Drepturi salariale (banesti). Decizia 35/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 35
Ședința publică din data de 13 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Carmen Pârvulescu Dr. - -
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 3: Vasilica Sandovici
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Direcția Generală a Finanțelor Publice T în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor, declarate împotriva sentinței civile nr. 1959 din 16.10.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții-intimați Tribunalul Timiș, Curtea de Apel Timișoara, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și reclamanții-intimați, C, V, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamanților-intimați, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamanților-intimați depune la dosar împuternicire avocațială și întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbaterea în fond a recursului.
Reprezentantul reclamanților-intimați solicită respingerea recursurilor ca nefondate pentru motivele expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată în măsura în care au fost dovedite.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiune, reclamanții, C, V, și, au solicitat în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Timiș, Curtea de Apel Timișoara, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor B, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea în solidar a pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel Timișoara si Tribunalul Timiș la plata, în favoarea fiecărui reclamant, a unei despăgubiri egale cu diferența dintre drepturile salariale cuvenite reclamanților, calculate în funcție de treapta profesională pe care o dețin și coeficientul de multiplicare prevăzut de lege pentru grefieri, grefieri statisticieni și grefieri documentariști cu studii medii și respectiv, drepturile salariale încasate efectiv de reclamanți, care au fost calculate în funcție de treapta profesională și de coeficientul de multiplicare prevăzut de lege, pentru grefieri arhivari și grefierii registratori, diferențe calculate începând cu data de 27.01.2007 și până la data încetării stării de discriminare și obligarea pârâtului Ministerul Economiei si Finanțelor Publice ( în prezent Ministerul Finanțelor Publice) sa aloce fondurile necesare plății în favoarea reclamanților pentru plata despăgubirilor mai sus solicitate, arătând în motivare că ocupă funcția de grefieri arhivari și grefieri registratori în cadrul Judecătoriei Timișoara, Tribunalului Timiș și Curții de Apel Timișoara, și fac parte din corpul grefierilor cu studii medii, iar în această calitate sunt discriminați salarial față de ceilalți grefieri cu studii medii, contrar prev. art. 1 - 6 din OG nr. 137/2000 și art. 5 și al art. 154 alin. 3 din Codul muncii.
La data de 30.10.2008, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive și arătând în motivare faptul că CNCD nu poate fi chemat în instanță în calitate de pârât deoarece potrivit art. 16 - 24 din OG 137/2000 este instituția abilitată și investită prin lege să aplice dispozițiile legislației în materie de nediscriminare pe teritoriul României, având competența materială de a se pronunța cu privire la săvârșirea tuturor faptelor de discriminare prin orice metodă și în orice domeniu.
Ministerul Justiției prin întâmpinarea depusă la data de 30.10.2008 a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulate de reclamanți arătând în motivare faptul că pretențiile reclamanților sunt nefondate iar diferențierea de salarizare aplicată nu este arbitrară, ci are la bază criterii obiective privind pregătirea profesională diferită, specializată, precum și atribuțiile de serviciu concrete ale diferitelor categorii de personal auxiliar.
Prin întâmpinarea depusă la data de 30.10.2008 Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesual pasive arătând în motivare că această acțiune poate fi formulată numai împotriva angajatorului iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii.
Prin încheierea din 02.12.2008 Curtea de Apel Timișoaraa sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. I și II din OUG 75/2008 invocată din oficiu.
Prin sentința civilă nr. 161/12.05.2009 Curții de Apel Timișoaras -a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș ca urmare a declarării neconstituționalității art. I și II din OUG 167/2008 prin decizia nr. 104/20/01.2009.
Învestit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Timiș, prin sentința civilă nr. 1959/16.10.2009 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, precum și a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor
A admis acțiunea formulată de reclamanții, C, V, și, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Timiș, Curtea de Apel Timișoara, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor B, (în prezent Ministerul Finanțelor Publice) și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și a obligat, în solidar, pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul Timiș la plata, în favoarea fiecărui reclamant, a unei despăgubiri egale cu diferența dintre drepturile salariale cuvenite reclamanților, calculate în funcție de treapta profesională pe care o dețin și coeficientul de multiplicare prevăzut de lege pentru grefieri, grefieri statisticieni și grefieri documentariști cu studii medii și respectiv, drepturile salariale încasate efectiv de reclamanți, care au fost calculate în funcție de treapta profesională și de coeficientul de multiplicare prevăzut de lege, pentru grefieri arhivari și grefierii registratori, diferențe calculate începând cu data de 27.01.2007 și până la data încetării stării de discriminare.
Totodată, a obligat pârâtul Ministerul Economiei si Finanțelor Publice ( în prezent Ministerul Finanțelor Publice) să aloce fondurile necesare plății în favoarea reclamanților pentru plata despăgubirilor mai sus solicitate.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în esență că în cadrul corpului grefierilor cu studii medii s-au aplicat tratamente diferențiate și discriminatorii, arbitrare și discriminatorii în funcție de locul de muncă, aspect ce atrage incidența dispozițiilor art.27 alin.1 din OG137/2000 coroborat cu art.269 din Codul muncii.
În concluzie, a apreciat că prin neacordarea coeficientului de salarizare pentru grefierii cu studii medii, reclamanții sunt în mod evident și grav discriminați, deoarece se află în aceeași situație juridică și faptică ce fundamentează și generează acest coeficient salarial și pentru restul grefierilor cu studii.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice T în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și rejudecând cauza respingerea acțiunii, în principal ca urmare a lipsei calității procesuale pasive, iar în subsidiar ca nefondată.
Împotriva aceleiași sentinței a declarat recurs și pârâtul Ministerul Justiției, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, prin prisma motivului prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, arătând că instituirea acestor drepturi în beneficiul unor categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat și neprevederea ori prevederea în alt cuantum, în beneficiul altei categorii profesionale, reprezintă o problemă de legiferare.
S-a mai arătat că din examinarea dispozițiilor Legii nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și prevederile nr.OG8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar, rezultă că legiuitorul a înțeles să atribuie anumitor categorii de grefieri, beneficii salariale superioare în raport cu altele, concretizate într-un coeficient de multiplicare superior, iar diferențierea de salarizare aplicată nu este arbitrară, ci are la bază criterii obiective privind pregătirea profesională diferită, specializată, precum și atribuțiile de serviciu concrete ale diferitelor categorii de personal auxiliar.
Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului și cu motivele de recurs invocate, Curtea constată recursurile întemeiate.
Astfel, corect prima instanță a reținut că reclamanții fac parte din categoria personalului din unitățile din justiție, fiind grefieri cu studii medii, având calitatea de grefieri arhivari și grefieri registratori, raporturile juridice de muncă ale acestora fiind guvernate de Codul muncii, conform dispozițiilor art.1 și art.295 alin.2 din acest cod.
Prin anexa 2 Legii 50/1996 au fost stabiliți coeficienții de multiplicare diferiți pentru arhivari-registratori față de coeficienții stabiliți pentru grefieri, și chiar dacă prin modificările intervenite în statutul acestui personal ca efect al art.3 alin.1 și 2 din Legea nr.567/2004 arhivarii și registratorii au fost integrați în corpul profesional al grefierilor, este evident că aceștia au atribuții net diferite, aspect ce rezultă din cuprinsul prevederilor art.54, art.60, art.61 și art.62 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, cu modificările și completările ulterioare.
Pe de altă parte, nu există vreo diferență de tratament sau vreo discriminare cu categoria socio-profesională a grefierului de ședință, grefierului statistician sau documentarist, neconstatându-se încălcarea art.14 din Convenție, întrucât pentru ca o asemenea încălcare să se producă, este necesar să se stabilească faptul că persoane aflate în situații analogice sau comparabile în materie, beneficiază de un tratament preferențial, iar dacă o asemenea distincție între situații analogice sau comparabile există, ea nu-și găsește nicio justificare obiectivă sau rezonabilă.
Mai mult, stabilirea condițiilor de acces într-o anumită funcție care intră în sfera personalului auxiliar de specialitate este o problemă de legiferare, ori reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane, excede cadrului legal stabilit prin nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
În consecință, cum tribunalul a pronunțat o hotărâre cu interpretarea eronată a textelor legale incidente în cauză, în temeiul art.312 alin.1 - 3 rap. la art.304 pct.9 Cod procedură civilă, se vor admite recursurile, modificându-se sentința civilă atacată, în sensul respingerii acțiunii reclamanților în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile pârâților Ministerul Justiției și Direcția Generală a Finanțelor Publice T în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor, declarate împotriva sentinței civile nr. 1959 din 16.10.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Modifică în totalitate sentința civilă atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamanților ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr.
Grefier,
Red. VS/19.01.2010
Tehnored.: M/ 2 ex./19.01 2010
Prim inst.: și - Trib.
Președinte:Carmen PârvulescuJudecători:Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan, Vasilica Sandovici
