Drepturi salariale (banesti). Decizia 4175/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 3224/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr.4175R
Ședința publică de la 05 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR 2: Nițu Petronela Iulia
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr.1928 din data de 21.04.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, Tribunalul Teleorman, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect-drepturi bănești spor de 15%.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, cauza fiind în stare de judecată, o reține spre soluționare, având în vedere solicitarea recurentului de judecare a pricinii în lipsa părților.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1928 din data de 21.04.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâților Tribunalul Teleorman, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Ministerul Justiției și în contradictoriu cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, citat în calitate de expert, și au fost obligați pârâții să plătească reclamantei drepturile bănești reprezentând sporul de confidențialitate de 15%, începând cu data de 25.10.2004 până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești și în continuare, până la încetarea raporturilor de serviciu, drepturi actualizate cu indicele de inflație începând cu data nașterii drepturilor și până la data executării prezentei hotărâri.
Prin aceeași sentință a fost obligat pârâtul Tribunalul Teleorman să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei și a fost respinsă acțiunea față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că eclamanta, în exercitarea funcției, gestionează informații clasificate, asemenea ofițerilor de poliție, funcționarilor publici, etc. categorii profesionale care beneficiază de sporul de confidențialitate.
Astfel, prin art.3 din Legea 444/2006 pentru aprobarea nr.OG 19/2006, s-a acordat personalul militar și funcționarilor publici cu statut special, din instituțiile publice de apărare națională, ordii publică și siguranță națională, un spor de confidențialitate de 15%, în legătură cu informațiile clasificate.
Instituirea sporului de confidențialitate în favoarea categoriei de salariați anterior menționa conduce la aplicarea unui tratament diferențiat, care rezidă într-o inegalitate în ceea ce privește drepturi salariale, creându-sa astfel o discriminare.
Măsura nu este obiectiv justificată, încălcându-se flagrant dispozițiile art.4 și 16 din Constitui României, art.6 din Codul Muncii, prevederi care consacră principiul egalității între cetățeni pi excluderea privilegiilor și a discriminării, precum și o serie întreagă de norme comunitare în raporturilor de muncă și drepturilor salariale.
aplicabile în speță sunt și dispozițiile art.14 din Convenția Europeană a Drepturi] Omului, care reglementează interzicerea discriminării, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, diferența de tratament devenind discriminare atunci când autorității statale induc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justifici rezonabilă și obiectivă.
De asemenea, prin acordarea sporului de confidențialitate doar anumitor categorii de personal fost ignorate prevederile art.26 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice potrivit cărora: "toate persoanele sunt egale în fața legii și sunt îndreptățite fără nici o discriminare la protecție egală, din partea legii."
Având în vedere caracterul permanent, continuu a acestui spor salarial, instanța a obligat pârâții la plata către reclamantă a acestui spor și pe viitor, până la încetarea raporturilor de muncă, iar în vederea acoperirii efective și integrale a prejudiciului cauzat, drepturile vor fi actualizate cu rata indicelui de inflație la data plății efective.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.4 și 9 pr.civ. recurentul a susținut că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, întrucât prin hotărârea pronunțată Tribunalul a dispus obligarea ordonatorilor de credite la plata în favoarea reclamanților a unor drepturi salariale care nu sunt prevăzute de actul normativ incident în materia salarizării personalului auxiliar de specialitate,respectiv G nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
Pentru aceleași considerente, s-a susținut că este inadmisibilă admiterea capătului de cerere referitor la acordarea pentru viitor a sporului de confidențialitate de 15%.
De asemenea, recurenta a invocat deciziile pronunțate de Curtea Constituțională, în ședința din data de 3 iulie 2008, prin care s-a constatat că prevederile art.1, art.2 alin.3 si ale art.27 alin.1 din OG nr.137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competenta să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
A mai arătat recurenta că instanța de fond a stabilit în mod eronat încălcarea dispozițiilor OG nr.137/2000, Codului Muncii, a dispozițiilor Constituției și Declarației Universale a Drepturilor Omului, care privesc egalitatea în drepturi a cetățenilor, pentru că nu ne aflăm în fața unui drept la sporul de confidențialitate, ca drept recunoscut și protejat de lege.
De asemenea, în ceea ce privește reținerea discriminării, s-a arătat că reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin Ordonanța Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare.
odul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii, ori nereglementarea de legiuitor a anumitor aspecte care țin de statutul profesional al unei categorii, nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat prin Ordonanța Guvernului nr.137/2000.
În măsura în care o dispoziție cuprinsă într-o lege sau ordonanță în vigoare este în contradicție cu dispozițiile art.16 din Constituție, există posibilitatea ca într-un litigiu de competența instanțelor judecătorești cei interesați să invoce excepția de neconstituționalitate a acelor prevederi legale.
Potrivit art.14 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, protocoalele adiționale la această convenție, ratificată de România prin Legea nr.30/1994 statuează că "Exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație", iar art.16 din Constituție prevede la alin. 1 că "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări", însă pentru a putea exista discriminare, trebuie să fim în prezența recunoașterii, folosinței sau exercitării unuia dintre drepturile fundamentale ori a celor recunoscute de lege.
În speță, reptul la sporul de confidențialitate pentru personalul auxiliar nu este unul recunoscut de lege întrucât nu este reglementat prin niciun act normativ în vigoare, nu face obiectul articolului 14 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale, iar Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării în Hotărârea nr.232/29.08 2007 a statuat că "diferitele categorii de salariați determină soluții diferite ale în ceea ce privește salarizarea acestora, fără ca prin aceasta soluție să se încalce principiul egalității".
oncluzionând, recurentul a arătat că nu pot fi reținute susținerile potrivit cărora între personalul auxiliar și alte categorii de salariați din sistemul bugetar ar exista o stare de discriminare, pentru că, așa cum s-a statuat și de Curtea Constituțională, diferențierea indemnizațiilor și a salariilor de bază pentru demnitari și alți salariați din sectorul bugetar este opțiunea libera a legiuitorului, ținând seama de importanța și complexitatea diferitelor funcții. Legiuitorul este în drept, totodată să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă.
Mai mult, în art.12 din Legea nr.544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, sunt reglementate expres categoriile de informații ce sunt exceptate de la accesul liber al cetățenilor interesați (informațiile privind procedura în timpul anchetei penale sau disciplinare, dacă se periclitează rezultatul anchetei, se dezvăluie surse confidențiale ori se pun în pericol viața, integritatea corporală, sănătatea unei persoane în urma anchetei efectuate sau în curs de desfășurare; informațiile privind procedurile judiciare, dacă publicitatea acestora aduce atingere asigurării unui proces echitabil ori interesului legitim al oricăreia dintre părțile implicate în proces).
Față de textul citat și având în vedere dispozițiile art.121 alin.1 din Codul d e procedură civilă privind publicitatea ședințelor de judecată, s-a susținut că pentru judecători și personalul auxiliar de specialitate, mai ales cei care își desfășoară activitatea în cadrul secțiilor civile, nu există obligația confidențialității. în faza judecății dosarele sunt publice, astfel că nu se impune obligația de confidențialitate.
Ca excepție, doar în cazul judecătorilor și personalul auxiliar de la secțiile penale ar exista obligația de confidențialitate, însă raportat la anumite acte care au caracter secret și în condițiile prevăzute de lege, însă, chiar și în cazul ședințelor de judecată în materie penală, art.290 alin.1 din Codul d e procedură penală prevede principiul publicității ședințelor de judecată.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate și ținând seama de prevederile art.3041pr.civ. Curtea constată următoarele:
Prin decizia nr.46/15.12.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, a fost admis recursul în interesul legii, declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, stabilindu-se, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.99 alin.1 lit.d din Legea nr.303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art.16 alin.1 și 2 din Codul d eontologic al magistraților și la art.78 alin.1 din Legea nr.567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art.9 din Codul d eontologic al acestora următoarele: constată că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Dezlegarea dată problemei de drept prin decizia sus menționată este obligatorie pentru instanțe, potrivit art.329 alin.3 pr.civ. astfel încât nu vor putea fi reținute criticile formulate de către recurent, referitoare la faptul că prin hotărârea atacată instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, precum și acelea prin care se invocă caracterul neîntemeiat al pretențiilor deduse judecății.
Curtea apreciază însă ca fondat motivul de recurs privitor la dispoziția de acordare a sporului de confidențialitate și pentru viitor, până la încetarea raporturilor de serviciu.
Referitor la acest aspect, se reține că instanța nu poate stabili, la momentul pronunțării hotărârii, dacă intimații-reclamanți vor mai îndeplini condițiile prevăzute de lege după acest moment, obiectul acestei cereri nefiind o creanță certă, lichidă si exigibilă, întrucât, prin ipoteza, drepturile solicitate nu sunt nici lichide și nici scadente la momentul pronunțării hotărârii, ele fiind datorate numai în măsura în care vor fi datorate drepturile salariale pentru viitor.
Prin urmare, văzând și dispozițiile art.304 pct.9 și 312 pr.civ. Curtea va admite recursul și va modifica, în parte, sentința atacată, în sensul că va fi respinsă, ca neîntemeiată, cererea de acordare a sporului de confidențialitate și în continuare.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr.1928 din data de 21.04.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, Tribunalul Teleorman, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Modifică, în parte, sentința atacată, în sensul că:
Respinge, ca neîntemeiată, cererea de acordare a sporului de confidențialitate și în continuare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
23.06.2009
Jud. fond.:;
Președinte:Comșa Carmen GeorgianaJudecători:Comșa Carmen Georgiana, Nițu Petronela Iulia
