Drepturi salariale (banesti). Decizia 331/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 331
Ședința publică din 24 martie 2009
PREȘEDINTE: Andrianu Virgil
JUDECĂTOR 2: Gheorghiu Nicolae
JUDECĂTOR 3: Surdu Oana
Grefier: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâtul, cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței nr. 1382 din08 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal s-au prezentat consilier juridic, pentru pârâta recurentă SC SA B și reclamantul intimat, asistat de avocat -.
Procedura este legal îndeplinită.
S- făcut referatul cauzei, după care, apărătoarea intimatului, a depus la dosar concluzii scrise.
Consilier juridic, pentru pârâta recurentă, dezvoltând pe larg motivele invocate în scris la dosar, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii, ca nefondată. Apreciază că se impune casarea sentinței, întrucât instanța de fond a interpretat greșit actul dedus judecății, iar hotărârea a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale.
Avocat - pentru reclamantul intimat, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, conform concluziilor scrise depuse la dosar și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată la data de 28 martie 2007, pe rolul Tribunalului Botoșani, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SA - Sucursala B, a solicitat obligarea pârâtei la plata diferențelor de drepturi salariale pentru ultimii 3 ani conform contractelor colective de muncă aplicabile precum și dobânda legală aferentă acestora, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că a fost angajatul societății din 1992, îndeplinind mai multe funcții. Începând cu 1.12.2002, prin decizia nr. 231 din același an, a fost angajat pe postul de pompier. Potrivit contractului colectiv de muncă la nivel pe anul 2006, începând cu 15 mai 2006, salariul de bază minim aplicabil în cazul a fost stabilit la 650 lei.
Potrivit anexei 3 bis din același contract, nivelul de salarizare care ar trebui să se aplice acestei funcții ar trebui stabilit înmulțind coeficientul de 1,42 cu salariul minim stabilit de Contractul colectiv de muncă.
Ori, nici înainte de 15.05.2006 și nici după aprobarea acestor modificări nu i s-a calculat corect salariul de bază.
Ca temei legal, reclamantul a invocat prev. art. 169 din Codul muncii și art. 15 lit. a din legea nr. 146/1996 cât și prevederile Contractului colectiv de muncă.
Prin întâmpinarea depusă la data de 18.04.2007, pârâta SC SA Bas olicitat respingerea cererii de chemare în judecată motivat de faptul că societatea a negociat cu reclamantul acordarea unui salariu de bază de 349 RON. Așadar, pârâta și-a îndeplinit obligațiile plătind reclamantului drepturile salariale convenite prin negociere. Pe de altă parte, în cauză operează prescripția dreptului la acțiune în ceea ce privește contestarea cuantumului salariului.
Astfel, potrivit art. 154, 159 din Codul muncii, angajatorul nu poate negocia și stabili salariul de bază sub salariul de bază minim brut orar pe țară. Drepturile salariale ale reclamantului au fost negociate, majorate, indexate, de mai multe ori, începând cu data de 1.12.2002 iar cuantumul acestuia nu a fost niciodată contestat.
Conform art. 183 din Codul muncii și art. 73 din legea nr. 168/1999, salariatul avea dreptul de a contesta orice modificare a contractului de muncă în termen de 30 de zile. La data de 2.05.2007, reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că a solicitat ca aceasta să fie soluționată în contradictoriu cu SC SA B, iar perioada pentru care solicită drepturi salariale este cuprinsă între luna aprilie 2004 și până la pronunțarea hotărârii.
În ceea ce privește excepția invocată de către pârâtă, o consideră neîntemeiată deoarece lui nu i s-a comunicat nici o decizie de modificare a contractului individual de muncă, deși pârâta susține că potrivit deciziei nr. 17/2006, salariul reclamantului a crescut începând cu 1.01.2006 de la 590 la 64o lei.
Prin încheierea de ședință din aceeași dată, instanța a respins excepția prescripției dreptului materiale la acțiune, motivat de faptul că reclamantul nu a contestat cuantumul salariului ci a solicitat obligarea pârâtului la plata unor diferențe salariale, termenul de prescripție fiind de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Având în vedere gradul de complexitate al cauzei, modificările salariale intervenite pe parcurs, cât și perioada îndelungată pentru care se revendică aceste drepturi,l în cauză instanța a admis proba cu expertiză financiar contabilă pentru a stabili cuantumul drepturilor salariale cuvenite reclamantului în raport de prevederile contractului colectiv de muncă.
Concluziile inițiale ale raportului de expertiză au fost contestate de către pârâtă, expertul dând răspuns apoi la obiectivele formulate de aceasta din urmă.
Nefiind mulțumit de concluziile expertului reclamantul a solicitat înlocuirea acestui expert motivat și de faptul că la rândul ei și instanța de fond a tras concluzia că în raport de obiectivele stabilite răspunsurile acestuia au fost contradictorii.
În atare condiții în cauză a fost numită ca expert.
După administrarea unui vast material probator și soluționând obiecțiunile formulate de părți, expertiza a fost întocmită în 3 variante.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța de fond, în primă fază s-a pronunțat asupra excepției de prescripție a dreptului la acțiune. În acest sens, excepția a fost respinsă, motivat de faptul că reclamantul nu a solicitat alte drepturi ce decurg din contractul colectiv de muncă ci drepturi salariale reglementate de Codul muncii pentru care sunt incidente disp. art. 283 alin. 1 lit. c din acest cod. Ca atare, termenul de prescripție pentru revendicarea acestor drepturi salariale pe care le solicită reclamantul este de 3 ani.
Cât privește fondul, instanța și-a însușit varianta a treia al raportului de expertiză întocmit de expert. Conform concluziilor acestui raport, reclamantul era îndrituit să beneficieze de salariile stabilite în raport cu funcția ocupată, începând cu data de 1.04.2004, adică - lei pentru intervalul 1.04.2004 - 31.12.2004, de 710 lei RON pentru intervalul 1.01.2005 - 31.12.2005, de 781 lei RON pentru intervalul 1.01.2006 - 31.05.2006 și 923 lei RON pentru intervalul 1.06.2006 - 30.06.2007, cu mențiunea că pentru lunile mai și iunie 2007, experta a stabilit că reclamantului nu i se cuvine vreo diferență salarială întrucât pârâta a recunoscut drepturile acestuia la o salarizare conformă cu funcția de pompier pe care o ocupa, acordându-i salariul de bază de 932 lei.
În această variată la raportul de expertiză, experta a avut în vedere și diferențele salariale cuvenite reclamantului pentru condițiile concrete în care și-a desfășurat activitatea având în vedere nu numai salariul de bază brut ci și celelalte sporuri acordate reclamantului cum ar fi sporul pentru lucru în timpul nopții, pentru activitate în tură continuă cât și pentru sporul de vechime în muncă.
Cu privire la dobânda legală solicitată de reclamant, în baza art. 1088 Cod civil, experta a concluzionat că diferențele salariale ce i se cuvin acestuia se ridică la suma totală de 6501,83 lei, sens în care s-a admis acțiunea cu obligarea pârâtei să plătească suma cu titlu de diferențe salariale pentru perioada 1.04.2004 - 30.06.2007. Ulterior datei de 1.07.2007, instanța de fond a constatat că acestuia nu i se cuvin diferențe de drepturi salariale întrucât începând cu această dată aceasta a beneficiat de un cuantum al salariului de bază prin aplicarea coeficientului de 1,42 la salariul de bază minim pe arătată în contractul colectiv de muncă la art. 128 respectiv 650 lei RON.
În baza art. 1088 Cod civil, pârâta a fost obligată să plătească reclamantului și dobânda legală prevăzută de OG nr. 9/2000, începând cu data introducerii acțiunii, respectiv 28.03.2007 până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată în valoare de 1200 lei, așa cum s-a stabilit prin sentința civilă nr. 1382 din 8.10.2008.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta SC SA B, pe care a criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor arată că instanța a interpretat greșit actul dedus judecății, că hotărârea a fost dată cu interpretarea greșită a dispozițiilor legale.
În drept motivele de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 din Codul d e procedură civilă.
În concret se arată că în mod greșit prima instanță a soluționat excepția prescripției dreptului la acțiune, întrucât pretențiile contestatorului vizează stabilirea și încadrarea în grila de salarizare și nu răspunderea angajatorului pentru prejudiciile cauzate salariaților săi.
Așadar în cauză sunt aplicabile dispozițiile Contractului colectiv de muncă art. 128 și nu dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii.
Cât privește fondul cauzei recurenta arată că salariul stabilit în anul 2002 când contestatorul a trecut pe funcția de pompier a fost cunoscut de către acesta având în vedere că, cuantumul acestuia a fost negociat încât în speță operează dispozițiile art. 969 Cod civil, convenția părților având putere de lege.
În același sens arată recurenta instanța de fond a încălcat principiul disponibilității întrucât a acordat în cauză ceea ce nu s-a cerut.
Astfel, deși contestatorul nu a solicitat determinarea unor salarii de bază, altele decât cele privind contractul individual de muncă și înscrise ca atare în carnetul de muncă, concluziile din expertiză au luat în calcul modificarea cuantumurilor salariilor de bază, încât și varianta a treia pe care instanța și-a însușit-o este eronată.
Verificând actele și lucrările din dosar curtea constată că recursul nu este fondat.
Astfel în ceea ce privește incidența prescripției după cum rezultă din petitul acțiunii, contestatorul solicită obligarea pârâtei la plata diferențelor de drepturi salariale pentru ultimii trei ani, conform contractelor colective de muncă încheiate între angajat și angajator.
Așadar în cauză nu se contestă încadrarea greșită în grila de salarizare pentru ca în speță să opereze termenul de contestație de 30 de zile de la data comunicării deciziei, ci se solicită stabilirea răspunderii angajatorului pentru prejudiciile create angajatului pentru necalcularea corectă a drepturilor salariale.
Așadar termenul de prescripție este cel de trei ani, prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. c și nu de 30 de zile cum încearcă să argumenteze recurenta.
În ceea ce privește soluția pe fond instanța constată că stabilirea drepturilor privind diferențele salariale cuvenite contestatorului s-a realizat ca urmare a rezolvării unor multiple obiecțiuni ridicate de către ambele părți.
În speță s-a dat curs cererii părților de a se înlocui expertul.
Pe parcurs cel de-al doilea expert a întocmit raportul de expertiză în mai multe variante din care instanța de fond și-a însușit-o pe cea de-a treia considerând că este cea mai completă și clarifică toate aspectele ridicate pe parcursul soluționării cauzei de către părți.
La fundamentarea raportului de expertiză însușit de instanță a stat la bază înscrisuri, acte normative, state de plată, carnetul de muncă al contestatorului și alte probe care au fost detaliat analizate și drept urmare în cauză cuantumul stabilit de către expert a fost corect calculat.
Așa fiind curtea constată că soluția pronunțată de prima instanță este legală și temeinică încât în baza art. 312 Cod procedură civilă, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
Se va lua act că reclamantul intimat nu a solicitat cheltuieli de judecată din recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul, împotriva sentinței nr.1382din 08 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă, în dosarul nr-.
Ia act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 martie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Președinte:Andrianu VirgilJudecători:Andrianu Virgil, Gheorghiu Nicolae, Surdu Oana
