Drepturi salariale (banesti). Decizia 41/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.41
Ședința publică din data de 15 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Dan Andrei Enescu
JUDECĂTORI: Dan Andrei Enescu, Vera Andrei Popescu
: -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul Sindicatul Școala P, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr.2727 din 28 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-pârâți Grupul Școlar Agricol, Școala cu Clasele I-VIII G, Școala cu Clasele I-VIII, Școala cu Clasele I-VIII Tătărani, Școala cu Clasele I-VIII, Școala cu Clasele I-VIII, Școala cu Clasele I-VIII, Școala cu Clasele I-VIII, Școala de Arte și Meserii, Școala cu Clasele I-VIII, Școala cu Clasele I-VIII, Școala cu Clasele I-VIII, Școala cu Clasele I-VIII Vadu, Consiliul Local, Primarul Comunei Anesti, Consiliul Local, Primarul Comunei, Consiliul Local, Primarul Comunei, Consiliul Local, Primarul Comunei, Consiliul Local, Primarul Comunei, Consiliul Local, Primarul Comunei.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: pentru recurentul-reclamant Sindicatul Școala avocat din Baroul O l t, potrivit împuternicirii avocațiale nr.68/2008, pentru intimații-pârâți Consiliul Local și Primarul a răspuns avocat - din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale nr.33/2008, lipsind ceilalți intimați-pârâți.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru, la fond solicitându-se de către reclamant, prin acțiunea introductivă, judecarea cauzei în lipsă. Se mai învederează că din partea intimaților-pârâți Primarul și Consiliul Local s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, întâmpinare și împuternicirea avocațială nr.33/2008 a doamnei avocat din Baroul Prahova, iar din partea intimatului-pârât Ministerul Educației, Cercetării și T s-a depus întâmpinare.
Avocat pentru recurentul-reclamant Sindicatul Școala depune la dosar practică judiciară, respectiv: copia deciziei nr.2217/28.10.2008 a Curții de APEL PLOIEȘTI, copia sentinței civile nr.2105/12.08.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, un extras de pe site-ul Curții de APEL PLOIEȘTI cu soluția pronunțată în dosarul nr-, certificat de grefă eliberat de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, extrase de pe -ul Curții de APEL PLOIEȘTI privind soluțiile pronunțate în dosarele nr-, -, copia sentinței civile nr.525/18.04.2008 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, copia sentinței civile nr.842/07.07.2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș, copia sentinței civile nr.380/10.07.2008 pronunțată de Tribunalul Arad, copia contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ 2003 - 2004 publicat în Monitorul Oficial nr.11/28.07.2004. Precizează că a luat cunoștință de conținutul întâmpinărilor depuse la dosar și declară că alte cereri nu mai are de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Avocat - pentru intimații-pârâți Consiliul Local și Primarul declară că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația părților că alte cereri nu mai au de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond pentru recurentul-reclamant Sindicatul Școala avocat solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, iar pe fond admiterea acțiunii în sensul acordării membrilor de sindicat ai reclamantei a primelor de vacanță pe anii 2005 - 2007, sume ce urmează a fi actualizate. Învederează că, potrivit Contractului colectiv de muncă pe anii 2003 - 2004 personalul din învățământ beneficiau de o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii, această primă acordându-se odată cu indemnizația de concediu. Acest contract colectiv de muncă se poate prelungi cu un an.
În mod eronat se susține de prima instanță că potrivit Legii nr.128/1997 că aceste prime nu sunt prevăzute,invocând în acest sens dispozițiile art.50 din actul normativ invocat.
Invocă decizia nr.2217/28.10.2008 a Curții de APEL PLOIEȘTI, cu titlu de practică judiciară, decizie prin care salariați din cadrul altor unități din învățământ au primit aceste prime de vacanță.
Solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată. Cu privire la cererea de chemare în garanție solicită respingerea acesteia ca nefondată.
Având cuvântul în fond pentru intimații-pârâți Consiliul Local și Primarul a răspuns avocat - solicită respingerea ca nefondată a recursului promovat de reclamant, să se mențină ca legală și temeinică soluția primei instanței, precizând că nu există dispoziție legală care să arate care este cuantumul primelor de vacanță. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat pentru recurentul-reclamant, în replică, arată că pârâții nu au făcut dovada că au făcut demersuri în vederea încheierii de protocoale.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, în baza lucrărilor dosarului, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr-, reclamantul Sindicatul Școala, prin reprezentanții săi legali și în numele membrilor săi a chemat în judecată pe pârâții: pârâți Grupul Școlar Agricol, Școala cu Clasele I-VIII G, Școala cu Clasele I-VIII, Școala cu Clasele I-VIII Tătărani, Școala cu Clasele I-VIII, Școala cu Clasele I-VIII, Școala cu Clasele I-VIII, Școala cu Clasele I-VIII, Școala de Arte și Meserii, Școala cu Clasele I-VIII, Școala cu Clasele I-VIII, Școala cu Clasele I-VIII, Școala cu Clasele I-VIII Vadu, Consiliul Local, Primarul Comunei Anesti, Consiliul Local, Primarul Comunei, Consiliul Local, Primarul Comunei, Consiliul Local, Primarul Comunei, Consiliul Local, Primarul Comunei, Consiliul Local, Primarul Comunei prin reprezentanții lor legali pentru a fi obligați la plata drepturilor bănești neacordate reprezentând primele de concediu de odihnă pentru perioada 2005-2007 și care urmează a fi actualizate cu coeficientul de inflație.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că drepturile salariale de care beneficiază personalul didactic, didactic auxiliar și nedidactic sunt prevăzute în principal în art.48-50 din Legea nr.128/1997 între acestea figurând și premiile și alte drepturi bănești stabilite prin contractul colectiv de muncă.
S-a mai arătat că în art.59(3) din contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2005-2006 și cel încheiat pentru anii 2007-2010 s-a stabilit acordarea unei prime de vacanță pe lângă indemnizația de concediu și în raport de posibilitățile economico-financiare ale unității, iar prin art.37 alin.1 lit.g din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ 2003-2004 s-a prevăzut ca personalul din învățământ să beneficieze de o primă de vacanță din venituri proprii în condițiile legii care se acordă odată cu indemnizația de concediu.
Drepturile bănești reprezentând prima de concediu nu le-au fost acordate membrilor sindicatului reclamant semnatari ai tabelelor nominale anexate cererii de chemare în judecată astfel că se impune admiterea acesteia, cu atât mai mult cu cât angajați ai altor unități de învățământ au obținut plata acestor drepturi în instanțele de judecată.
Toți pârâții au fost legal citați.
Prin întâmpinările formulate, pârâții unități de învățământ, au solicitat în esență respingerea acțiunii în măsura în care sumele reprezentând prime de concediu de odihnă sunt solicitate a fi plătite din alte fonduri decât veniturile proprii ale unității, invocând în principal faptul că în contractul colectiv la nivel de ramură din 2003 - 2004 se prevede acordarea unei astfel de prime, dar din veniturile proprii, în condițiile legii.
Paratii Consiliul Local si Primarul Comunei, Consiliul Local al Com. si Primarul Comunei au formulat intampinare prin care au solicitat respingerea actiunii, intrucat sursa de finantare a acestor prime de vacanta este bugetul propriu, iar nu bugetul local.
Au susținut acesti parati ca nu au avut atributii pana in prezent privitoare la calculul salariilor personalului didactic si didactic auxiliar si nu au nici o atributie privitoare la organizarea evidentei contabile si intocmirea bugetului institutiilor de invatamant.
Institutia Primarului Com. - prin primar si Consiliul Local au formulat cerere de chemare in garantie a Ministerului Educatiei Cercetarii si T, motivand ca, chematul in garantie si sindicatul sunt semnatarii contractelor colective de munca pe anii 2003- 2004; 2005-2006; 2007-2010, motiv pentru care acestia sunt obligati neputandu-se crea prin contract o obligatie in sarcina celor 2 parati.
La teremenul de judecata la data de 21.08.2008 a fost admisa in principiu cererea de chemare in garantie chematului in garantie Ministerul Educatiei Cercetarii si
Ministerul Educatiei Cercetarii si T formulat intampinare prin care solicitat respingerea cererii de chemare in garantie, aratand ca in litigiile de munca raporturile de munca se stabilesc intre angajatori si salariat, drepturile si obligatiile fiecarei parti fiind trasate de clauzele contractului individual de munca, modificarea acestora realizandu-se prin acordul ambelor parti.
A menționat paratul ca in situatia admiterii cererii de chemare in garantie nu ar putea plati prima de vacanta personalului didactic din invatamant pentru ca intre acest minister si Primaria Comunei, respectiv Consiliul Local nu exista nici un raport juridic de coordonare sau
În cauza s-a administrat proba cu acte, respectiv legislatie in domeniu, contractul colectiv de munca pe anii 2003 -2004.
Prin sentința civilă nr.2727 pronunțată la data de 28 octombrie 2008, Tribunalul Prahovaa respins ca neîntemeiate atât excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Local și Primarul com, care le-au invocat, cât și cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării și
Prin aceeași sentință a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut sub aspectul excepțiilor că în ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de paratii Primarul Com. si Consiliul Local, aceasta este neîntemeiată, avand in vedere ca acestia au calitate procesuala pasiva motivat de faptul ca indeplinesc functia de ordonator principal de credite asupra bugetului Consiliului Local potrivit art.68 al.1 lit.f din Legea nr.215/2001 si art.20 al.1 si 4 din Legea nr.500/2002 privind finantari publice locale.
De asemenea, cererea de chemare in garantie a Ministerului Educatiei Cercetarii si formulata de Institutia Primarului Com. prin primar si Consiliul Local, a fost privită ca neintemeiata și respinsă ca atare avand in vedere ca potrivit art. 13 din OG nr. 32 /2001 incepand cu anul 2001 finantarea institutiilor de invatamant preuniversitar de stat se asigura din bugetele locale ale unitatilor administrativ teritoriale pe a caror raza acestea isi desfasoara activitatea.
elaborate de institutiile de invatamant preuniversitar de stat se prezinta autoritatii administratiei publice locale in faza de elaborare a proiectului bugetului de stat, a proiectelor bugetelor locale conform art.16 din HG nr. 538/2001.
Consiliile Locale comunica bugetele aprobate conform legii institutiilor de invatamant si trezoreriilor la care acestea sunt arondate potrivit dispozitiilor art. 18 din HG nr. 538/2001.
Din enumerarea textelor de lege mentionate a rezultat că ordonatorul principal de credite pentru salariile cadrelor didactice din invatamantul preuniversitar este Consiliul Local, iar nu Ministerul Educatiei si Cercetarii care nu are atributii in finantarea cheltuielilor de personal pentru personalul din invatamantul preuniversitar de stat.
În privința fondului dreptului dedus judecății, s-a argumentat că Legea nr.128/1997 care reglementează salarizarea personalului didactic nu prevede dreptul la prima de concediu, iar clauzele din contractele colective de muncă care prevăd posibilitatea, iar nu obligația acordării acestor drepturi, le condiționează de existența veniturilor proprii și a protocoalelor încheiate între organizațiile sindicale și cele ale administrației publice pentru depistarea surselor de finanțare a unor asemenea drepturi, reclamantul nefăcând dovada unor atare demersuri.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal reclamantul Sindicatul Școala, prin reprezentanții săi legali și în numele membrilor săi a exercitat recurs (filele 4-8) criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul a susținut sub un prim aspect că hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii deoarece eronat s-a reținut în considerentele acesteia inexistența unei clauze contractuale care să prevadă dreptul la prima de concediu și pentru perioada 2005-2007, în condițiile în care contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ pentru anii 2003-2004 nu poate fi aplicabil.
În realitate, arată recurentul că potrivit art.9 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ pentru anii 2003-2004 acesta s-a prelungit" automat "pentru anii 2004-2005 și 2005-2007.
O altă critică vizează greșita interpretare dată de tribunal dispozițiilor Legii nr.128/1997 în sensul că acestea nu conțin prevederi referitoare la dreptul la prima de concediu,căci în realitate art.50(12) din acest act normativ stabilește că personalul didactic beneficiază de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
În plus, recurentul a mai arătat că finanțarea instituțiilor de învățământ nu este în obligația organizațiilor sindicale așa cum a reținut prima instanță deoarece potrivit art.XIII din OUG 32/2001 începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe raza cărora își desfășoară activitatea.
În aceste împrejurări lipsa fondurilor sau faptul de a nu fi fost prevăzute în proiectul de buget nu constituie motive întemeiate pentru neplata dreptului la prima de concediu astfel cum acesta este reglementat de art.37 lit.g din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ pentru anii 2003-2004 prelungit automat pentru anii 2004-2005 și 2005-2007.
Invocând cazurile de recurs prevăzute de art.304 pct.7, 8 și 9 și art.3041cod pr.civ, recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate și în fond admiterea acțiunii astfel cum a fost promovate.
Intimații Primarul com. și Consiliul Local au depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului formulat ca neîntemeiat, apreciind că soluția instanței de fond este temeinică și legală.
De asemenea, chematul în garanție Ministerul Educației, Cercetării și Tad epus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a recursului formulat.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar si sub toate aspectele conform art.3041cod pr.civ. Curtea constată că recursul exercitat este nefondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele care succed:
Recurentul-reclamant Sindicatul Școala reprezintă în instanță, potrivit prerogativei conferite de art.282 lit.c din codul muncii, pe membri săi cu numele și profesia înscrise în tabelele nominale atașate la acțiune, aceștia având statutul de personal didactic, didactic auxiliar și nedidactic la unitățile școlare pârâte: Grupul Școlar Agricol, Școala cu Clasele I-VIII G, Școala cu Clasele I-VIII, Școala cu Clasele I-VIII Tătărani, Școala cu Clasele I-VIII, Școala cu Clasele I-VIII, Școala cu Clasele I-VIII, Școala cu Clasele I-VIII, Școala de Arte și Meserii, Școala cu Clasele I-VIII, Școala cu Clasele I-VIII, Școala cu Clasele I-VIII, Școala cu Clasele I-VIII Vadu -astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la filele 9-33 și 43 dosar fond.
Drepturile salariale ale personalului didactic sunt reglementate printr-o lege specială, Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic (filele 9-10 dosar fond) care la art.50(12) corect evocat și interpretat de instanța fondului, nu creează dreptul la prima de concediu solicitată prin cererea de chemare în judecată, ci stabilește posibilitatea acordării de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Recurentul-reclamant a susținut că personalul din învățământul preuniversitar beneficiază de prima de vacanță în temeiul art.37 alin.1 lit.g din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ pe anii 2003-2004 (denumit în continuare -filele 11-12 dosar fond).
În termeni contractuali, clauza invocată stabilește ca personalul din învățământ să beneficieze de "o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii. Prima se acordă odată cu indemnizația de concediu".
Curtea reține că interpretând și aplicând corect aceste prevederi contractuale, tribunalul a stabilit că dreptul generic la prima de vacanță este condiționat de existența de venituri proprii a unităților școlare și de încheierea unor protocoale de către organizațiile sindicale cu unitățile și instituțiile de învățământ și inspectoratele școlare, " în vederea acordării la timp a tuturor drepturilor- precum și pentru asigurarea unei finanțări corecte și complete " așa cum expres se prevede în art.39 din același, de asemenea corect evocat de instanța de fond.
Rezultă deci că art. 37 alin.1 lit.g din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ pe anii 2003-2004 - aplicabil în continuare ca efect al prelungirii operante în virtutea art.9, nu creează în patrimoniul salariaților aparținând personalului didactic din învățământ un drept la prima de vacanță ci doar o vocație la acest drept.
Curtea reține că această clauză contractuală nu generează prin ea însăși dreptul la acordarea primei de vacanță fiindcă existența dreptului este într-adevăr dublu condiționată, așa cum în mod corect a stabilit prima instanță de cerințele înscrise de părțile contractante în art.39 sus-citat și asupra incidenței căruia recurentul-reclamant nu a făcut nicio referire.
Astfel se explică și dispozițiile art.48(2) din legea nr.128/1997 citate de reclamant în acțiune, potrivit cărora drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic auxiliar și nedidactic, al căror cuantum este stabilit de lege între limite minime și maxime, se negociază prin contractele colective de muncă- potrivit legii.
În Legea nr.128/1997 nu există limite minime și maxime pentru dreptul la prima de vacanță ce face obiectul litigiului de față, iar interpretarea"prin analogie" propusă de recurentul-reclamant asupra cuantumului primei, care nefiind determinat sau determinabil, ar putea fi egal cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu (fila 7 dosar recurs) nu se justifică.
Pe de o parte, condiția necesară și obligatorie a încheierii unor protocoale de către organizațiile sindicale cu unitățile și instituțiile de învățământ și inspectoratele școlare, vizează tocmai modalitățile de acordare, criteriile de diferențiere, cuantumul sumei care ar reveni fiecărui salariat în raport de funcția și norma didactică, nivelul studiilor, gradele didactice și titlurile științifice, vechimea în învățământ și calitatea și condițiile specifice de desfășurare a activității.
Pe de altă parte, alături de stabilirea acestor criterii obligatorii pentru a determina conținutul dreptului subiectiv material al fiecărui salariat la o astfel de suplimentare salarială, se impune cercetarea celei de a doua condiții, a existenței veniturilor proprii de care depinde plata efectivă a primei de vacanță.
Este mai presus de orice îndoială că o interpretare contrară a celor două clauze contractuale analizate ar conduce, exemplificativ, la imposibilitatea obiectivă de a stabili și diferenția cuantumul dreptului la prima de vacanță între un salariat profesor și un altul, angajat ca îngrijitor ori educator, în lipsa negocierii criteriilor de acordare și a cuantumului sau limitelor minime și maxime ale acestui drept.
Acesta este motivul pentru care interpretarea corectă a dispozițiilor Legii 128/1997 coroborate cu cele două clauzele contractuale din conduce la concluzia inexistenței unui drept material subiectiv în favoarea personalului didactic din învățământul preuniversitar, art.48(2) și art. 50(12)din legea nr.128/1997, precum și 37 alin.1 lit.g și art.39 din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ pe anii 2003-2004 stabilind numai vocația la un atare drept, pentru considerentele expuse în cele ce preced.
Curtea nu a fost în măsură să stabilească, în raport de mijloacele de probă pe care părțile au înțeles să le administreze în cauză, ce rațiuni a împiedicat sindicatul-recurent să notifice în prealabil unitățile și instituțiile de învățământ pârâte despre:
-obligativitatea negocierii prin protocoalele prevăzute în, a modalităților de acordare, criteriile de diferențiere, cuantumul sumei care ar reveni fiecărui salariat în raport de funcția și norma didactică, nivelul studiilor, gradele didactice și titlurile științifice, vechimea în învățământ și calitatea și condițiile specifice de desfășurare a activității
- necesitatea existenței unor venituri proprii în lipsa cărora, dreptul la prima de vacanță nu poate fi acordat.
Nici pentru anul 2005 și nici pentru următorii nu există dovada unor asemenea demersuri care țin de executarea efectivă a unor clauze ale contractului colectiv de muncă și care era obligatorie pentru părți, conform art.243 din codul muncii.
Curtea mai reține că este nerelevantă sub acest aspect, împrejurarea că în conflictele de muncă, în conformitate cu art.287 din același cod, sarcina probei revine angajatorului, care este obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare, fiindcă decisiv pentru soluționarea litigiului de față era a se face proba îndeplinirii celor două condiții stabilite prin voința părților contractante pentru existența și acordarea dreptului la prima de vacanță aflat în disputa lor, recurentul-reclamant având posibilitatea să demonstreze refuzul pârâților de a negocia și încheia protocoalele prevăzute la art.39 din pentru perioada anilor 2005, 2006 și 2007 precum și existența veniturilor proprii la care se raportează în termeni clari și neechivoci art.37 alin.1 lit.g din același contract, situație în care revenea pârâților-intimați obligația de a-și justifica refuzul plății drepturilor revendicate prin acțiune.
Pentru toate considerentele expuse, reținând și că practica-neunitară- a instanțelor de drept comun în această materie nu este obligatorie, potrivit legii, ea fiind generată tocmai de interpretarea diferită și necoroborată între textele din lege și clauzele din contractele părților, Curtea va respinge ca nefondat recursul exercitat de recurentul-reclamant, conform art.312 alin.1 cod pr.civ. menținând în totalitate ca legală și temeinică sub toate aspectele, sentința civilă nr.2727 pronunțată la data de 28 octombrie 2008, Tribunalul Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul Sindicatul Școala P, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr.2727 din 28 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-pârâți Grupul Școlar Agricol, Școala cu Clasele I-VIII G, Școala cu Clasele I-VIII, Școala cu Clasele I-VIII Tătărani, Școala cu Clasele I-VIII, Școala cu Clasele I-VIII, Școala cu Clasele I-VIII, Școala cu Clasele I-VIII, Școala de Arte și Meserii, Școala cu Clasele I-VIII, Școala cu Clasele I-VIII, Școala cu Clasele I-VIII, Școala cu Clasele I-VIII Vadu, Consiliul Local, Primarul Comunei Anesti, Consiliul Local, Primarul Comunei, Consiliul Local, Primarul Comunei, Consiliul Local, Primarul Comunei, Consiliul Local, Primarul Comunei, Consiliul Local, Primarul Comunei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 15 ianuarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Dan Andrei Enescu, Vera Andrei Popescu
- --- - -- -
Grefier,
-
Red.
2 ex./30.01.2009
dosar fond - - - Tribunalul Prahova
jud. fond -
-
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Dan Andrei EnescuJudecători:Dan Andrei Enescu, Vera Andrei Popescu
