt diferențe în ceea ce privește nașterea raportului de muncă, drepturile, îndatoririle și interdicțiile, cariera, promovarea, răspunderea disciplinară, răspunderea civilă și salarizarea.
Potrivit hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului, pronunțată în cauza Incze contra Austriei la 28.05.1995, noțiunea de discriminare, în sensul dispozițiilor art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cuprinde, în general, cazurile în care un individ sau un grup de indivizi se vede, fără justificare adecvată, mai bine tratat decât altul, chiar dacă dispozițiile Convenției nu impun să-i fie acordat un tratament mai favorabil.
A distinge însă nu înseamnă a discrimina. Astfel, există situații ale căror particularități impun a fi tratate diferențiat. Diferența de tratament devine discriminare, în sensul art.14 din Convenție, doar atunci când autoritățile statale "introduc distincții între situați analoage și comparabile", fără ca ele să se bazeze pe "o justificare rezonabilă și obiectivă" (hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului, pronunțată în cauza Fredin contra Suediei, la 18.02.1991, paragraf 60, hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului, pronunțată în cauza Hoffmann contra Austriei, 23.06.1993, paragraf 31, hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului, pronunțată în cauza Spadea și Scalabrino contra Italiei, la 28.09.1995).
Conform art. 41 din Constituție, art. 23 pct. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 4 pct. 3 din Carta Socială Europeană revizuită, art. 7 lit. a pct. I din Pactul Internațional cu privire la drepturile economice sociale și culturale și art. 1 alin. 2 lit. i din OG nr. 137/2000, plata trebuie să fie egală pentru muncă egală sau de valoare egală.
În sistemul public, acest principiu este aplicabil în interiorul aceleași ramuri, al aceluiași domeniu sau la același nivel, fiind posibile, însă, deosebiri întemeiate obiectiv și rezonabil între ramuri, domenii sau nivele, fără a se pune problema discriminării și a încălcării dreptului la egalitate de șanse și tratament.
Salarizarea poate fi diferențiată după următoarele criterii: nivelul studiilor; importanța și complexitatea muncii; funcția, postul sau meseria îndeplinită; cantitatea, calitatea și valoarea muncii; condițiile de muncă, care pot fi vătămătoare, grele sau periculoase; vechimea în muncă.
Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice, prime și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, suspenda sau chiar anula.
Prin urmare, cele două categorii profesionale, respectiv funcționarii publici și personalul contractual din cadrul Casei Județene de asigurări de Sănătate T, nu sunt în situații comparabile, iar angajatorul nu a încălcat dispozițiile art.39 alin.1 lit.d din Codul muncii, care reglementează dreptul la egalitate de șanse și tratament. Astfel, sentința civilă nr.43/CA/16.01.2007 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosarul nr- și rămasă irevocabilă prin decizia nr.487/31.05.2007 a Curții de APEL TIMIȘOARA, prin care pârâta a fost obligată să plătească funcționarilor publici din instituție drepturile bănești actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, reprezentând contravaloarea primelor de concediu pe anii 2001 - 2005 este lipsită de relevanță.
Pentru aceste considerente, în baza art.312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul-recurent SINDICATUL T împotriva sentinței civile nr. 2256/22.05.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta-intimată CASA JUDEȚEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE T,
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
- - - - DR.- -
GREFIER,
- -
Red./9.10.2008
Thred./15.10.2008
Ex.2
Prima inst. - - - Trib.
Președinte:Florin DogaruJudecători:Florin Dogaru, Ioan Jivan, Carmen Pârvulescu
