Drepturi salariale (banesti). Decizia 428/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.428/CM
Ședința publică din 30 iunie 2008
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 3: Maria Apostol
Grefier - - raftu
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurentul - pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr.257/07.03.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți:, A, (), și, prin reprezentant, cu domiciliul procesual ales la sediul Judecătoriei Mangalia, în M, Str. - cel, -. 4, jud. C și intimații - pârâți: MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, prin reprezentant,cu sediul în C, str. -, nr. 18, CURTEA DE APEL CONSTANȚA și TRIBUNALUL CONSTANȚA, ambii cu sediul în mun. C, Str. -, -. 23, jud. C, având ca obiect drepturi bănești - stimulente 1700 RON.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Grefierul de ședință referă oral asupra cauzei, evidențiind părțile din dosar, stadiul procesual al cauzei, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
După referatul grefierului de ședință;
Instanța având în vedere că nu sunt motive de amânare, constată cauza în stare de judecată și luând act că prin cererea declarativă de recurs s-a solicitat judecata în lipsă, rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA:
Curtea, cu privire la recursul civil de față;
Ministerul Justiției a declarat recurs la 30 aprilie 2008 împotriva sentinței civile nr.257/7.03.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt:
Prin acțiunea înregistrată la 02.08.2007, reclamanții, (), Și au chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, Tribunalul Constanța și Curtea de APEL CONSTANȚA, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții la plata, către fiecare dintre reclamanți, a sumei de 1.700 lei cu titlu de despăgubiri civile, actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății efective; cu cheltuieli de judecată.
În considerente s-a arătat că prin hotărârea nr.15/2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a constatat existența unei discriminări indirecte potrivit art. 2 alin. 1 și 2, art. 3 lit. c, art. 8 alin. 3 și art. 9 din nr.OG 137/2000, ca urmare a faptului că prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare doar judecătorilor din cadrul judecătoriilor cu o vechime în muncă de 0-3 ani; valoarea acestor stimulente a fost de 1.700 lei.
S-a menționat că potrivit art. 21 alin. 1 din nr.OG 137/2000, aprobată și modificată prin Legea nr. 27/2004, în toate cazurile de discriminare prevăzute în ordonanță, persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, precum și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare potrivit dreptului comun.
Reclamanții au arătat că au sesizat instanța cu acest litigiu de muncă, întrucât sunt îndreptățiți la plata de despăgubiri salariale, rezultate din salarizarea inegală a unor persoane aflate în aceeași situație juridică.
Prin precizările scrise depuse la termenul din 25.01.2008, reclamanții au arătat că înțeleg să se judece cu Ministerul Economiei și Finanțelor, iar nu cu Statul Român.
Prin întâmpinare, Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
S-a susținut că prin acordarea stimulentelor conform Ordinului Ministrului Justiției nr. 1921/C/15.12.2005 nu poate fi reținută o încălcare a dispozițiilor nr.OG 137/2000 și a prevederilor constituționale care privesc egalitatea în drepturi a cetățenilor, întrucât reclamanții nu beneficiază de un,drept de a fi premiat ca drept recunoscut și protejat de lege, ci numai de o posibilitate, recunoscută prin lege ordonatorilor de credite, de a acorda premii sau stimulente, în speță cu îndeplinirea anumitor condiții stabilite prin ordinul ministrului justiției.
S-a arătat că nu există nici un act normativ care să prevadă ori să garanteze dreptul fiecărui judecător ori al altui salariat din sistem de a primi stimulente; art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997 prevede doar modalitatea de
constituire a fondului cu destinație specială pentru stimularea personalului din sistemul justiției, fără să instituie norme interne în acest sens.
Instituția pârâtă a apreciat că, pentru a putea exista discriminare, ar trebui să existe o recunoaștere a unui drept fundamental ori a unuia dintre drepturile recunoscute de lege.
S-a mai apreciat că aceste stimulente nu pot fi incluse în categoria drepturilor salariale ori în cea a premiului anual stabilit prin lege, astfel cum eronat a reținut Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Spre deosebire de indemnizația de încadrare lunară brută, salariul de bază ori premiul anual, al căror cuantum este determinat conform legii, acordarea stimulentelor depinde de o serie de factori, între care se numără existența unor sume în fondul cu destinație specială, obiectivele urmărite de Ministerul Justiției în politica de reformare a sistemului judiciar, numărul personalului, calitatea activității desfășurate, criterii de performanță etc.
În acest sens, astfel cum a prevăzut Ordinul nr. 1921/C/2005, stimulentele financiare au fost acordate cu respectarea prevederilor aplicabile la acea dată, respectiv, ale art. 4 alin. 1 și 3 din Normele Interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 alin. 2 din Legea nr.146/1997, aprobate prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2404/C/2004 ( publicat în nr. 824/7.09.2004 ).
Astfel, potrivit art. 4 alin. 1 din Normele interne, principalele criterii - dar nu singurele - de repartizare individuală a stimulentelor au fost rezultatele meritorii obținute în activitate, respectarea îndatoririlor prevăzute de lege, calificativele anuale,foarte bine sau,bine, complexitatea sarcinilor de serviciu potrivit fișei postului și modul de realizare a acestora, celeritatea în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, lipsa sancțiunilor disciplinare.
Alături de aceste criterii a fost avut în vedere și cel al vechimii, care nu este unul nelegal câtă vreme norma enunțată are în vedere o enumerare cu titlu exemplificativ.
Potrivit art. 4 alin. 3 din Normele interne s-au avut în vedere obiectivele propuse, importanța acestora pentru promovarea obiectivelor generale ale Ministerului Justiției, gradul de realizare a acestor obiective în termenele stabilite, precum și sărbătorile legale aprobate prin acte normative. În acest sens, ordonatorul de credite avea posibilitatea de a apela la criterii pe care le aprecia că ar corespunde acestor obiective generale, în speță optând pentru categoria judecătorilor cu vechime cuprinsă între 0 și trei ani.
Astfel fiind, a arătat pârâtul, nu toți judecătorii cu vechime cuprinsă între 0 și trei ani au beneficiat de stimulente, criteriile predominante fiind cele fiind cele enumerate de art. 4 alin. 1 din Normele interne, dar raportate la o categorie de personal delimitată prin criteriul vechimii în activitate, urmând ca pe viitor să se repartizeze stimulente și pentru alte categorii de personal, neincluse în acest ordin.
S-a menționat că stimulentele financiare nu constituie un drept cu caracter absolut, inevitabil care se confundă cu salariul, motiv pentru care reclamanții nu sunt titularii unei creanțe lichide și exigibile.
La rândul său, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, pe considerentul că litigiul de față se poartă între angajator și salariați, gestionând doar bugetul de stat în structura și conform destinației stabilite prin lege, aprobată de Parlament și la propunerea Guvernului. S-a arătat că Ministerul Economiei și Finanțelor doar întocmește proiectul de buget, la propunerea ordonatorilor principali de credit, acesta urmând a fi supus spre aprobare Parlamentului.
Au fost invocate disp. art. 138 alin. 2 din Constituție, art. 35 și 36 din Legea nr. 500/2002.
Prin încheiere interlocutorie pronunțată la data de 08.02.2008, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor; pârâtul nu poate fi chemat în judecată în solidar cu celelalte părți chemate în judecată pentru a fi obligat la plata acestor sume către reclamanți, fiind terț în raporturile de muncă deduse judecății.
La 21.11.2007, reclamantul a depus cerere de renunțare la judecată în prezenta cauză ( fila 21 ).
Prin sentința civilă nr. 257 din 7 martie 2008, Tribunalul Constanțaa admis în parte acțiunea reclamanților, ( ), Și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Constanța și Curtea de APEL CONSTANȚA.
Au fost obligați pârâții la plata către fiecare dintre reclamanți a sumei de 1.700 lei cu titlu de despăgubiri civile, actualizate în raport de rata inflației la data plății efective.
A fost respinsă acțiunea reclamanților, formulată în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor,ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantului.
S-a luat act de renunțarea la judecata prezentei acțiuni a reclamantului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin adresa nr. -/14.12.2005, Ministerul Justiției a comunicat curților de apel că în conformitate cu disp. art. 4 alin. 1, 2 și 3 din Normele interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 alin. 2 din Legea nr.146/1997, cu modificările și completările ulterioare,având în vederea apropierea sărbătorilor de iarnă s-a decis de către ordonatorul principal de credite acordarea de stimulente personalului din sistemul justiției.
S-a consemnat, astfel, că la acordarea stimulentelor se vor avea în vedere următoarele criterii: rezultatele meritorii obținute în activitate; calificativele anuale,foarte bine și,bine; respectarea îndatoririlor prevăzute de lege; complexitatea sarcinilor potrivit fișei postului și modul de realizare a acestora; celeritatea în îndeplinirea sarcinilor de serviciu; lipsa sancțiunilor disciplinare.
Nota cuprindea mențiunea că pentru personalul instanțelor judecătorești
s-a propus o valoare individuală medie, diferențiată pe categorii de personal, pentru judecători această valoare fiind de 1.700 lei, fiind stabilit faptul că fondul de stimulente acordat privește, în acest sens, doar pe judecătorii,din cadrul judecătoriilor, cu o vechime în funcția de judecător cuprinsă între 0 - 3 ani.
Conform Ordinului Ministrului Justiției nr. 2404/23.0.2004 pentru aprobarea Normelor interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, repartizarea sumelor constituite potrivit art. 1, pentru instanțele judecătorești și instituțiile subordonate Ministerului Justiției se face de către ordonatorul principal de credite ( art. 2 alin. 2 ).
Art. 4 alin. 1 statuează asupra principalelor criterii de repartizare individuală a acestor stimulente, iar în alin. 2 se menționează că,Ministrul
justiției poate acorda prin ordin stimulente nominale pentru personalul care participă la activități științifice, organizarea unor evenimente speciale, participarea la elaborarea codurilor sau a altor acte normative complexe ori pentru participarea la alte activități cu caracter deosebit.
3 al art. 4 din Normă stabilește că,în acordarea stimulentelor prevăzute la alin. (2) se au în vedere obiectivele propuse, importanța acestora pentru promovarea obiectivelor generale ale ministrului justiției, gradul de realizare a acestor obiective în termenele stabilite, precum și sărbătorile legale aprobate prin acte normative.
Așadar, stimulentele constituie - în raport de prevederile menționate - un drept de natură salarială, chiar dacă potrivit art. 5 din Normă ele nu fac parte din salariul de bază și nu se suportă din fondul de salarii.
Motivația pârâtului Ministerul Justiției referitoare la inexistența unei protecții legale a unui eventual drept al celui angajat de a-i fi acordate premii și stimulente este irelevantă, întrucât deși o asemenea situație nu este prevăzută între drepturile - stabilite cu titlu enunțiativ - prin art. 39 Codul muncii, problema de drept invocată în speță are o cu totul altă abordare.
Prin hotărârea nr. 15/23.01.2006, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a analizat o sesizare din oficiu pe aspectul acordării stimulentelor menționate prin adresa nr. -/14.12.2005 a Ministerului Justiției, Colegiul reținând că Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/15.12.2005 a avut ca unică motivație apropierea sărbătorilor de iarnă și a stabilit un criteriu de preferință pentru una din categoriile socio-profesionale - cea a judecătorilor cu vechime între 0 și 3 ani în acordarea acestor stimulente.
Această preferință a condus la excluderea altei categorii - cea a judecătorilor cu vechime de peste trei ani - de la primirea stimulentelor financiare.
Colegiul Director al CNCD a reținut că prin prevederile art. 21 alin. 3 din nr.OUG 177/2002 ( în prezent abrogată prin nr.OUG 27/2006 ), acordarea de premii magistraților era supusă unor criterii obiective, preluate ulterior și în cuprinsul Ordinului Ministrului Justiției nr. 2404/C/23.08.2004.
S-a avut în vedere că deși normele invocate stabileau criteriile obiective de evaluare ( rezultatele meritorii obținute în activitate; respectarea îndatoririlor prevăzute de lege; calificativele anuale "foarte bine" sau "bine"; complexitatea sarcinilor de serviciu potrivit fișei postului și modul de realizare a acestora; celeritatea în îndeplinirea sarcinilor de serviciu; lipsa sancțiunilor disciplinare ), în cazul de față criteriul de acordare a stimulentului a fost vechimea în muncă ( respectiv, cea cuprinsă între 0 și trei ani ), deși criteriul vechimii nu este prevăzut în niciunul dintre actele ce stau la baza acordării de stimulente salariale pentru magistrați.
Astfel, pe baza unui criteriu aparent neutru, au fost dezavantajați ceilalți judecători, cu o vechime mai mare de trei ani, care îndeplinesc criteriile obiective prevăzute de lege pentru a beneficia în egală măsură de stimulentele financiare.
Pe cale de consecință, Colegul Director a reținut că acordarea de stimulente salariale magistraților constituie un scop legitim, dar impunerea criteriului de vechime în activitate între 0 și trei ani nu reprezintă o metodă adecvată și necesară pentru atingerea acestui scop.
Vor fi, așadar, respinse apărările formulate de Ministerul Justiției în sensul că judecătorii nu se pot bucura de un,drept de a fi premiat, întrucât chestiunea pusă în discuție nu constă în recunoașterea ori negarea unui asemenea drept, ci în modalitatea în care sunt acordate aceste stimulente, pe baza unor criterii obiective, nesusceptibile de a produce discriminare.
Măsura a fost în mod evident luată în raport de elementul - vechime în muncă de până la trei ani - pentru că deși prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/2005 se face trimitere la criteriile obiective de acordare a unor asemenea stimulente, se stabilește totuși valoarea unitară a sumei acordate ( în speță, pentru judecători, de 1.700 lei ) și care a fost repartizată exclusiv celor cu vechimea menționată.
Constatând că în cauză a fost probată acordarea unor drepturi cu o natură asimilată celor salariale, pe criterii care dreptul la un tratament egal și care permit discriminarea în cadrul aceleiași categorii socio-profesionale, acțiunea reclamanților va fi admisă.
Potrivit art. 21 alin. 1 din nr.OG 137/2000 modif. persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Ministerul Justiției.
În motivarea recursului s-au invocat, în esență, următoarele motive de recurs:
Hotărârea primei instanțe este criticabilă întrucât neluarea în considerare a tuturor elementelor ce caracterizează situația care a determinat acest conflict conduce la o greșită aplicare a dispozițiilor legale, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Potrivit art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările și completările ulterioare, fondul pentru stimularea personalului din sistemul justiției reprezintă 75% din sumele obținute din recuperarea cheltuielilor judiciare avansate de stat pentru desfășurarea proceselor penale (care sunt suportate de părți sau de alți participanți la proces), precum și din amenzile judiciare (25% din sumele respective devin venituri la bugetul de stat).
În aplicarea acestor dispoziții legale, prin Ordinul ministrului justiției nr. 1921/C din 15 decembrie 2005, s-a aprobat repartizarea unui fond de stimulente financiare pentru personalul din sistemul justiției, în anexă fiind specificate sumele repartizate pe ordonatori, cărora le-a revenit responsabilitatea distribuirii și plății sumelor acordate cu titlu de stimulente, potrivit criteriilor prevăzute în Normele referitoare la repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 din Legea nr. 146/1997.
Conform alineatului 3 al art. 25 din Legea nr. 146/1997, repartizarea veniturilor pe beneficiar se face în baza unor norme interne aprobate prin ordin al ministrului justiției, la momentul respectiv fiind în vigoare ordinul ministrului justiției nr. 2404/C/2004 prin care se aprobă Normele interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997.
Din analiza dispozițiilor cuprinse în Norme rezultă faptul că principalele criterii de repartizare a stimulentelor au caracter exemplificativ, iar nu limitativ, ceea ce înseamnă că ordonatorul de credite este îndreptățit să evalueze și să stabilească la un moment dat necesitatea stimulării financiare pe baza unor criterii ce corespund obiectivelor fixate la un moment dat în politica de dezvoltare a sistemului judiciar și/sau a obiectivelor generale ale Ministerului Justiției (art. 4 alin. 3).
Ceea ce nu s-a analizat este natura acestor stimulente, precum și obligativitatea recompensării tuturor judecătorilor în același timp.
sau stimulentele sunt concepute ca drepturi suplimentare care pot să fie sau nu acordate salariaților în funcție de o serie de criterii pe care angajatorul le poate stabili ca prioritate.
Ca atare stimulentul financiar nu este un drept conferit de lege cu caracter absolut, inevitabil, nu se confundă cu salariul.
Stabilirea unor priorități la un moment dat nu înseamnă a distinge după unul sau altul dintre criteriile ce caracterizează faptele de discriminare sancționate de nr.OG137/2000 sau alte documente, cu atât mai mult cu cât, așa cum s-a arătat, în continuare s-au aprobat fonduri pentru stimularea judecătorilor, astfel încât nu se poate concluziona că, față de situația potrivit căreia o parte dintre judecători au primit stimulente într-o anumită perioadă, iar alții ulterior, pe măsura colectării altor fonduri, având aceeași sursă, s-a creat o diferențiere nepermisă.
În privința actualizării sumelor cu indicele de inflație la care a obligat instanța, se arată că potrivit art. 1088 Cod civil, "la obligațiile ce au ca obiect o sună oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate. - nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept".
În cauza de față nici dobânda legală nu poate fi acordată având în vedere că una dintre condițiile necesare este ca debitorul să nu fi executat obligația sa față de creditor, însă, în cauză, nu există o astfel de obligație a Ministerului Justiției față de intimații reclamanți.
Recursul nu este fondat.
Curtea, analizând sentința atacată din perspectiva criticilor formulate prin motivele de recurs, îl va respingepentru următoarele considerente:
Prin Ordinul Ministrului Justiției nr.1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare judecătorilor din cadrul judecătoriilor care au o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani, în sumă de 1.700 RON.
Fundamentarea măsurii de acordare a stimulentelor financiare a fost bazată pe prevederile art. 4 din Normele interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 din Legea 146/1997 aprobate prin Ordinul nr. 2404/C/2004.
Potrivit art. 4 alin. 1 din Normele interne, enunțate mai sus, principalele criterii de repartizare individuală a stimulentelor sunt rezultatele meritorii obținute în activitate, respectarea îndatoririlor prevăzute de lege, calificativele anuale "foarte bine" sau "bine", complexitatea sarcinilor de serviciu potrivit fișei postului și modul de realizare a acestora, lipsa sancțiunilor disciplinare.
Conform alin. 2, Ministrul Justiției poate acorda prin ordin stimulente nominale pentru personalul care participă la activități științifice, organizarea unor evenimente speciale, participarea la elaborarea codurilor sau a altor acte normative complexe, ori pentru participarea la alte activități cu caracter deosebit
(3) În acordarea stimulentelor prevăzute la alin. 2 se au în vedere obiectivele propuse, importanța acestora pentru promovarea obiectivelor generale ale ministrului justiției, gradul de realizare a acestor obiective la termenele stabilite, precum și sărbătorile legale aprobate prin acte normative.
Este de observat că vechimea în magistratură nu constituie un criteriu prevăzut de art. 4 din Normele mai sus menționate.
constituie tot un drept de natură salarială chiar dacă, potrivit art. 5 din Normele interne, ele nu fac parte din salariul de bază și nu se suportă din fondul de salarii.
În mod similar, prin art. 25 alin. 2 și alin. 3 din Legea 146/1997 s-a prevăzut că fondul pentru acordarea stimulentelor are drept destinație fondul pentru stimularea personalului potrivit dispozițiilor legale, iar repartizarea veniturilor pe beneficiari se face în baza normelor interne aprobate prin Ordin al Ministrului Justiției.
Deși Ministrul Justiției are rolul de a repartiza stimulentele, această repartizare trebuie să se facă cu respectarea dispozițiilor legale.
Prin alegea arbitrară a criteriului vechimii între 0-3 ani, ca și criteriu de repartizare a stimulentelor, s-a produs o discriminare a celorlalți judecători cu o vechime mai mare de 3 ani care îndeplineau criteriile prevăzute de norme pentru a beneficia de stimulentele financiare.
Prin Hotărârea nr. 15 din 23 ianuarie 2006 Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a reținut că acordarea stimulentelor salariale pentru judecători potrivit criteriului de vechime (0-3 ani) reprezintă o discriminare indirectă potrivit art. 2 alin. 2 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Criteriul vechimii de 0-3 ani reprezintă un criteriu aparent neutru ce dezavantajează judecătorii cu o vechime mai mare de 3 ani ce îndeplinesc criteriile obiective prevăzute de lege pentru a beneficia de acordarea de stimulente salariale.
Totodată, Colegiul Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării a reținut că acordarea de stimulente salariale magistraților reprezintă un scop legitim, dar impunerea criteriului de vechime de 0-3 ani nu reprezintă o metodă adecvată și necesară pentru atingerea acestui scop.
Prin art. 2 alin. 1 din nr.OG 137/2000, discriminarea este definită ca fiind orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, ori apartenență la o categorie defavorizată - care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
(2) Sunt discriminatorii potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. 1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Raportând efectele Ordinului de acordare a stimulentelor financiare la definiția discriminării se constată o preferință a unei categorii socio-profesionale, cea a judecătorilor cu o vechime între 0 și 3 ani în acordarea stimulentelor, ceea ce a condus la excluderea altei categorii (cea cu o vechime de peste 3 ani) de la primirea stimulentelor financiare.
În cauză, discriminarea este evidentă și ea s-a produs cu încălcarea dispozițiilor art. 16 din Constituție, potrivit cărora cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice fără privilegii și fără discriminări, art. 5 din Codul muncii care instituie principiul egalității de tratament față de toți salariații și art. 2 alin. 1 și 2 coroborat cu art. 6 lit. c și art. 8 din nr.OG 137/2000 prin care se interzice discriminarea în acordarea altor drepturi sociale decât cele reprezentând salariul, precum și în raport cu prestațiile sociale acordate angajaților de către angajator.
Dreptul la stimulente este prevăzut pentru personalul din sistemul justiției prin dispozițiilor art.26 și art.25 alin.2 - 4 din Legea nr.146/1997, deci nu se pune problema acordării unor drepturi care nu sunt reglementate prin lege, însă acordarea acestor stimulente pentru judecători, potrivit criteriului de vechime (0-3 ani) reprezintă o discriminare indirectă potrivit art.2 alin.2 din OG nr.137/2000 în cadrul aceleași categorii profesionale.
Prima instanță nu și-a întemeiat soluția în mod exclusiv doar pe Hotărârea nr.15/23.01.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, ci analizat cauza din prisma dispozițiilor legale care reglementează dreptul la stimulente, precum și din prisma prevederilor nr.OG137/2000.
Este adevărat că stimulentele nu pot fi plătite întregului personal din justiție în același timp, că trebuie să aibă în vedere fondurile alocate și anumite intervale de timp, însă criteriile în funcție de care aceste stimulente se repartizează, trebuie să fie cele prevăzute de lege, obiective și rezonabile pentru a crea discriminare în cadrul aceleași categorii profesionale.
În ceea ce privește critica referitoare la actualizarea sumelor pretinse de reclamanți, Curtea are în vedere dispozițiile art. 161 alin. 4 din Codul muncii potrivit cărora neplata la termen a drepturilor salariale atrage plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului. Daunele-interese cuprind, în general, pierderea ce a suferit creditorul și beneficiul de care a fost lipsit. Numai repararea integrală a prejudiciului raportat la consecințele în timp ale inflației asupra sumelor datorate poate să asigure o reală despăgubire a reclamanților.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art. 312 Cod procedură civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat și a menținut sentința recurată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurentul pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr.257/07.03.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, A, (), și, prin reprezentant, cu domiciliul procesual ales la sediul Judecătoriei Mangalia, în M, Str. - cel, -. 4, jud. C și intimații - pârâți: MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, prin reprezentant,cu sediul în C, str. -, nr. 18, CURTEA DE APEL CONSTANȚA și TRIBUNALUL CONSTANȚA, ambii cu sediul în mun. C, Str. -, -. 23, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 iunie 2009.
Pt.Președinte complet -, Judecători,
Aflată în, semnează conform
Art.261 alin.2 Cod pr.civilă, - -
Președinte instanță,
- -
Grefier,
-
Jud.fond:;
Red.dec.jud.-/14.07.2009
Tehnored.gref.RD/2ex./20.07.2009
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman, Maria Apostol
