Drepturi salariale (banesti). Decizia 4455/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.2001/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.4455/
Ședința publică de la 17 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Uță
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererilor de recurs formulate de recurențiiMinisterul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justițieîmpotriva sentinței civile nr.1023 din data de 18.06.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul nr- (541/C/2008), în contradictoriu cu intimații, G, -, I, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul București, având ca obiect:"drepturi bănești - spor de 50%".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimații, G, -, I și,prin avocat în baza împuternicirilor avocațiale nr.- și nr.- din 16.06.2009 depuse la dosar-filele 25-26, lipsind recurenții Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și intimațiiParchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-au depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 22.05.2009, cerere din partea recurentului Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C, prin care solicită amânarea pricinii în vederea comunicării motivelor de recurs formulate de recurentul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiției, precum și judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 pr.civ.; la data de 12.06.2009 s-a depus la dosar concluzii scrise din partea intimatei la cererea de recurs formulată de recurentul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar la data de 16.06.2009 s-au depus la dosar concluzii scrise din partea recurentului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și din partea intimaților Parchetul de pe lângă Tribunalul București și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Curtea, după deliberare, respinge cererea de amânare a cauzei formulată în scris de către recurentul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C, cu motivarea că din dovada de citare aflată la dosar fila 9, rezultă că motivele de recurs formulate de recurentul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au fost comunicate acestei instituții.
Totodată, Curtea, din oficiu, invocă și pune în discuția părților prezente, excepția lipsei de interes a recurentului Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C, în promovarea prezentei cereri de recurs.
Intimații, G, -, I și, prin avocat, având cuvântul asupra excepției invocate, solicită admiterea acesteia și pe cale de consecință, constatarea lipsei de interes a recurentului Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C, în promovarea prezentei cereri de recurs.
fiind, intimații prin avocat, arată că nu au cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă intimaților cuvântul în combaterea cererii de recurs formulată de recurentul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Intimații, G, -, I și, prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală.
Curtea, în temeiul art.150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor civile dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1023 din data de 18.06.2008, pronunțată în dosarul nr-/, Tribunalul Călărași - Secția Civilă a admis acțiunea formulată de reclamanții I, -, G, și împotriva pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul București și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice.
A omologat raportul de expertiză efectuat și administrat în cauză.
A obligat pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul București la plata către reclamanți a drepturilor salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar pentru perioada 10.10.2004 la zi și în continuare, sume indexate cu indicele de inflație la zi de la data nașterii dreptului și până la data lor efectivă conform timpului efectiv lucrat la fiecare dintre reclamanți după cum urmează: - - - lei RON; - - RON; I - - RON; G - - - - RON; - - RON; - - RON; - - RON.
A admis excepția prescripției dreptului la acțiune privind pretențiile intervenientei pentru perioada dinainte de 21.05.2005.
A obligat aceiași pârâții Ia plata către intervenientă a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul brut lunar pentru perioada 21.05.2005 la zi și în continuare, sume indexate cu indicele de inflație la zi de la data nașterii dreptului până la plata lor efectivă conform timpului efectiv lucrat de către acesta.
A respins capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă și capătul de cerere privind cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de pârâtul Ministerul Publica fost respinsă, prin încheiere interlocutorie, cu motivarea că reclamanții nu contestă sistemul de salarizare, ci solicită drepturi salariale cuvenite și neacordate.
Inadmisibilitatea acțiunii, invocată de același pârât, a fost apreciată ca fiind o apărare de fond și a fost analizată ca atare, împreună cu fondul pricinii.
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor și excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție a aceluiași minister formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă C de APEL BUCUREȘTI, au fost respinse, cu motivarea că pârâtul are în cauză o poziție procesuală de opozabilitate.
Pe fond, Tribunalul a constatat întemeiată acțiunea reclamanților, întrucât, prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008 Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție au statuat, în soluționarea unui recurs în interesul legii, că magistrații au dreptul la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică și după apariția nr.OG 83/2000.
În baza art. 329 Cod proc. civ. asemenea hotărâri pronunțate de instanța supremă sunt obligatorii pentru instanțele inferioare.
În ce privește capătul de cerere referitor la efectuarea mențiunilor cuvenite în carnetele de muncă, acesta a fost considerat neîntemeiat, față de împrejurarea că aceasta este o obligație legală a angajatorului, potrivit Decretului nr. 92/1976.
Prin încheierea din data de 24 septembrie 2008, fost îndreptată din oficiu eroarea de calcul strecurată în dispozitivul sentinței, în sensul că drepturile salariale cuvenite reclamanților sunt următoarele: - - 64395 lei RON; - 74392 RON; I - 57855 RON; G - 73132 RON; - 69434 RON; - 66574 RON; - 43049 RON; - 37938 RON.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs motivat, în termenul legal, recurenții Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea recursului său, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 3, 4 și 9 din Codul d e procedură civilă, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție arată că, față de dispozițiile Deciziei nr. 21 din 10 martie 2008 înaltei Curți de Casație și Justiție, pe fond, a înțeles să formuleze recurs numai în ceea ce privește respingerea cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor și referitor la admiterea capătului de cerere referitor la actualizarea sumelor solicitate de reclamanți și plata în continuare a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Instanța în mod greșit a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Astfel, potrivit Hotărârii de Guvern nr.736/2003 - privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, instanțele judecătorești sunt instituții publice finanțate integral de la bugetul de stat.
Totodată, art.31 pct. 1 din Legea nr.304/2004 republicată - privind organizarea judiciară, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Astfel, rolul Ministerului Economiei Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și de proiectele de rectificare a acestor bugete.
Având în vedere dispozițiile legale anterior menționate rezultă că Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în calitate de ordonator principal de credite este în imposibilitate de a dispune de fonduri bugetare pentru plata diferențelor bănești solicitate.
De altfel, în conformitate cu prevederile art.3 din Ordonanța de Guvern nr. 22/2002 - privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii "în procesul executării sumelor datorate de către instituțiile publice în baza unor titluri executorii, trezoreria statului poate efectua numai operațiuni privind plăți dispuse de către ordonatorii de credite, în limita creditelor bugetare și a destinațiilor aprobate potrivit legii ".
în concluzie, cererea de chemare în garanție are interes, fiind îndeplinite condițiile cerute de legea procesuală, prin interes înțelegându-se folosul practic urmărit de cel ce a pus în mișcare acțiunea civilă. Astfel, interesul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este născut și actual, personal și direct, legitim, juridic.
În considerarea celor expuse, recurentul a apreciat că în speță sunt întrunite cerințele dispozițiilor art.60-63 din Codul d e procedură civilă, în scopul asigurării opozabilității sentinței pronunțate în prezenta cauză față de Ministerul Finanțelor Publice pentru elaborarea proiectului de rectificare a bugetului Ministerului Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pe anul 2008.
Recurentul a apreciat că instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației.
În situația în care Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Fondurile alocate Ministerului Public pe anul 2008 pentru plata drepturilor de personal au fost aprobate prin Legea bugetului de stat nr. 388/2007, lege ce nu cuprinde un capitol distinct de cheltuieli pentru plata diferențelor de drepturi salariale acordate de către instanță, astfel că acordarea ulterioară a unei sume de bani peste cea datorată - chiar reprezentând indicele de inflație - nu se justifică.
Neaplicarea indicelui de inflație se datorează și faptului că, în conformitate cu dispozițiile art.14 alin.2 din Legea nr.500/2002 - privind finanțele publice, "nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget și nici angajată și efectuată din acesta dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială ".
Totodată, în conformitate cu prevederile art.29 alin.3 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, "cheltuielile prevăzute în capitole și articole au destinație precisă și limitată", iar potrivit art.47 "creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui capitol".
Prin urmare, din dispozițiile legale precizate anterior reiese că angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate.
întrucât Ministerul Public este o instituție bugetară, fondurile salariale sunt stabilite de legiuitor prin legea bugetului de stat. Din aceste motive, s-a apreciat că obligarea pârâților la plata sumelor acordate de instanță ar reprezenta stabilirea în sarcina instituțiilor pârâte a unei obligații imposibile.
În cauză, eventuala obligare a pârâților la plata sumelor actualizate conform indicelui de inflație este lipsită de cauză juridică.
Instanța nu putea dispune plata și în continuare a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, adăugând la legea specială de salarizare a magistraților, deoarece numai legiuitorul - deci puterea legislativă poate stabili acordarea sau neacordarea unor drepturi.
Instanțele judecătorești nu sunt abilitate să creeze și să adopte legi, ci doar să le aplice pe cele deja existente care au girul puterii legislative - respectiv Parlamentului sau, în anumite cazuri, pe cel al puterii executive - reprezentate de Guvern.
În consecință, capătul de cerere privind acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică și în continuare este inadmisibil.
Prin recursul formulat de recurentul Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice C, se susține că oluția instanței de fond este lipsită de temei legal, afirmație ce are în vedere următoarele argumente:
în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a, reținând faptul că acest pârât are în cauza o poziție procesuală de opozabilitate, fără a motiva această concluzie. Or, această instituție are, conform Legii nr.500/2002, privind finanțele publice atribuții în derularea procesului legislativ, prin întocmirea proiectului de lege a bugetului de stat, pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite, calitate pe care o are și Ministerul Public, calitate în care întocmește proiectele proprii de buget în care cuprinde și sumele necesare plații tuturor drepturilor salariaților din unitățile subordonate.
Având în vedere obiectul acțiunii, nu se justifica îndreptățirea ca Ministerul Economiei și Finanțelor să stea în judecata într-un astfel de proces având ca obiect pretenții salariale.
Din considerentele sentinței nu rezultă motivele pentru care instanța
de fond a admis, chiar și în parte, acțiunea intimaților față de Ministerul Economiei și Finanțelor, având în vedere că raporturile de serviciu ce au generat drepturile salariale de natura celor solicitate, au fost încheiate între intimați în calitate de angajați și Parchetul de pe lângă J și Parchetul de pe lângă Tribunalul București, în calitate de angajator. Este cert că obligarea la plată îi revenea în exclusivitate angajatorului și nu altei entități cu care intimații nu se află în raporturi de muncă.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
În recurs, nu au fost administrate probe.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele conform art. 304 indice 1 din Codul d e procedură civilă, C reține următoarele:
Referitor la recursul declarat de Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea constată că nu pot fi primite criticile aduse de acesta hotărârii instanței de fond.
Astfel, în ce privește acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică și în continuare, în mod corect prima instanță a avut în vedere Decizia nr. 21/2008, obligatorie pentru instanțe în conformitate cu dispozițiile art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție constituită în Secții Unite, în soluționarea căii extraordinare de atac a recursului în interesul legii, a reținut inaplicabilitatea normelor de abrogare parțială, determinată de neregularitatea modului în care au fost adoptate, și producerea efectelor art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000.
Instanța de fond și-a însușit concluzia instanței supreme în sensul că efectul imediat al supraviețuirii normelor mai sus evocate rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipoteza la care se referă textul de lege.
Așa fiind, Curtea constată că sunt lipsite de suport susținerile recurentului în sensul că instanța nu putea dispune plata în continuare a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, adăugând la legea de salarizare a magistraților.
Se reține că, în cauză, nu subzistă motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4 din Codul d e procedură civilă, întrucât interpretarea legii este o etapă ce trebuie parcursă în mod necesar în procesul de aplicare a acesteia, așa încât lămurirea sensului normelor de drept incidente în cauză, cu scopul clarificării înțelesului lor și al de aplicare, nu poate fi considerată o operațiune care excede competențelor instanțelor judecătorești.
Curtea constată că, prin interpretarea dată dispozițiilor legale mai sus menționate și analiza mecanismului de abrogare a prevederilor unui act normativ prin prisma normelor de tehnică legislativă, prima instanță nici nu a refuzat aplicarea vreunui act normativ, nici nu a adăugat la lege și nici nu a creat norme pe cale judiciară, substituindu-se puterii legiuitoare.
De asemenea, în mod întemeiat, prima instanță a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor (Ministerul Finanțelor Publice), întrucât, în cauză, nu sunt îndeplinite cerințele art. 60 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, câtă vreme cererea de chemare în garanție are un alt caracter decât acela al acțiunii principale. Or, în conformitate cu dispozițiile textului legal menționat, cererea de chemare în garanție are ca scop să asigure celui care a căzut în pretenții posibilitatea de a se despăgubi de la partea de la care a dobândit dreptul, în mod evident această condiție nefiind îndeplinită în speță.
Așadar, se reține că, în cauză, nu se regăsește nici motivul de recurs subsumat dispozițiilor art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
În ce privește motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recurentul nu l-a motivat, ci doar l-a enunțat în cererea de recurs formulată.
Or, față de data pronunțării sentinței recurate, anterioară intrării în vigoare a nr.OUG 75/2008 (act normativ potrivit căruia cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, formulate de personalul salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare, precum și potrivit Ordonanței Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007, cu modificările ulterioare se soluționează în primă instanță de curțile de apel), se reține că hotărârea atacată a fost pronunțată de instanța competentă material și teritorial să soluționeze pricina.
Pentru considerentele expuse, Curtea constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, care urmează a fi menținută, astfel încât, văzând și dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, urmează să respingă recursul, ca nefondat.
Cum, în dispozitivul sentinței atacate nu s-a stabilit nici o obligație în sarcina recurentului pârât Ministerul Economiei și Finanțelor (Ministerul Finanțelor Publice), chiar dacă acțiunea a fost admisă și în contradictoriu cu acesta, Curtea urmează să respingă recursul formulat de Ministerul Finanțelor Publice, ca lipsit de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursulMinisterului Finanțelor Publice,ca lipsit de interes.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr.1023 din data de 18.06.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul nr- (541/C/2008), în contradictoriu cu intimații, G, -, I, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red. /tehnored.
2 ex./08.07.2009
Jud.fond: /
Președinte:Rotaru Florentina GabrielaJudecători:Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu Simona, Uță
