Drepturi salariale (banesti). Decizia 293/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA Nr. 293/
Ședința publică din 02 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL BRAȘOV și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DGFP împotriva sentinței civile nr.35/11 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, se constată lipsa recurenților pârâți Ministerul Justiției, Curtea de APEL BRAȘOV și Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP C, a intimaților reclamanți, C și, precum și a intimatului pârât Tribunalul Covasna.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursurile sunt declarate și motivate în termen și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
Se constată că prin motivele de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Față de actele și lucrările dosarului, precum și față de motivele de recurs, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față:
Constată că, prin sentința civilă 35/2008 Tribunalul Covasnaa dispus următoarele:
A admis acțiunea formulată de reclamanții, C și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BRAȘOV și Tribunalul Covasna și pe cale de consecință:
A obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BRAȘOV și Tribunalul Covasna la acordarea creșterilor salariale pentru anul 2007 în trei etape, după cum urmează:
- cu 5% începând cu data de 01.01.2007 față de nivelul din luna decembrie 2006;
- cu 2% începând cu data de 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007;
- cu 11% începând cu data de 01.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007.
Sumele acordate fiecărui reclamant în parte vor fi actualizate în raport de indicii de inflație începând cu data nașterii dreptului până la data plății efective.
A obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare efectuării plății drepturilor bănești cuvenite reclamanților.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată de reclamanții, C și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BRAȘOV, Tribunalul Covasna și Ministerul Economiei și Finanțelor solicită ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea pârâților 1-3 la acordarea creșterilor salariale pentru anul 2007, prevăzute de art.1 din Ordonanța Guvernului nr. 10/2007 în trei etape, după cum urmează: - cu 5 % începând cu data de 01.01.2007, față de nivelul din luna decembrie 2006; - cu 2 % începând cu 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007; - cu 11% începând cu data de 01.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007, - obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor să aloce fondurile de bani necesare plății drepturilor mai sus indicate.
Potrivit art. 3 din 27/2006 "judecătorii au dreptul pentru activitatea desfășurată la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport de nivelul instanțelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare".
Art.39 din același act normativ prevede că "valoarea de referință sectorială cuprinsă în anexele nr. 2, 4, 5 și 6 din L 50/1996 privitor la salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești se majorează cu 4% începând cu data de 1.04.2006 față de nivelul din luna martie 2006 și cu 5% începând cu data de 1.09.2006 față de nivelul din luna august 2006".
Tribunalul a mai reținut că abia prin Ordonanța 13/30.01.2008 legiuitorul a reglementat o nouă creștere salarială pentru judecători, procurori și alte categorii de personal din sistemul justiției pentru anul 2008. Prin urmare valoarea de referință sectorială a înghețat pe tot parcursul anului 2007, nefiind prevăzută nici-o creștere salarială, care era menită să asigure acoperirea ratei inflației raportat la scumpirea produselor, serviciilor, etc.
Prin Legea 232 din 6 iulie 2007 publicată în Of. nr. 171 din 16 iulie 2007 pentru aprobarea nr.OG6 din 2007, modificând art.39, în alin.2 al acestuia s-au prevăzut majorări salariale în cota de 7% aplicată salariului din 2006 și de 11% cu începere de la 1 octombrie aplicată la salariul din luna septembrie pentru toți funcționarii publici, cu excepția și de această dată a magistraților - judecători și procurori, precum și asistenților judiciari și a restului personalului asimilat din cadrul puterii judecătorești.
Față de cele reținute mai sus tribunalul a constatat că există o discriminare vădită în raport cu judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, Procurorul General al României și adjuncții săi și judecătorii Curții Constituționale, care au beneficiat de aceste creșteri salariale, sens în care a admis acțiunea astfel cum a fost formulată și a dispus potrivit dispozitivului prezentei sentințe.
Sumele ce se vor acorda fiecărui reclamant în parte vor fi actualizate în raport de indicii de inflație începând cu data nașterii dreptului până la data plății efective pentru acoperirea integrală a prejudiciului, care nu poate fi înlăturat în alt mod.
Împotriva sentinței au formulat recurs pârâții, în termen motivat.
Curtea de Apel, solicită modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii susținând că nu sunt aplicabile dispozițiile OG 137/2000, neexistând discriminare față de magistrații ÎCCJ și nici față de alte categorii profesionale deoarece reclamanții nu se află într-o situație similară sau comparabilă cu a beneficiarilor OG 10 2007.
MEF prin DGFP susține că nu au obligația de plată a acestor drepturi salariale întrucât că nu există raporturi de muncă între acest pârât și Ministerul Justiției și implicit reclamanți pe de o parte, iar pe de altă parte consideră că cererea de chemate în judecată este inadmisibilă, neexistând discriminarea invocată de reclamanți.
Ministerul Justiției critică sentința pentru următoarele motive:
Un prim motiv de recurs incident în cauză este cel prevăzut de art.304 pct.4 din Codul d e procedură civilă, conform căruia se poate cere casarea unei hotărâri în situația în care instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești prin acordarea unor drepturi neprevăzute de lege a depășit limitele puterii judecătorești și și-a arogat atribuții de legiferare.
Dispozițiile privind salarizarea procurorului general și adjuncților acestuia, cuprinse în Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare au fost abrogate prin OUG 27/2006, astfel încât susținerile reclamanților sunt total nefondate.
De asemenea, argumentația instanței de fond cu privire la discriminarea creată între magistrații Curții Constituționale și magistrații instanțelor de judecată ca urmare a indexării salariilor este nefondată prin prisma dispozițiilor art.1 alin.3 din OG 137/2000 care prevede că "Exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol privește persoanele aflate în situații comparabile".
De asemenea, reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi, în favoarea unor persoane ori nereglementarea anumitor drepturi excede cadrului legal stabilit prin OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, și nu intră în sfera competenței Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
În afara legii, nu se poate vorbi de discriminare, în sensul OG nr.137/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Observând procentele în care instanța obligă la indexări, în plus de faptul că Tribunalul ignoră rolul său de a exercita atribuții specifice dosar autorității judecătorești, iar nu pe ale altei puteri constituită în stat, nu rezultă din "motivarea" instanței de fond care sunt considerentele pentru care intimații reclamanți sunt mai îndreptățiți să beneficieze de dispozițiile OG nr.10/2007 și nu de dispozițiile altui act normativ care acordă indexări salariale. Din acest punct de vedere, solicită ca instanța de recurs să constate că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă. Un alt motiv de critică privește acordarea reactualizării cu indicele de inflație a sumelor rezultate din aplicarea indexării. Ministerul Justiției susține că în condițiile art.1088 cod civil nu poate fi pretinsă decât dobânda legală. Analizând recursurile, Curtea constată că nu sunt fondate.
Pârâtul MEF justifică calitatea procesual pasivă pentru următoarele considerente: acest minister execută dispozițiile legii bugetare și îi revine sarcina de a face propuneri, de a elabora proiectul legii bugetului de stat, precum și a legilor de rectificare, conform art.28 Legea 500/2002.
În speță, instanța de fond nu a dispus obligarea acestui pârât în solidar cu ordonatorii de credite: Ministerul Justiției, Tribunalul Brașov și Curtea de APEL BRAȘOV, la plata diferențelor de drepturi constând în sporul de vechime, ci conform dispozitivului hotărârii acest pârât are o obligație de rezultat, aceea de a vira fondurile de bani necesare achitării diferențelor de drepturi de natură salarială, tocmai în recunoașterea calității pe care însuși acest recurent și-o invocă în cadrul recursului, respectiv "rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite".
Pentru aceste considerente, recursul formulat de MEF prin DGFP va fi respins.
Cu privire la recursurile declarate de Ministerul Justiției și Curtea de APEL BRAȘOV, instanța constată că nu sunt întemeiate.
În ceea ce privește legalitatea sentinței față de criticile formulate de recurent cu privire la soluționarea în fond a cauzei, instanța, cu opinie majoritară constată că nu sunt întemeiate.
Nu poate fi acceptată critica prin care recurenților pârâți arată că instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești recunoscând pe criterii de discriminare - drepturi salariale în favoarea magistraților, fără suport legal.
Nu este vorba de o greșeală de judecată a instanței de fond, ci de o interpretare asupra efectelor unui text de lege asupra sistemului de salarizare a unei categorii de magistrați.
Faptul că instanța a reținut că aceste drepturi salariale izvorăsc din aplicarea coeficienților de indexare și pentru magistrații instanței de drept comun, se cuvin ca echivalent al despăgubirilor rezultate pentru un act juridic discriminator nu echivalează "cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești", însăși ÎCCJ reținând în spețe asemănătoare cu ocazia soluționării recursurilor în interesul legii pronunțate (decizia VI/15.01.2007, decizia XXXVI/7.05.2007) că "folosirea drept criteriu de diferențiere a tratamentului salarial pentru magistrați doar apartenența la anumite segmente restrânse de realizare a justiției, pe considerentul că domeniile în care ar activa ar reclama o salarizare particularizată, nu se poate justifica".
Soluția instanței de fond nu trebuie interpretată ca rezultatul acordării unor drepturi salariale fără suport legal.
Este atributul instanțelor de judecată potrivit art.27 din OG 137/2000 să soluționeze cererile pentru acordarea de drepturi și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, iar judecata cauzei are loc cu citarea obligatorie a CNCD. A considera că problema de drept cu care reclamanții au sesizat instanța ține de constituționalitatea unor texte de lege și nu de aprecierea ca discriminatorie a unei stări de fapt izvorâtă din lege poate fi interpretată ca o încălcare a dreptului la liberul acces la justiție, Curtea Europeană a Drepturilor Omului sancționând statul român pentru aceste încălcări ale dreptului consacrat de art.6 alin.1 al convenției pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului reținând că încălcarea acestui drept rezultat din soluțiile instanței interne care au respins ca inadmisibile unele acțiuni pe considerente procedurale, părțile având la dispoziție o altă cale procedurală de urmat în valorificarea dreptului (cauza G împotriva României).
Pentru o apreciere discriminatorie a situației de fapt invocată de reclamanți, constând îneliminarea dintre categoriile salariaților bugetari care beneficiază de majorarea ori indexarea salariilor în anul 2007, judecătorilor,procurorilor, personalului asimilat, instanța a reținut corect că până în ianuarie 2007 aceste indexări salariale au avut o reglementare juridică pentru toate categoriile de magistrați: atât pentru magistrații instanței de drept comun, prin (OG 27/2006 și OUG 177/2002), cât și magistrații ÎCCJ, ai Curții Constituționale cu calitate de demnitari conform Legii 154/1998.
Pentru anul 2007 sunt recunoscute aceste indexări salariale numai categoriei de magistrați prevăzută în anexa II și III din Legea 154/1998 excluzând magistrații instanței de drept comun, conform dispozițiilor OG 10/31.01.2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit OG 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
Așadar, în mod voit legiuitorul nu a mai prevăzut pentru magistrații instanței de drept comun (judecători și procurori ai Parchetelor de pe lângă Judecătorii, Tribunale și Curți de Apel) creșteri salariale pentru valoarea de referință sectorială în cursul anului 2007, deși pentru alte categorii de magistrați, cât și personal bugetar au fost reglementate în continuare, și pentru anul 2007, creșteri salariale - indexări.
Trebuie remarcat că în prezent, respectiv pentru anul 2008, prin ordonanțe de guvern, guvernul a prevăzut din nou creșteri salariale, de data aceasta fără nicio distincție între categorii de magistrați existând: OG 13/30.01.2008 privind creșterile salariale aplicabile judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției (ordonanța se referă prin alte categorii de personal din sistemul justiției la magistrații instanței de drept comun) și OG 10/2008 care prevede creșteri salariale pentru 2008 pentru personalul contractual din sectorul bugetar și pentru personalul salarizat potrivit anexelor II și III din Legea 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază din sectorul bugetar și a indemnizațiilor persoanelor car ocupă funcția de demnitate publică.
Omisiunea reglementării acestor drepturi la creșteri salariale pentru o anumită categorie de personal pentru anul 2007, deși până în ianuarie 2007, cât și din 1.01.2008, au existat și există prevederi cu privire la indexările salariale pentru magistrații instanței de drept comun (judecători și procurori), în comparație cu prevederea cu continuitate a acestor drepturi pentru magistrații ÎCCJ (de exemplu), cât și pentru alte categorii de personal bugetar, echivalează cu aplicarea unui tratament discriminatoriu constând în încălcarea principiului egalității de tratament pentru o situație asemănătoare, principiu protejat de legislația secundară comunitară, respectiv prin Directiva 2000/43/CE/29.06.2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică și prin directiva 2000/78/CE/27.11.2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă care stabilește că "prin principiul egalității de tratament" se înțelege absența oricărei discriminări directe sau indirecte cu privire și la "condițiilede încadrare șide muncă, inclusiv condițiile de concediere și de remunerare"(art.3 lit.c din directivă).
Nu poate fi primită susținerea recurenților prin care se arată că nu poate constitui discriminare situația prezentată de reclamanți. Recurenții se raportează la criteriile de discriminare recunoscute de dispozițiile OG 137/2000 pe care le interpretează restrictiv, fără a ține cont de faptul că modificările aduse acestei ordonanțe prin Legea 324/2003 au drept scop transpunerea în legislația internă a prevederilor directivelor mai sus invocate în respectarea principiului supremației dreptului comunitar și efectului direct al acestuia asupra legislației interne.
În consecință, recunoașterea acordării acestor creșteri salariale pentru anul 2007 de către instanța de fond echivalează cu acoperirea prejudiciului produs prin această formă de discriminare directă.
În ceea ce privește reactualizarea pretențiilor cu indicele de inflație, motivele de recurs nu sunt întemeiate.
În ceea ce privește motivul de recurs vizând reactualizarea sumelor, curtea reține că această actualizare nu constituie daune interese în sensul art.1088 Cod civil, ci reprezintă o îndeplinire exactă a obligației în sensul art.1073 Cod civil, întrucât actualizarea unei sume de bani cu indicele de inflație asigură creditorului încasarea unei sume echivalentă cu cea de la data când era exigibilă. Dobânda legală prevăzută de art.1088 Cod civil poate fi solicitată în plus față de prejudiciul real ca urmare reactualizării, însă prin acțiune nu s-au solicitat daune interese.
Trebuie recunoscut că prin sentința civilă atacată nu s-au acordat și dobânzi legale astfel încât critica referitoare la acordarea lor este neîntemeiată.
Pentru toate aceste considerente recursurile vor fi respinse în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de recurenții pârâți MEF prin DGFP C, Curtea de APEL BRAȘOV, Ministerul Justiției împotriva sentinței civile 35/2007 a Tribunalului Covasna.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 02 Aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Cu opinie separată,
în sensul admiterii recursurilor formulate de pârâți și respingerii acțiunii reclamanților.
Judecător,
- -
Opinie separată
În dezacord cu opinia majoritară consider că în cauză recursurile formulate de pârâți se impunea a fi admise iar sentința atacată modificată în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
Drepturile bănești ce fac obiectul pretențiilor din acțiunea dedusă judecății sunt solicitate în baza art. 1 din OG 10/2007 si sunt aplicabile doar personalului contractual din sistemul bugetar si personalului care ocupa funcții de demnitate publica, in aceasta din urma categorie incluzându-se si judecătorii ICCJ si ai Curții Constituționale.
În opinia reclamanților, însușită atât de instanța de fond cât și de instanța de recurs, majorarea indemnizațiilor instituite de legiuitor în favoarea numai a unor categorii de magistrați a condus la aplicarea unui tratament discriminatoriu în rândul acestora.
În primul rând această concluzie la care a ajuns instanța de fond este eronată întrucât principiul egalității astfel cum acesta se aplică in speța dedusă judecății are la bază ideea că pentru o muncă egală se impune o plată egală. Această condiție ce este de esența principiului egalității nu este îndeplinită în cauză deoarece intre magistrații de la instanțele supreme și cei de la instanțele ordinare există o multitudine de diferențe in ceea ce privește munca prestată de aceștia și din această cauză plata muncii nu este și nici nu a fost niciodată egală
În altă ordine de idei pretențiile reclamanților au la bază premisa potrivit căreia textul legal invocat este discriminatoriu întrucât încalcă principiul egalității instituit atât de Constituția României cât și de art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Cu privire la acest aspect, în opoziție cu ceilalți membri ai completului, apreciez că instanțele ordinare au posibilitatea să constate doar existența unei discriminări în aplicarea unei legi de câtre anumiți subiecți de drept, nefiind posibil să se solicite constatarea faptului că o lege este discriminatorie.
În situația în care un act normativ conține dispoziții discriminatorii cu privire la anumiți subiecți de drept, soluția legală este aceea de a se invoca și a se constata neconstituționalitatea respectivei norme pe considerentul că încalcă principiul egalității instituit prin legea supremă. Doar Curtea Constituțională are competența legală de a aprecia că un text legal creează o discriminare și, ca atare poate stabili modalitatea în care trebuie interpretat textul respectiv pentru a elimina încălcarea principiului egalității. În acest sens părțile sau instanțele ordinare din oficiu pot invoca excepția de neconstituționalitate în cadrul procesului pendinte.
În contextul în care norma legală invocată nu a fost declarată neconstituțională în perioada în care aceasta a fost în vigoare, instanțele ordinare au obligația de a respecta conținutul respectivei norme, în caz contrar actul de justiție căzând în derizoriu. Judecător,
- -
Red.op.maj.: AP/16.04.2008
Red.op.sep.: CȘ/16.04.2008
Dact: MD/23.04.2008 - 2 ex.
Jud.fond: /
Președinte:Anca PîrvulescuJudecători:Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță, Nicoleta Grigorescu
