Drepturi salariale (banesti). Decizia 315/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.315
Ședința publică din data de 18 februarie 2010
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
- -
Grefier-
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2116 din data de 8 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în comuna, sat de, nr.254, județul
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-pârâtă SA prin avocat din cadrul Baroului P, lipsă fiind intimatul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este declarat în termen și motivat.
Avocat pentru recurenta-pârâtă arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta-pârâtă, solicită, în principal, admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și, pe fond, respingerea acțiunii, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul a se menționa suma pe care recurenta-pârâtă urmează să o plătească intimatului-reclamant, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata drepturile salariale cuvenite și neacordate reprezentând prima de Paște 2007 de 1260 lei, C 2006 și 2007 de 1160 lei, 1387 lei, sume actualizate în funcție de indicele de inflație până la data plății efective, precum și a cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pe lângă salariul de bază urma să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă
încheiat la nivel de societate constând în suplimentări salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, drepturi ce nu i-au fost acordate în perioada -menționată.
In cauză s-a administrat proba cu acte.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.2116 din data de 8 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a admis în parte acțiunea, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului prima de Paște 2007 și C 2006, conform art.168 din CCM, calculat la nivelul salariului mediu brut din luna anterioară celei în care trebuia achitat dreptul, sume ce vor fi calculate și actualizate de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective cu ocazia executării silite, s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamant privind obligarea pârâtei la plata primei de C pe anul 2007 și totodată, s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, potrivit actelor existente la dosar, reclamantul a fost salariatul pârâtei în perioada 2006- 29.10.2007, ocazie cu care nu a încasat drepturile salariale reprezentând suplimentări pentru Paște 2007 și 2006.
A mai reținut instanța de fond că disp.art.168 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stipulează că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, menționându-se că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior și în Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007.
De asemenea, instanța de fond a mai reținut că, din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că reclamantul a fost salariatul pârâtei, însă, în perioada 2006- 29.10.2007, nu a încasat drepturile salariale suplimentare cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, astfel încât pârâta este obligată să achite aceste drepturi reclamantului, mai ales că nu există nicio dovadă la dosar că pârâta ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau că le-ar fi inclus în salariul de bază.
Prin urmare, tribunalul, în baza Contractelor colective -menționate și a art.161 și urm. Codul muncii, a admis în parte acțiunea, după cum s-a arătat mai.
Totodată, tribunalul a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata primei de C pe anul 2007, deoarece la data la care s-ar fi acordat această primă reclamantul încetase orice raport de muncă cu pârâta, fiind disponibilizat anterior lunii decembrie 2007, respectiv 29.10.2007, caz în care acesta nu are dreptul de a încasa această primă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SA în baza art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, criticând-o ca nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
Recurenta a arătat că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra excepției invocate prin întâmpinare privind prescripția dreptului material la acțiune.
Recurenta a considerat că dreptul la acțiune al reclamanților este prescris față de disp. art.283 alin. lit e din Codul Muncii conform căruia termenul în care pot fi introduse acțiuni pentru nerespectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă este de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune.
Or, în speță, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe disp. art. 168 CCM afirmând că disp. din acest articol nu au fost respectate, astfel încât trebuie să se facă aplicarea în cauză a disp. art. 283 alin.1 lit e Codul Muncii.
Pe fondul pricinii, un al doilea motiv de recurs îl constituie faptul că instanța de fond nu a reținut apărarea societății că sumele de bani solicitate au fost introduse în salariile de bază ale fiecărui salariat, astfel cum s-a întâmplat și în anul 2003. Acest lucru ar rezulta, în opinia recurentei din interpretarea contractelor colective de muncă pe anii 2003, 2004, 2005, 2006 și 2007, precum și din nota Comisiei Paritare - din 31.08.2007. Din această ultimă notă, recurenta susține că rezultă faptul că salariile au fost incluse în salariul de bază nu numai în anul 2003 ci și în anii care au urmat.
S-a mai criticat faptul că valoarea unei astfel de suplimentări este egală cu un salariu de bază mediu brut pe și nu cu un salariu mediu brut pe unitate, astfel cum a reținut instanța de fond. Mai mult decât atât, s-a arătat că prima instanță trebuia să individualizeze sumele datorate în dispozitivul sentinței recurate.
În recurs, s-a depus la dosar adresa 831/2008 privind cuantumul salariilor de bază medii brute.
Legal citat, reclamantul nu a formulat întâmpinare la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele conform art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că motivele de recurs sunt fondate pentru următoarele considerente:
Reclamantul a fost salariatul pârâtei în perioada 2006-29.10.2007, ocazie cu care nu a încasat drepturile salariale reprezentând suplimentări pentru Paște 2007 și 2006.
Disp.art.168 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stipulează că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, menționându-se că, pentru anul 2003, suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat. Cu toate acestea, prevederile privind plata acestor drepturi au fost preluate ulterior și în Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007, ceea ce arată că aceste suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază ale angajaților numai pentru anul 2003, nu și ulterior. De altfel, dovada că ele au fost introduse în salariul de bază în fiecare an trebuia făcută de unitatea pârâtă în sensul că, cuantumul acestor salarii a crescut în fiecare an, la Paște și C, cu valoarea suplimentării respective.
Ca atare, nu rezultă din nici o probă că reclamantul a încasat efectiv aceste drepturi pe perioada 2006- 29.10.2007, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, astfel încât pârâta este obligată să achite aceste drepturi reclamantului.
În ceea ce privește excepția prescrierii dreptului la acțiune, Curtea constată că, în cauză, sunt aplicabile disp. art.283 alin. 1 lit. c din Codul Muncii și nu disp. art.283 alin.1 lit. e Codul muncii, în speță fiind vorba despre un litigiu de muncă, astfel încât, chiar dacă instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la această excepție, ea era, oricum, de respins.
Însă, Curtea constată că, într-adevăr, instanța de fond nu individualizat cuantumul sumelor datorate, astfel încât, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură. civilă, va admite recursul, va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va obliga recurenta pârâtă la plata către intimatul reclamant a primelor după cum urmează: C 2006-1160 lei și Paște 2007- 1260 lei.
Va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2116 din data de 8 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în comuna, sat de nr.254, județul P și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că obligă recurenta-pârâtă la plata către intimatul-reclamant a primelor după cum urmează:
- C 2006-1160 lei și Paște 2007- 1260 lei.
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 18 februarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
5 ex./08.03.2010
dosar fond.- - Tribunalul Prahova
judecători fond-;
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
