Drepturi salariale (banesti). Decizia 2704/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2704
Ședința publică din 10 septembrie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 3: Carmen Pârvulescu DR.- -
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ de ASISTENȚĂ SOCIALĂ și PROTECȚIA COPILULUI B împotriva sentinței civile nr.2249/22.05.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul-intimat SINDICATUL PRO AS T, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal s-a prezentat pentru reclamantul-intimat Sindicatul "PRO AS " T, avocat, iar pentru pârâta-recurentă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B, consilier juridic.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul pârâtei-recurente depune la dosar delegația și trei hotărâri judecătorești date în spețe similare, respectiv sentința civilă nr.505/CA/3.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, În dosar nr-, sentința civilă nr.859/3.03.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- și decizia civilă nr.470 din 22.05.2007, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-, pentru a fi avute în vedere la pronunțarea deciziei.
Reprezentantul reclamantului intimat depune la dosar împuternicirea avocațială și chitanța nr.-/20.08.2008 în cuantum de 5700 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul pârâtei-recurente solicită admiterea recursului și casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bihor, susținând că hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor legale privitoare la competență, întrucât instanța de fond a respins în mod greșit excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Timiș. De asemenea, susține că excepția nulității cererii principale, pentru lipsa unor elemente esențiale, precum lipsa numelui reclamantului și valoarea obiectului acțiunii, este fondată, deoarece prin depunerea tabelului nominal cu salariații pentru care se solicită plata drepturilor salariale, se recunoaște de către sindicat calitatea de reclamanți a salariaților, și ca atare, în proces pot fi reclamanți doar salariații și nu sindicatul, care are calitatea de mandatar și nu de reclamant. Pe de altă parte, susține că deși au fost depuse concluzii scrise, acestea în realitate, au caracterul unui răspuns la întâmpinare și nu au fost comunicate, fiind astfel încălcat dreptul la apărare și principiul contradictorialității. Arată că hotărârea dată cuprinde motive străine de natura pricinii și că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, întrucât obiectul acțiunii îl reprezintă drepturi cu caracter social, conform art.30 al.2 lit.a și b din Contractul colectiv de muncă, iar nu drepturi salariale cum greșit a fost calificat. Totodată, greșit s-a reținut că termenul de prescripție este cel de 3 ani, în loc de cel de 6 luni prevăzut la art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, și a fost respinsă excepția prematurității capătului de cerere privind obligarea recurentei la plata drepturilor cu caracter social, în continuare, câtă vreme acest drept este strâns legat de prestarea lunară a muncii care naște dreptul, neputând fi vorba de neexecutarea unei clauze privind un drept ce nu s-a născut. Greșit au fost obligați la calcularea coeficientului de indexare a sumelor pretinse, câtă vreme, potrivit art.112 Cod procedură civilă, reclamantul este cel care are obligația de a indica pretențiile sale, obiectul și valoarea cererii. Cu privire la cheltuielile de judecată, solicită reducerea acestora, susținând că onorariul este exagerat în raport de munca depusă de avocat, durata judecății, complexitatea și obiectul cauzei.
Reprezentantul reclamantului intimat a solicitat respingerea recursului ca nefondat, respingerea cererii de suspendare a executării silite și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată. În ce privește excepția de necompetenței teritoriale, solicită respingerea ei ca neîntemeiată, arătând că nu a fost invocată prin întâmpinare, ci la ultimul termen de judecată, fiind în mod corect respinsă, deoarece s-a avut în vedere că sediul reclamantului se află în T, respectiv în raza de jurisdicție a Tribunalului Timiș, și ca atare, era competent să soluționeze pricina conform art.284 alin.2 din Codul muncii. Susținerea că reclamanți pot fi în proces doar salariații este lipsită de temei legal, deoarece prin art.28 alin.2 din Legea 54/2003 se prevede că organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea acestora. Ca atare, nu numai salariații, ci și sindicatele au capacitate deplină de exercițiu și de folosință a drepturilor procesuale. Greșit s-a susținut că instanța ar fi trebuit să-i comunice concluziile scrise, întrucât erau doar concluzii scrise, iar nu răspuns la întâmpinare, cum s-a susținut, iar comunicarea acestora nu este obligatorie nici pentru parte și nici pentru instanță. Nici susținerea că hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii nu este reală și nu poate fi reținută, că hotărârea nu este superficială, câtă vreme au fost analizate și soluționate toate elementele de fapt și de drept. Instanța de fond nu a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și nu a schimbat înțelesul lămurit al acestuia, dispozițiile art.304 pct.8 Cod procedură civilă nefiind incidente în cauză. Drepturile în litigiu sunt exprimate în bani, iar, potrivit art.155 din Codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile și alte adaosuri. În ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune. Se arată că în mod corect a fost respinsă de instanța de fond, deoarece art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii prevede un termen de prescripție de 3 ani, astfel încât, raportat la data introducerii acțiunii, respectiv 18.03.2008, reclamantul este înlăuntrul termenului de prescripție. Nici critica vizând cheltuielile de judecată nu este întemeiată și nu poate fi reținută, câtă vreme acestea au fost dovedite, iar onorariul său reprezintă doar 0,12 %, respectiv 1/1000 parte din cuantumul litigiului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 2249/22.05.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins excepția nulității cererii de chemare în judecată, excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția necompetenței teritoriale a tribunalului ca neîntemeiate.
Totodată, a admis acțiunea formulată de către reclamantul Sindicatul " Pro As " T împotriva pârâtei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B și a obligat angajatorul Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B la plata către toți salariații angajați pe bază de contract individual de muncă a drepturilor salariale, așa cum au fost stabilite prin art.30 alin.2 lit.a din actul adițional nr.AD/155/A/20.07.2007, anume: 300 lei brut lunar pentru fiecare salariat, aferent perioadei 1.10.2005 - 31.07.2007; 450 lei brut lunar pentru fiecare salariat, aferent perioadei 1.08.2007 și până la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești ( 22.05.2008 ).
Tribunalul Timișa dispus indexarea sumelor precizate anterior cu coeficienții ratei inflației stabiliți de către Institutul Național de Statistică, de la data scadenței fiecărei plăți și până la data efectuării fiecărei plăți, cu obligarea angajatorului de a efectua calculele necesare, precum și plata în continuare a drepturilor prevăzut la art.2 din actul adițional la contractul colectiv de muncă, atâta timp cât acest drept salarial va fi în vigoare.
Pârâta a fost obligată la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 11.500 lei, constând în onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, potrivit art.28 alin.2 din Legea nr. 54/2003, în exercitarea atribuțiunilor, organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv dreptul de a formula acțiune în justiție, astfel încât excepția nulității cererii de chemare în judecată este nefondată.
Având în vedere dispozițiile art.283 alin.1 lit.c și art. 166 alin. 1 din Codul muncii, precum și data introducerii cererii de chemare în judecată: 18.03.2008, Tribunalul Timișa apreciat că reclamantul a formulat cererea de chemare în judecată înlăuntrul termenului de prescripție.
Excepția prematurității capătului de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata în continuare a drepturilor salariale în litigiu a fost respinsă întrucât nu există o procedură prealabilă pentru a fi incidente dispozițiile art.109 alin.2 Cod procedură civilă.
Excepție necompetenței teritoriale a fost respinsă deoarece sediul reclamantului se află în T, iar Tribunalul Timiș este competent să soluționeze pricina în conformitate cu prevederile art.284 alin.2 Cod procedură civilă.
Cererea de chemare în judecată a fost admisă de către prima instanță prin raportare la dispozițiile art.241, art.243, art.244, art.166 și art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii și la prevederile art.30 alin.2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, înregistrat sub nr. 155/A/29.03.2005, modificate prin art.2 din actul adițional nr.155/A/20.07.2007.
Pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Baf ormulat, în termenul legal, recurs împotriva sentinței civile nr. 2249/22.05.2008 a Tribunalului Timiș, solicitând casarea hotărârii recurate, și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond competente.
În motivarea cererii de recurs se arată că Tribunalul Timișa dat o hotărâre cu încălcarea competenței altei instanțe, respectiv a Tribunalului Bihor, care este instanța competentă teritorial să judece cauza.
Astfel, recurenta susține că, în speță, reclamanți pot fi doar salariații, în calitate de titulari ai dreptului dedus judecății, iar nu sindicatul care este doar un mandatar. Art.28 alin.2 din Legea nr. 54/2003, se referă la tipul mandatului, fără a conferi sindicatului calitatea de reclamant.
Împrejurarea că sindicatul îi poate reprezenta pe salariați în justiție nu exclude obligativitatea identificării concrete a reclamanților prin precizarea numelor acestora.
Tribunalul Timișa dat o hotărâre cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 Cod procedură civilă, întrucât nu a comunicat pârâtei-recurente înscrisul intitulat " concluzii scrise ", prin care reclamantul răspundea la întâmpinare.
Hotărârea recurată cuprinde motive străine de natura pricinii, deoarece încheierea prin care se stabilește reprezentativitatea unui sindicat nu conferă sindicatului calitatea de reclamant și nu are legătură cu această calitate, cum greșit a reținut instanța de fond.
Instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, respectiv al dispozițiilor art.30 alin.2 lit.a și b din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, înregistrat la B sub nr. 155/A/29.09.2005, care nu reglementează drepturi salariale, ci drepturi cu caracter social pentru menținerea sănătății și securității în muncă, astfel încât, în speță, sunt aplicabile prevederile art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, iar nu ale art.160 și art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii cum a reținut Tribunalul Timiș.
Pe de altă parte, hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, deoarece prima instanță a respins excepția prematurității capătului de cerere privind obligarea recurentei la plata drepturilor cu caracter social " în continuare, atâta timp cât acest drept salarial va fi în vigoare ", deși nu poate fi vorba de neexecutarea unei clauze privind un drept ce nu s-a născut încă.
Munca angajaților din aparatul propriu al direcției are un caracter specific, de natură morală și fizică, fiind expuși unor riscuri, atât la sediul instituției, cât și în teren, astfel încât acordarea drepturilor în litigiu acestor salariați nu reprezintă o discriminare față de restul personalului B și față de dispozițiile art.2 alin.9 din OG 137/2000.
Cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la calcularea coeficientului de indexare a sumelor pretinse trebuia respins, întrucât reclamantul are obligația de a indica obiectul și valoarea cererii, conform art.112 Cod procedură civilă.
În temeiul art.274 alin.3 Cod procedură civilă, recurenta solicită reducerea onorariului de avocat la nivelul prevăzut în onorariilor minimale, arătând că onorariul stabilit este exagerat de mare raportat la munca depusă de avocat, durata judecății, complexitatea și obiectul cauzei.
În drept, se invocă dispozițiile art.304 pct.3, pct.5, pct.7- pct.9, art.3041Cod procedură civilă, art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii și art.2 alin.9 din nr.OG137/2000 republicată.
La cererea de recurs a fost anexată precizarea de acțiune formulată de către sindicatul reclamant în dosarul nr- al Tribunalului Bihor.
Reclamantul-intimat a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, arătând că, prin raportare la dispozițiile art.284 alin.1 și alin.2 și art.222 din Codul muncii și art.28 alin.2 din Legea nr. 54/2003, instanța de fond a respins, în mod legal și temeinic, excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Timiș.
Prima instanță nu a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 Cod procedură civilă, respectiv principiul contradictorialității și al dreptului la apărare, deoarece reclamantul a depus la dosar " concluzii scrise ", prin care a răspuns la excepțiile invocate de către pârâtă prin întâmpinare, și a reluat considerentele referitoare la fondul cauzei din cererea de chemare în judecată, astfel încât nu a invocat vreun element nou, de fapt sau de drept, care să nu fi fost pus în discuția părților, în condițiile în care ambele părți au fost prezente la cuvântul pe fond și au susținut oral concluziile atât pe excepții, cât și pe fond, iar instanța de judecată nu are obligația de a comunica concluziile scrise.
Hotărârea recurată nu cuprinde motive străine de natura pricinii, întrucât încheierea nr. 51/6.02.2008 a judecătoriei Timișoara atestă atât personalitatea juridică, cât și reprezentativitatea Sindicatului " Pro As ".
Motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.8 Cod procedură civilă nu este incident în cauză, iar drepturile în litigiu sunt exprimate în bani și reprezintă " alte adaosuri ", reglementate de art.155 din Codul muncii. Prin urmare, instanța de fond a respins în mod corect excepția prescripției dreptului la acțiune, deoarece, în speță, sunt incidente dispozițiile art.166 alin.1 și art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, nefiind aplicabile prevederile art.283 alin.1 lit. e din Codul muncii, care au în vedere clauzele contractuale ce nu se referă la drepturi salariale.
În mod corect a fost respinsă de către Tribunalul Timiș excepția prematurității acțiunii, deoarece nu există niciun text de lege care să se opună admiterii capătului de cerere referitor la " plata în continuare, atâta timp cât dreptul salarial va fi în vigoare ".
Niciun contract colectiv de muncă nu se poate încheia doar pentru un număr restrâns de salariați sau pentru o anumită categorie de salariați, ci se încheie pentru toți salariații angajatorului și produce efecte juridice pentru toți. Pe de altă parte, art.30 alin.2 lit.a din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate prevede că: " salariații din cadrul DGASPC B vor beneficia ", astfel încât se referă, fără dubiu, la toți salariații.
Cheltuielile de judecată, reprezentând onorariul de avocat, au fost dovedite cu chitanța nr. -/21.03.2008, depusă la dosarul primei instanțe, iar lucrările efectuate de avocat au necesitat un volum de muncă important.
În drept, se invocă dispozițiile art.308 alin.2 Cod procedură civilă.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a înscrisurilor depuse la dosarul cauzei și a dispozițiilor art.304 pct.3, pct.5, pct. 7-9 coroborate cu cele ale art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Din cuprinsul art.28 alin.2 din Legea nr. 54/2003 și din considerentele Deciziei nr.175/2004 și ale Deciziei nr.366/2004 ale Curții Constituționale, rezultă că organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză. Prin urmare, în speță, calitatea de reclamant aparține Sindicatului " Pro As " T, astfel încât competența de soluționare a acțiunii pendinte revine, potrivit art.284 alin.1 și alin.2 din Codul muncii coroborate cu art.2 pct.1 lit.c din Cod procedură civilă, Tribunalului Timiș, care este instanța în a cărei circumscripție Sindicatul " Pro As" T își are sediul.
Având în vedere dispozițiile legale citate și prevederile art.158 alin. 1 și alin.2 Cod procedură civilă, Curtea constată că, în cauză, nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.3 Cod procedură civilă, întrucât instanța de fond a respins în mod corect excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Timiș, invocată de către pârâtă.
Instanța de fond nu a încălcat principiul contradictorialității și principiul dreptului la apărare, deoarece prin " concluziile scrise " depuse la dosar, prin registratura instanțe la data de 15.05.2008, reclamantul își exprima poziția față de excepțiile invocate de către pârâtă prin întâmpinare și reitera motivele din cererea de chemare în judecată referitoare la fondul cauzei, iar dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la termenul din 22.05.2008, termen la care au fost prezenți apărătorii ambelor părți și au pus concluzii orale atât pe excepțiile invocate de către pârâtă, cât și pe fondul cauzei.
Pe de altă parte, reprezentantul pârâtei avea posibilitatea să ia la cunoștință de cuprinsul acestor " concluzii scrise ", depuse la data de 15.05.2008, până la termenul din 22.05.2008, în condițiile în care nu există dispoziții legale care să prevadă comunicarea unor astfel de concluzii scrise și sancțiunea nulității pentru necomunicarea lor.
Pârâta nu a probat că a suferit o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea hotărârii recurate, astfel încât nu sunt aplicabile dispozițiile art.304 pct.5 Cod procedură civilă.
Hotărârea recurată nu cuprinde motive străine de natura pricinii, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă, întrucât din considerentele Încheierii nr. 51/6.02.2008 a Judecătoriei Timișoara rezultă că Sindicatul " Pro As " T are statutul legal de organizație sindicală și a dobândit personalitate juridică prin Încheierea nr. 116/25.02.2005, pronunțată în dosarul nr. 47/PJ/8.02.2005 al Judecătoriei Timișoara, aspect avut în vedere de către prima instanță pentru a reține calitatea procesuală activă a reclamantului prin raportare la dispozițiile art.28 alin.2 din Legea nr. 54/2003.
Tribunalul Timiș nu a interpretat greșit prevederile art.30 alin.2 lit.a din Contractul colectiv de muncă la nivelul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului B ca referindu-se la un drept salarial.
Astfel, aceste dispoziții sunt cuprinse în Capitolul II al Contractului colectiv de muncă intitulat " salarizare, drepturi, facilități, indemnizații și sporuri " și reglementează un drept patrimonial al salariaților exprimat în bani, drept ce face parte din categoria drepturilor salariale, deoarece art.155 din Codul muncii prevede că: " salariul cuprinde salariu de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri ".
Pe cale de consecință, dreptul la acțiune întemeiat pe aceste prevederi legale este supus termenului de prescripție de 3 ani, reglementat de art.166 alin.1 și art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, iar nu celui de 6 luni, prevăzut de art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii pentru dreptul la acțiune vizând neexecutarea Contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia referitoare la alte drepturi ale salariaților decât cele salariale. Prin urmare, în mod corect, instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocat de către pârâtă, nefiind aplicabil motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.8 Cod procedură civilă.
Excepția prematurității acțiunii nu este fondată, deoarece reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la " plata, în continuare, a drepturilor prevăzute la art.2 din actul adițional la Contractul colectiv de muncă, atâta timp cât acest drept salarial va fi în vigoare ", pentru a preîntâmpina un nou proces determinat de refuzul pârâtei de a acorda drepturile salariale în litigiu pentru perioada ulterioară soluționării acțiunii pendinte, în condițiile în care pârâta are îndatorirea de a executa obligațiile asumate prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe toată perioada de valabilitate a acestui contract.
Art.241 alin.1 din Codul muncii și art.11 alin.1 din Legea 130/1996 prevăd că: " clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații angajatorului, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel ".
Pe de altă parte, conform art.239 din Codul muncii și art.9 din Legea nr. 130/1996, " prevederile contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toți salariații, indiferent de data angajării sau afilierii lor la o organizație sindicală ".
Art.30 alin.2 lit.a din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate nu se referă la salariații din aparatul propriu al DGASPC B, ci utilizează noțiunea de " salariații din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului B vor beneficia ", astfel încât, raportat la prevederile art.239 și art.241 alin.1 din Codul muncii și art.9 și art.11 alin.1 din Legea nr. 130/1996, drepturile reglementate de art.30 alin.2 lit.a din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul DGASPC B se cuvin tuturor salariaților acestei direcții, așa cum a reținut instanța de fond.
Reclamantul a formulat cererea de chemare în judecată cu respectarea art.112 Cod procedură civilă, pârâta fiind obligată să actualizeze cu indicele de inflație sumele cuvenite salariaților membri ai Sindicatului "Pro As " T, în temeiul art.30 alin.2 lit.a din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, cu ocazia plății acestora, deoarece valoarea inflației nu se poate cunoaște decât la momentul executării obligației de plată a drepturilor salariale, nefiind posibilă determinarea ei de către reclamant la momentul formulării acțiunii civile.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, Curtea apreciază că hotărârea recurată este temeinică și legală, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Față de complexitatea cauzei, de motivele de fapt și de drept detaliate prin cererea de chemare în judecată și prin concluziile scrise, care au vizat și răspunsul reclamantului la excepțiile invocate prin întâmpinare, onorariul de avocat perceput de apărătorul reclamantului nu este nepotrivit de mare prin raportare la valoarea pricinii și munca îndeplinită de acesta, astfel încât instanța va respinge cererea recurentei de reducere a acestui onorariu de avocat, formulată în temeiul art.274 alin.3 Cod procedură civilă.
Pentru motivele arătate anterior, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
În baza art.274 Cod procedură civilă, va obliga recurenta la plata sumei de 5700 lei, constând din onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta-recurentă DIRECȚIA GENERALĂ de ASISTENȚĂ SOCIALĂ și PROTECȚIA COPILULUI B împotriva sentinței civile nr.2249/22.05.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Obligă recurenta la plata către intimatul SINDICATUL " PRO AS " Tas umei de 5700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
- - - - DR.- -
GREFIER,
- -
Red./3.11.2008
Thred./3.11.2008
Ex.2
Prima inst. - - - Trib.
Președinte:Florin DogaruJudecători:Florin Dogaru, Ioan Jivan, Carmen Pârvulescu
