Pretentii civile. Speta. Decizia 314/2010. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr-

DECIZIA NR.314

Ședința publică din data de 18 februarie 2010

PREȘEDINTE: Cristina Pigui

JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian

- -

Grefier-

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SA, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1952 din data de 13 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în P,-, județul

Recurs scutit de plata taxei de timbru.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-pârâtă SC SA prin avocat din cadrul Baroului P, lipsă fiind intimata-reclamantă.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este declarat în termen și motivat, iar pentru termenul de astăzi, prin intermediul serviciului registratură s-a depus o cerere de amânare a judecării cauzei în vederea angajării unui avocat, formulată de intimata-reclamantă, înregistrată sub nr.2347/15.02.2010.

Avocat pentru recurenta-intimată arată că nu se opune cererii de amânare a judecării cauzei formulată de intimata-reclamantă.

Curtea respinge cererea de amânare a judecării cauzei formulată de intimata-reclamantă având în vedere faptul că aceasta a primit citația la data de 13 ianuarie 2010, având timp suficient de la acea dată și până la acest termen de judecată să-și angajeze un avocat.

Avocat pentru recurenta-pârâtă arată că nu mai are cereri de formulat.

Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.

Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă, solicită în principal admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul a se menționa suma pe care recurenta-pârâtă urmează să o plătească intimatei-reclamante, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

CURTEA

Deliberând asupra recursului civil de față, constată:

Reclamanta a chemat în judecată pârâta SC " " SA B pentru a fi obligată la plata primelor de Paște și C pentru anii 2006 și 2007, sume actualizate în raport de inflație până la data plății acestora.

În motivarea acțiunii a susținut reclamanta că în conformitate cu prevederile art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă pe unitate, în calitatea sa de salariat era îndreptățită să primească aceste suplimente salariale, obligație pe care însă pârâta nu și-a îndeplinit-o, încălcându-se astfel și dispozițiile art. 166 din Codul muncii.

Societatea pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, după ce a invocat în principal și excepția prescripției dreptului la acțiune conform art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, iar pe fond impunându-se respingerea acțiunii, deoarece suplimentările salariale prevăzute de art. 168 din Contractul colectiv de muncă au fost incluse în salariile primite de către reclamantă încă din anul 2003.

După administrarea probelor cu înscrisuri, Tribunalul Prahova, prin sentința civilă 1952 din 13 noiembrie 2009, admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantei prima de Paște pe anul 2007 și primele de C pe anii 2006 și 2007, sume actualizate în raport de inflație de la data scadenței până la data plății efective, deoarece drepturile respective nu au fost incluse în salariile primite de reclamantă cum a pretins pârâta, iar prescripția dreptului la acțiune nu operează deoarece în cauză sunt incidente disp. art. 283 alin.1 lit. c din Codul muncii privind termenul de prescripție de trei ani.

Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând modificarea sentinței și respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece drepturile salariale invocate au fost incluse în salariile primite de reclamantă, fapt cunoscut de către aceasta încă din anul 2003, iar cu prilejul dezbaterilor, recurenta-pârâtă a solicitat în subsidiar modificarea în parte a sentinței în sensul menționării sumelor care reprezintă primele de Paște și C acordate.

Curtea, analizând sentința atacată în raport de criticile formulată, actele dosarului și dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul este fondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

realității faptul că în anul 2003 suplimentările salariale pentru sărbătorile de Paște și C au fost incluse în salariile primite de către reclamantă, dar ulterior prevederile art. 168 din Contractul colectiv de muncă pe societate care constituie temeiul de drept al acordării acestor drepturi au fost menținute și în anii următori, în acest sens fiind relevantă și Nota din 31 august 2007 de precizare a situației primelor de Paște și C prin care se susține că aceste prime au fost incluse în salariile primite de angajații societății pârâte, Notă care nu poate avea nicio relevanță juridică care să constituie un temei pentru neacordarea unor astfel de drepturi, act care a fost emis pro causa abia în anul 2007.

Este însă de observat că într-adevăr, cu toate că acțiunea reclamantei a fost admisă, nu s-au menționat în dispozitivul sentinței sumele acordate, respectiv 1160 lei și 1387 lei prime de C pentru anii 2006 și 2007, iar pentru prima de Paște 2007 suma de 1260 lei, ceea ce impune modificarea corespunzătoare a sentinței urmare admiterii recursului și menținerii în rest a hotărârii.

Pentru considerentele expuse și în baza art. 304 și art. 3041Cod procedură civilă și art.312 din același cod, urmează a fi admis recursul, a se modifica în parte sentința și a obliga recurenta pârâtă la plata sumelor mai sus arătate pentru sărbătorile de Paște și

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECID E:

Admite recursul declarat de pârâta SA, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1952 din data de 13 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în P,-, județul P și în consecință:

Modifică în parte sentința în sensul că obligă recurenta-pârâtă la plata către intimata-reclamantă a primelor după cum urmează:C 2006-1160 lei, Paște 2007-1260 lei și C 2007-1387 lei.

Menține în rest sentința.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică astăzi, 18 februarie 2010.

Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian

- - - - - -

Grefier,

Red.

Tehnored.

5 ex./ 31.03.2010

dosar fond.- - Tribunalul Prahova

judecători fond- - R;

operator de date cu caracter personal

număr notificare 3120/2006

Președinte:Cristina Pigui
Judecători:Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Pretentii civile. Speta. Decizia 314/2010. Curtea de Apel Ploiesti