Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 432/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 432/CM
Ședința publică din 30 Iunie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 3: Maria Apostol
Grefier - -
S-au luat în examinare recursurile civile declarate de recurenții pârâți MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,- sector 5, prin mandatarul său ales FP.,cu sediul în T,- bis, județul T și MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.526/05.03.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, toți cu domiciliul procesual ales la Tribunalul Tulcea,-, și TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în T,-, județul T, CURTEA DE APEL CONSTANȚA,-, județul C, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, sector 1,--3, având ca obiect drepturi bănești - spor 50 %.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu disp.art.87 și următoarele cod pr.civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
După referatul grefierului de ședință;
Instanța, având în vedere că nu sunt motive de amânare, constată cauza în stare de judecată și luând act că prin cererea declarativă de recurs s-a solicitat judecata în lipsă, rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA:
Asupra recursurilor civile de față:
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată sub nr-, reclamanții, și au chemat în judecată Ministerul Justiției, Curtea de Apel Constanța Tribunalul Tulcea și Ministerul Economiei și Finanțelor, cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând a se constata discriminarea în ceea ce îi privește, cauzată de prevederile art. 11 alin. 1 și 2 raportat la prevederile art. 3 și 4 din nr.OUG 27/2006 republicată, completată și modificată prin Legea nr. 45/2007, coroborate cu prevederile art. 1 alin. 2 lit. e pct. (1) și ale art. 27 din nr.OUG 137/2000 republicată.
Totodată, reclamanții au mai solicitat anularea situației create prin discriminare, prin acordarea despăgubirilor reprezentând drepturile salariale rezultate din diferența dintre salariul încasat și cel prevăzut în anexa I lit. pct. 6-13, corespunzător funcțiilor exercitate de fiecare, începând cu data intrării în vigoare a nr.OUG 27/2006, respectiv 10.04.2006 și până la data înregistrării acțiunii, precum și actualizarea acestor sume cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivare, reclamanții au arătat că prin Hotărârea nr. 185 din 22.07.2005 Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat că prevederile art. 28 alin. 4 din nr.OUG 24/2004, modificată prin Legea nr. 601/2004 și ale art. 24 din Legea nr. 508/2004 au instituit o discriminare între magistrații judecători și magistrații procurori din cadrul Direcției Naționale Anticorupție () și a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism ().
Legalitatea acestei hotărâri a fost recunoscută și prin Decizia nr. VI din 15.01.2007 pronunțată de în secțiile unite cu prilejul soluționării unui recurs în interesul legii, decizie care, potrivit art. 329 alin. ultim Cod pr. civilă, este obligatorie pentru instanțele de judecată.
Au arătat reclamanții că noua modalitate de salarizare, concretizată inițial prin adoptarea nr.OUG 27/2006 și apoi prin emiterea Legii nr. 45/2007, în loc să înlăture această discriminare directă, o adâncește și mai mult, prin stabilirea unui coeficient de ierarhizare superior în favoarea magistraților procurori din structurile menționate, deși are ca obiectiv principal eliminarea oricărei forme de discriminare în ceea ce privește modalitatea de acordare a drepturilor salariale cuvenite magistraților.
Acordarea unei importanțe vădit superioară activității desfășurate de procurorii din cadrul T și, raportat la activitatea desfășurată pentru aceleași cauze de judecători, este nejustificată și nu reprezintă o metodă adecvată de atingere a scopului legitim urmărit și anume "reducerea fenomenului de corupție".
În această situație, au precizat reclamanții, este firesc ca atât magistrații procurori care efectuează urmărirea penală, cât și magistrații judecători, care soluționează aceleași cauze pe fond, să aibă același nivel de salarizare.
Reclamanții au precizat că în ceea ce privește pe procurorii din cadrul și, este de observat că pentru ei există o excepție lipsită de orice fundament deoarece, deși instrumentează în mod curent cauze a căror competență de soluționare în fond revine tribunalului și chiar judecătoriei, au același nivel de salarizare ca și procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, contravenind astfel criteriilor prevăzute de art.73 din Legea nr. 303/2004, potrivit cărora stabilirea drepturilor judecătorilor și procurorilor - inclusiv drepturile salariale prevăzute la art. 74 - se face ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea și complexitatea funcției de judecător și procuror, de interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute de lege pentru aceste funcții și urmărește garantarea independenței și imparțialității acestora.
Astfel, au arătat relatat reclamanții că, potrivit art. 11 alin. 1 din nr.OUG 27/2006, procurorii din Cadrul și CO. sunt salarizați numai în raport cu funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați potrivit legii, indiferent de gradul profesional deținut, în condițiile în care, potrivit art. 43 alin. 1 din Legea nr. 303/2004, promovarea judecătorilor și procurorilor la instanțele și parchetele ierarhic superioare se face numai prin concurs organizat la nivelul național, în limita posturilor vacante existente.
Tot astfel, au precizat reclamanții că, prin Decizia nr. 135/5.11.1996, Curtea Constituțională a reținut că "principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite".
În apărare, a formulat întâmpinare pârâtul Ministerul Justiției, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Astfel, pârâtul a arătat că,potrivit art. 11 alin. 1 din nr.OUG 27/2006, modificată și completată prin Legea nr. 45/2007: Procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și cei din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, sunt salarizați potrivit nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexă, în raport cu funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați potrivit legii".
A precizat pârâtul că nr. 6-13 din Anexa la.OUG nr. 27/2006 privesc salarizarea procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Conform art. 74 alin. 1 din Legea nr. 303/2004, republicată, modificată și completată: "Pentru activitatea desfășurată, judecătorii și procurorii au dreptul la o remunerație stabilită în raport cu nivelul instanței sau al parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în magistratură și cu alte criterii prevăzute de lege".
Pârâtul a mai arătat că potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 1 din nr.OUG 27/2006: "Judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți au dreptul, pentru activitatea desfășurată, la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură, prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență".
Astfel, a arătat pârâtul că salarizarea procurorilor ce își desfășoară activitatea în cadrul T este identică cu cea a procurorilor din cadrul altor direcții ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar acordarea coeficienților de multiplicare 19-23 acestor procurori este făcută în considerarea criteriul gradului instanței sau al parchetului unde funcționează, chiar și pe durată determinată, în acord cu dispozițiile art. 74 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, modificată și completată și ale art. 3 din nr.OUG 27/2006.
de multiplicare 19-23, conform Anexei la.OUG nr. 27/2006, lit. A, nr. crt. 6 - 13 se acordă procurorilor cu funcții de conducere și execuție ce își desfășoară activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, structură a aceluiași parchet, ce funcționează pe lângă instanța supremă, este legitimă și justificată în mod obiectiv.
În ceea ce privește încadrarea procurorilor la.T, pârâtul a precizat că legiuitorul a menținut regula numirii acestora, iar nu a promovării, a exercitării pe o durată temporară a funcției de procuror în cadrul acestui parchet, precum și a revenirii pe postul deținut anterior (prin urmare, în vederea numirii în cadrul T, nu este necesar ca procurorul în cauză să aibă grad profesional de procuror al Pachetului de pe lângă J, ceea ce duce la concluzia inexistenței unor reguli diferite de promovare în profesie între judecători și procurori).
Art. 75 alin. 11 din Legea nr. 304/2004 stabilește în acest sens că "La data încetării activității în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcționeze potrivit legii".
Prin urmare, s-a arătat că, având în vedere faptul că procurorii de la.T ocupă aceste funcții o perioadă de timp limitată și că primesc drepturi salariale similare cu cele ale unui procuror de la Parchetul de pe lângă numai perioada desfășurării activității în cadrul acestor structuri, consideră că în mod evident criteriul esențial avut în vedere de legiuitor în acest caz este cel al nivelului instanței sau al parchetului.
În raport ce aceste dispoziții legale, este evident că odată numiți în cadrul, acestor procurori trebuie să li se recunoască un tratament salarial identic cu cel al procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă J, o tratare diferențiată din punct de vedere al salarizării fiind discriminatorie.
De asemenea, la dosar a fost depusă întâmpinare și de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin care s-a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
Astfel, s-a arătat că nu poate fi chemat în instanță în calitate de pârât, deoarece Consiliul, conform art. 16 - 20 din nr.OG 137/2000, republicată, este instituția abilitată și investită prin lege să aplice dispozițiile legislației în materie de nediscriminare pe teritoriul României, să constate și să sancționeze contravențiile prevăzute de nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu toate completările și modificările ulterioare, având competența materială de a se pronunța cu privire la săvârșirea tuturor faptelor de discriminare prin orice metodă și în orice domeniu de activitate.
La dosar a mai fost depusă întâmpinare și de către pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin T, arătându-se că cererea nu poate fi primită întrucât acordarea de indemnizații și majorare drepturi salariale trebuie a fi făcută în limita sumelor disponibile în bugetul instituției și, drept urmare, admiterea acțiunii și obligarea instituției publice la plata unor sume ce nu se regăsesc în bugetul aprobat, face ca hotărârea pronunțată să fie imposibil de executat.
Prin sentința civilă nr. 526/05 martie 2008 Tribunalul Tulceaa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării
A fost admisă cererea având ca obiect drepturi salariale introdusă de reclamanții, și, împotriva pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel Constanța, Tribunalul Tulcea, Ministerul Economiei și Finanțelor B, și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării
Au fost obligate pârâtele Ministerul Justiției, Curtea de Apel Constanța și Tribunalul Tulcea, în solidar, să plătească fiecărui reclamant o despăgubire egală cu diferența de drepturi de natură salarială începând cu 1.04.2006 și până la 18 decembrie 2007, după cum urmează:
- reclamantei (președinte) diferența dintre drepturile salariale cuvenite în funcție de coeficientul de multiplicare 23,000 și drepturile salariale primite efectiv calculate în funcție de coeficientul de multiplicare 17,00
- reclamantei (vicepreședinte), diferența dintre drepturile salariale cuvenite în funcție de coeficientul de multiplicare 22,500 și drepturile salariale primite efectiv, calculate în funcție de coeficientul de multiplicare 16,500.
- reclamantului (președinte de secție) diferența dintre drepturile salariale cuvenite în funcție de coeficientul de multiplicare 21,500 și drepturile salariale primite efectiv, calculate în funcție de coeficientul de multiplicare 16,000.
- reclamantei (judecător) diferența dintre drepturile salariale cuvenite în funcție de coeficientul de multiplicare 19,000 și drepturile salariale primite efectiv calculate în funcție de coeficientul de multiplicare 15,000.
Au fost obligați aceeași pârâți să plătească sumele cuvenite reclamanților, actualizate cu rata inflației calculată de la data scadenței lunare a fiecărei diferențe de natură salarială neacordată și până la data executării efective a prezentei hotărâri.
A fost obligat Ministerul Economiei și Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății în favoarea reclamanților a drepturilor de natură salarială mai sus menționate.
În motivarea hotărârii, prima instanță a reținut, în esență, următoarele considerente:
Reclamanții au calitatea de magistrați (judecători) în cadrul Secției penale a Tribunalului Tulcea.
Prin nr.OUG 27/2006 a fost reglementată salarizarea judecătorilor, procurorilor, asistenților judiciari și a altor categorii de personal din sistemul justiției.
Potrivit art. 11 alin. 1 din nr.OUG 27/2006 și a art. II din Legea nr. 45/2007, procurorilor din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și celor din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism li se acordă o salarizare corespunzătoare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (nr. 6-13 de la lit. A din anexă), precum și toate celelalte drepturi de salarizare stabilite numai pentru aceștia, prin alte acte normative.
Potrivit art. 3 alin. 1 din nr.OUG 27 /2006, salarizarea personalului prevăzut de acest act normativ a fost stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură (noțiune definită de art. 86 din Legea nr. 303/2004), toate aceste criterii reflectându-se în mod unitar în coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexa ordonanței.
Criteriul nivelului instanțelor sau parchetelor își pierde orice relevanță fără criteriul vechimii în magistratură, care reprezintă condiția "sine qua non" pentru promovarea sau numirea într-o funcție judiciară la o instanță sau la un parchet de un anumit nivel ( de exemplu, pentru numirea în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, este necesară o vechime de cel puțin 8 ani, conform art. 44 alin 1 lit. c din Legea nr. 303/2004). De asemenea, criteriul nivelului instanțelor sau parchetelor, nu are nici o relevanță pentru salarizarea funcționarilor publici de specialitate juridică, precum cei din aparatul administrativ al Ministerului Justiției, Școlii Naționale de Grefieri și Institutul Național de, funcționari care sunt doar asimilați magistraților numai strict pe durata îndeplinirii funcției lor (conform art. 87 din Legea nr. 303/2004, și care în mod evident nu funcționează în cadrul instanțelor sau parchetelor, dar sunt salarizați în baza nr.OUG 27/007 ( funcție de vechimea în magistratură ).
Nici criteriul funcției deținute nu are o relevanță proprie, deoarece este posibilă o salarizare identică, în baza nr.OUG 27/2006, pentru funcții diferite (de exemplu, una și aceeași salarizare prevăzută la lit. A, nr. crt. 28 din anexa ordonanței, poate reveni deopotrivă specialiștilor din domeniul informatic, ofițerilor de poliție judiciară, personalului de instruire de la Școala Națională de Grefieri, asistenților judiciari, judecătorilor, potrivit art. 11 alin. 2 și 3, art. 16 din nr.OUG 27/2006, lit. A, nr. crt. 28 și lit. b nr. crt. 13 și 10 din anexa ordonanței. Însă, toți care dețin o funcție judiciară, de judecător, asistent judiciar sau procuror, trebuie să aibă o vechime în magistratură de peste 3 ani pentru a beneficia de această salarizare prevăzută la lit. A nr. crt. 28 din anexa ordonanței ).
În cazul procurorilor din și, a fost în mod privilegiat eliminată corelația obligatorie dintre criteriul nivelului instanțelor sau parchetelor și criteriul vechimii minime necesare accesului la respectivul nivel al parchetelor, deoarece aceștia sunt salarizați la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, chiar dacă nu au vechimea minimă (de 8 ani prevăzută de art. 44 alin. lit. c din Legea nr. 303/2004) corespunzătoare acestui nivel, ci dispun de o vechime de doar 5 ani ( potrivit art. 87 alin. 2 și art. 75 alin. 4 din Legea nr. 304/2004 ).
Din acest motiv, restul personalului, salarizat prin nr.OUG 27/2006, este pus în imposibilitate, în mod discriminatoriu, de a beneficia de această salarizare majorată, sub pretextul că nu are vechimea necesară pentru a accede la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, dar în același timp, pentru alte persoane (procurorii din cadrul și ), li se recunoaște această salarizare majorată, deși nu li se mai solicită vechimea minimă necesară pentru acest nivel.
procurorilor și T la aceste structuri este doar temporară, conform art. 87 alin. 9 și art. 75 alin. 11 din Legea nr. 304/2002, deci acești procurori nici nu dispun în mod real și definitiv de gradul profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Însă, în aceste condiții, este discriminatorie asimilarea salarizării doar a procurorilor din cadrul și cu salarizarea procurorilor din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în detrimentul celorlalte persoane salarizate în baza nr.OUG 27/2006, care au aceeași vechime minimă în magistratură ca și cea cerută din și
Ca atare, principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor peroanelor aflate într-o situație comparabilă.
Deci, reclamanții sunt discriminați în sensul art. 2 alin. 1 - 3 art. 6 din nr.OUG 137/2000, întrucât le-a fost refuzată asimilarea salarizării sub pretextul că aparțin la o anumită categorie socio-profesională și sub pretextul locului de muncă, loc de muncă specializat prin natura cauzelor instrumentate, criterii declarate în mod expres ca fiind discriminatorii (art. 2 alin. 1 din nr.OG 137/2000).
Potrivit art. 16 alin. 1 și 2 din Constituția României, cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților, fără privilegii și discriminări, nimeni nefiind mai presus de lege.
Potrivit art. 2 al. 1 din nr.OG 137/2000 se arată că, prin discriminare, se înțelege orice deosebire, excludere, restricție, sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială etc. care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural, sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Aliniatul 3 din art. 2 al aceluiași act normativ, prevede că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre, care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin.1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Ori, criteriul după care s-a făcut distincția, în speța dedusă judecății, este categoria socio - profesională și locul de muncă (loc de muncă specializat prin natura cauzelor instrumentate) criterii de diferențiere injuste a personalului salarizat în baza nr.OUG 27/2006 și cu vechime în funcțiile deținute de cel puțin 6 ani, față de procurorii și
Potrivit art. 6 alin. 2 din Codul muncii, pentru muncă egală este obligatorie o remunerație egală, aspect ce se află în contradicție cu situația de față.
Cu privire la excepția privind lipsa calității procesuale pasive a, instanța urmează a reține că, în cauză, a fost citat în calitate de pârât parte, conform prevederilor art. 27 din nr.OG 137/2000, astfel urmând ca această excepție să fie respinsă ca nefondată.
Potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiuni care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, pregătirea proiectelor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale bugetelor privind aprobarea contului general anual de exercițiu.
De asemenea, răspunderea Ministerului Economii și Finanțelor rezultă și din prevederile art. 3 din G nr. 386/2007.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor.
1.În motivarea recursului Ministerul Justiției a invocat, în esență, că
hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii, motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 din pr.civ.
Art. 74 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 prevede că "Pentru activitatea
desfășurată judecătorii și procurorii au dreptul la o remunerație stabilită în raport cu nivelul instanței sau al parchetului cu funcția deținută, cu vechimea în magistratură și cu alte criterii prevăzute de lege".
De asemenea, potrivit art. 3 alin. (1) din nr.OUG 27/2006 "Judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți au dreptul pentru activitatea desfășurată la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență."
Acordarea coeficienților de multiplicare 19-23 procurorilor de la. s-a făcut avându-se în vedere criteriul gradului de instanță sau al parchetului unde funcționează, în acord cu disp. art. 3 din OUG27/2006 și ale art. 74 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, modificată și completată.
Ca atare, susținerile reclamanților potrivit cărora art. 11 alin. (1) din nr.OUG 27/2006 instituie o discriminare sunt nefondate, deoarece acordarea coeficienților de multiplicare 19-23 pentru procurorii din cadrul este făcută în considerarea nivelului parchetului unde funcționează aceștia, chiar și pentru o perioadă de timp limitată.
În ceea ce privește încadrarea procurorilor la. și A, este de observat că legiuitorul a menținut regula numirii acestora, iar nu a promovării, a exercitării pe o durată temporară a funcției de procuror în cadrul acestui parchet, precum și a revenirii pe postul deținut anterior.
Prin urmare, în vederea numirii în cadrul și nu este necesar ca procurorul în cauză să aibă grad profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție - fără însă ca prin această numire să îl dobândească - ceea ce duce la concluzia inexistenței unor reguli diferite de promovare în profesie între judecători și procurori.
În acest sens, art. 75 alin. 11 din Legea nr. 304/2004 stabilește în acest sens că "La data încetării activității în cadrul Direcției de Investigație a Infracțiunilor de Criminalitate organizată și Terorism procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcționeze potrivit legii".
Prin urmare, având în vedere faptul că procurorii de la și ocupă aceste funcții pe o perioadă de timp limitată și că primesc drepturi similare cu cele ale unui procuror de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție numai pe o perioada desfășurării activității în cadrul acestor structuri, se consideră că în mod evident criteriul esențial avut în vedere de legiuitor în acest caz este cel al nivelului instanței sau al parchetului.
În raport de aceste dispoziții legale este evident că o dată numiți în cadrul, acestor procurori trebuie să li se recunoască un tratament salarial identic cu cel al procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție, o tratare diferențială din punct de vedere al salarizării fiind discriminatorie.
Este de observat că rațiunea salarizării procurorilor de la și în mod similar procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție stă în considerarea faptului că aceștia funcționează, e adevărat pe o perioadă limitată, în cadrul unor direcții ale acestui parchet.
2. Recursul formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor, a invocat în esență următoarele:
Critica hotărârii se fondează pe dispozițiile Legii nr.500/2004 cuprinse în art.16, 19, 20, 28, 34 și 35.
Conform dispozițiilor din actul normativ citat, elaborarea bugetului oricărei autorități sau instituții publice inclusiv a bugetului general consolidat reprezintă un complet de activități proprii sau în colaborare care în final sunt supuse cenzurii Parlamentului.
În ce privește bugetul Ministerului Justiției unde va trebui să se regăsescă suma ce în considerentul în care cererea de chemare în judecată va triumfa este de observat că proiectul acestuia este elaborat de ordonatorul principal de credite așa cum este nominalizat în art.20 din lege.
Proiectul urmează a se depune până la data de 15.07. ale fiecărui an calendaristic al Ministerului Economiei și Finanțelor unde se poartă discuții asupra fundamentării acestuia. neavând însă atributul deciziei asupra valorificării capitolelor din proiect.
Ministerul Economiei și Finanțelor este depozitarul informației generale asupra veniturilor țării și în baza acestei informații discută cu Ministerul Justiției conform cadrului legal instituit, decizia finală asupra cuantumului cheltuielii bugetare aparținând Guvernului și în ultimă instanță Parlamentului.
În drept, își întemeiază recursul pe disp. art.304 cod pr.civilă.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate Curtea a admis recursurile ca fondate pentru următoarele considerente:
Reclamanții au calitatea de judecători la Tribunalul Tulcea.
Art. 3 al.1 din nr.OUG 27/2006 prevede ca, pentru activitatea desfășurată, judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații asistenți, beneficiază de o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport de nivelul instanțelor sau al parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților prevăzuți în anexa ce face parte integrantă din această ordonanță.
De asemenea, art. 74 al.1 din legea 303/2004 prevede că pentru activitatea desfășurată, judecătorii și procurorii au dreptul la o remunerație stabilită în raport de nivelul instanței sau al parchetului, cu funcția deținută, vechimea în magistratură și alte criterii stabilite prin lege.
În baza acestor dispoziții legale, reclamanții primesc lunar o indemnizație care se raportează la nivelul instanței care a realizat încadrarea pe funcție.
Art. 11 al.1 din nr.OUG 27/2006 modificată și completată prin Legea nr. 45/2007 dispune:
"(1) Procurorii din cadrul Direcției Naționale anticorupție și cei din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sunt salarizați potrivit nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexă, în raport cu funcțiile pe care le dețin sau care sunt asimilați potrivit legii".
De precizat că nr. 6-13 din anexa la.OUG 27/2006 privesc salarizarea procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism reprezintă o structură în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 1 al. 1-2 din Legea 508/2004, modificată și completată.
Acordarea coeficienților de multiplicare 19-23 acestor procurori s-a făcut avându-se în vedere nu criteriul cauzelor instrumentate, ci criteriul gradului instanței sau parchetului unde funcționează, în acord cu disp. art. 27/2006 și ale art. 74 al.1 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, modificată și completată.
În raport de aceste dispoziții legale este evident odată numiți în cadrul T, chiar și pe durată temporară, acestor procurori trebuie să li se recunoască un tratament salarial identic cu cel al procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, o tratare diferențiată din punct de vedere al salarizării fiind discriminatorie, numai pentru aceștia nu și pentru celelalte categorii de salariați, întrucât nu se află în situații analoage.
În ceea ce privește încadrarea procurorilor la. este de observat că legiuitorul a menținut regula numirii acestora, iar nu a promovării, respectiv a exercitării pe o durată temporară a funcției de procuror în cadrul acestui parchet, precum și a revenirii pe postul deținut anterior.
Prin urmare, în vederea numirii în cadrul T nu este necesar ca procurorul în cauză să aibă grad profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ceea ce duce la concluzia inexistenței unor reguli diferite de promovare în profesie între judecători și procurori.
De asemenea, în conformitate cu disp.art. 75 al.11 din Legea nr. 304/2004, "la data încetării activității în cadrul procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcționeze potrivit legii".
Așadar, având în vedere faptul că procurorii de la.T ocupă aceste funcții pe o perioadă de timp limitată și că primesc drepturile salariale similare cu cele ale unui procuror de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție numai pe perioada desfășurării activității în cadrul acestor structuri, rezultă în mod evident criteriul esențial al diferențierii avut în vedere de legiuitor în acest caz este cel al nivelului instanței sau al parchetului.
Din dispozițiile legale mai sus enunțate, rezultă că nr.OUG 27/2006 a instituit un sistem de salarizare distinct, pentru personalul prevăzut de această ordonanță, în funcție de criteriile enunțate ( nivelul instanței, funcția deținută, vechimea în magistratură ) în raport de care, se face aplicarea acelor coeficienți de multiplicare pe care îi prevede anexa.
Reclamanții nu își desfășoară activitatea în cadrul T, astfel că nu pot pretinde aplicarea coeficienților de multiplicare prevăzuți pentru procurorii din cadrul acestei direcții.
Nefiind în prezența unor situații identice, nu se poate vorbi de o discriminare între reclamanți și procurorii din cadrul
Ca atare, susținerile reclamanților intimați, potrivit cărora art. 11 al.1 din OG27/2006 constituie o discriminare sunt nefondate, deoarece acordarea coeficienților de multiplicare 19-23 pentru procurorii T și A este făcută în considerarea nivelului parchetului unde funcționează aceștia.
În acest context, toate alegațiile din cererea de chemare în judecată referitoare discriminarea directă din perspectiva Declarației Universale a Drepturilor omului, a Pactului internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, Convenției Europene privind apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, a Cartei Sociale Europene revizuite și a convenției 111 privind discriminarea în domeniul forței de muncă și exercitării profesiei, nu justifică temeinicia pretenției solicitate câtă vreme, așa cum am arătat mai sus, neacordarea salarizării solicitate este determinată de criteriul nivelului parchetului la care lucrează procurorii NA și și nu pe criteriul naturii cauzelor instrumentate, criteriu în referire la care de altfel Înalta Curte de Casație și Justiție, printr-un recurs în interesul legii ( decizia nr. VI/2007), a statuat că este discriminatoriu în sensul art. 2 din pactul internațional cu privire la drepturile economice și politice și al art. 14 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
De altfel și Curtea Constituțională a stabilit prin decizia nr. 818/2008 că prevederile art. 1, art. 2 al.3 și art. 27 al.1 din OG37/2000 privind prevenirea tuturor formelor de discriminare, sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele de judecată au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi din alte acte normative.
Aceste decizii sunt obligatorii și au putere numai pentru viitor, așa cum prevede art. 11 al.3 din Legea nr.47/1992 astfel că, orice dispoziție din lege sau ordonanță, declarate neconstituționale, nu se mai pot aplica în nicio cauză.
Față de împrejurarea că indemnizațiile primite de reclamanți respectă criteriile avute în vedere de legiuitor, iar instanța nu poate decât să aplice legea în litigiile dintre subiectele de drept, va admite recursurile și modificând în tot sentința, va respinge acțiunea.
Acțiunea fiind respinsă ca nefondată, pe cale de consecință Curtea urmează a respinge ca nefondată și cererea de obligare a Ministerului Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare efectuării plăților către reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenții pârâți MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,- sector 5, prin mandatarul său ales FP.,cu sediul în T,- bis, județul T și MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.526/05.03.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, toți cu domiciliul procesual ales la Tribunalul Tulcea,-, și TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în T,-, județul T, CURTEA DE APEL CONSTANȚA,-, județul C, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, sector 1,--3.
Modifică în tot sentința recurată în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 iunie 2009.
Ptr.Președinte, Judecători,
- - - -
aflată în, semnează
conf. disp. art. 261(2) c Cod Penal
Președinte Instanță - -
Grefier,
- -
Jud.fond - /
Red.dec.jud./16.07.2009
Tehnored.gref./4ex./20.07.2009
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman, Maria Apostol
