Drepturi salariale (banesti). Decizia 325/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 325
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ligia Epure
JUDECĂTOR 2: Carmen Tomescu
JUDECĂTOR 3: Mariana Pascu
Grefier - -
*************
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurenta pârâtă Universitatea din C, împotriva sentinței civile nr. 2643 din 01.07.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă -, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurent pârât UNIVERSITATEA DIN C, prin consilier juridic și intimata reclamantă -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează, că recursul este declarat și motivat în termenul legal după care, nemaifiind cererii de formulat excepții de ridicat și constatându-se cauza în stare de judecată s- acordat cuvântul părților prezente asupra recursului.
Consilier juridic solicită admiterea recursului modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii și arată că în conformitate cu dispozițiile art 304 pct 9 pr.civ, sentința a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art 94 alin 4 din Legea 128/1997 stabilind că sporul de creștere de până la 30% se calculează la salariul de bază nu este inclus în salariu. Metodologia de aplicare a acestui spor care nu este permanent fiind acordat conform criteriilor de sarcini suplimentare date prin dispoziție internă, iar reclamanta nu a executat o perioadă sarcinile respective și s-a dispus retragerea majorării de până la 30%.
Intimata reclamantă -, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate de Tribunalul Dolj ca fiind legală și temeinică și arată că sporul are un caracter permanent si au existat atribuții suplimentare care au fost aduse la îndeplinire.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Tribunalul Dolj prin sentința civilă nr. 2643 din 01.07.2009, s-a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta UNIVERSITATEA
A anulat decizia nr. 834 A/04.05.2009 și obligă pârâta să-i recalculeze și să-i plătească reclamantei diferențele salariale, începând cu aprilie 2009.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Reclamanta era încadrată la Universitatea C pe postul de administrator financiar.
Prin decizia nr. 540 /31.03.2006 i s-a acordat o creștere salarială de 30% din salariul de bază, majorare ce a fost operată și în carnetul de muncă.
Reclamanta a beneficiat de această creștere salarială până la data de 01.04.2009 când pârâta a hotărât, potrivit deciziei nr. 834 /04.05.2009, retragerea acestei " majorări statutare de 30%".
Decizia nu a fost motivată în fapt si în drept însă, pârâta a susținut că retragerea majorării nu are natura unei sancțiuni disciplinare, ci s-a impus în considerarea faptului că reclamanta nu a mai executat sarcini suplimentare pentru acordarea acestui "stimulent financiar" condiție prevăzută de art. 94 alin. 4 din Legea nr. 128/1997.
Acceptând argumentul pârâtei cum că măsura dispusă nu are la bază temeiuri disciplinare, instanța constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.94 alin. 4 din Legea nr. 128/1997 "Criteriile de salarizare a personalului didactic auxiliar sunt stabilite de Ministerul Educației și Cercetării, cu consultarea sindicatelor recunoscute pe plan național. universitare pot stabili salarii diferențiate, cu o creștere de până la 30% din salariul de bază prevăzut pentru funcția respectivă, în funcție de specificul activității desfășurate și de calitatea acesteia, cu respectarea contractului colectiv de muncă la nivel de instituție".
Din interpretarea prevederilor art. 94 alin.4 din Legea nr. 128/1997 reiese că majorarea salarială acordată reclamantei nu are natura unui stimulent financiar ocazional, ci reprezintă un drept salarial cu caracter permanent, o componentă a salariului, în sensul dispozițiilor art. 155 Codul Muncii.
Un argument în plus, cu privire la natura acestei creșteri salariale, este si faptul că reclamanta a beneficiat în mod constant timp de 3 ani, până la momentul emiterii deciziei contestate, de acest drept salarial.
In acest context, măsura dispusă de angajator este lipsită de temei legal, întrucât nici o dispoziție legală sau clauză contractuală nu dă posibilitatea angajatorului de a schimba salariul, în condițiile în care reclamanta si-a păstrat funcția pentru care salariul i-a fost majorat si nu s-a pus la îndoială calitatea activității desfășurate, măsura nefiind dispusă pe temeiuri disciplinare.
Prin prisma acestor considerente si a dispozitiilor art. 41, art. 17 alin. 4 din Codul Muncii instanța constată că măsura dispusă de angajator reprezintă o modificare unilaterală contractului individual de muncă nepermisă de lege si, în consecință, va dispune anularea deciziei nr. 834 A/04.05.2009 în ceea ce o privește pe reclamantă, si va obliga pârâta să-i recalculeze și să-i plătească reclamantei diferențele salariale reprezentând creșterea salarială de 30%, începând cu aprilie 2009.
Împotriva sentințe a formulat recurs pârâta Universitatea din C criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
In motivarea recursului s-au arătat, în esență, următoarele:
Instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 94 alin. 4 din Legea nr. 128/1997, stabilind că sporul de creștere de până la 30% din salariul de bază este un spor permanent ce nu poate fi retras de către angajator.
În realitate, unul din criteriile în baza căruia salariatul poate beneficia de majorarea de până la 30%, îl constituie sarcinile atribuite suplimentar față de sarcinile stabilite prin fișa individuală a postului.
În cauză, recurenta pârâtă a făcut dovada că reclamantei i-au fost atribuite sarcini suplimentare față de cele menționate în fișa postului și că, ulterior, astfel de sarcini suplimentare nu au mai fost îndeplinite.
S-a mai menționat că majorarea salarială de până la 30% nu constituie un drept salarial permanent, o componentă a salariuluin - așa cum a stabilit instanța de fond, întrucât, acordarea sa este condiționată de îndeplinirea de către salariat, a unor criterii clar, definitive și prevăzute de metodologie iar, pe de altă parte, dispozițiile art. 94 alin. 4 din Legea nr. 128/1997 menționează că majorarea de până la 30% se calculează ca procent din salariul de bază și nu se include în salariul de bază, având caracter facultativ.
Aceasta este condiționată de existența unor sarcini suplimentare iar retragerea sa nu are temei disciplinar, neavând legătură cu îndeplinirea activității la funcția de bază a salariatului.
La dosar s-au depus:întâmpinare formulată de intimată, prin care se solicită respingerea recursului, decizia contestată, concluzii scrise formulate de recurentă.
Verificând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată recursul nefondat, urmând a-l respinge, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 94(4) din Legea nr. 128/1997, "Criteriile de salarizare a personalului auxiliar sunt stabilite de Ministerul Învățământului, cu consultarea sindicatelor recunoscute pe plan național. universitare pot stabili salarii diferențiate, cu o creștere de până la 30% din salariul de bază prevăzut pentru funcția respectivă, în funcție de specificul activității desfășurate și de calitatea acesteia, cu respectarea contractului colectiv de muncă la nivel de instituție."
Curtea reține că recurenta, în mod constant, exclude cauzele subiective, susținând că măsura contestată, de retragere a creșterii salariale, nu are natura juridică a unei sancțiuni disciplinare.
Ca urmare, întrucât la momentul retragerii acestui drept, nu a intervenit nici o modificare obiectivă parametrilor avuți în vedere la acordarea acestei creșteri salariale (intimata reclamanta avea aceeași funcție; fișa postului a rămas neschimbată; programul de lucru nu s-a redus), nu poate fi primită susținerea potrivit căreia aceasă măsură reprezintă un stimulent financiar ce se acordă pentru realizarea unor sarcini suplimentare celor specifice funcției de bază a salariatului.
Față de cele arătate anterior, nefiind dovedită existența unei reduceri a volumului sarcinilor îndeplinite de reclamantă, respectiv, neîndeplinirea, de la data data de 1 aprilie 2009 unor sarcini suplimentare față de cele menționate în fișa postului, Curtea urmează ca, în baza art. 312 cod. pr. civ. să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă Universitatea din C, împotriva sentinței civile nr. 2643 din 01.07.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă -, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Pentru judecător, - -, transferat la altă instanță, |
Grefier, - - |
Red. jud. -/ 22 februarie 20120
,
Președinte:Ligia EpureJudecători:Ligia Epure, Carmen Tomescu, Mariana Pascu
