Drepturi salariale (banesti). Decizia 735/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 735/R-CM
Ședința publică din 13 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paula Andrada Coțovanu JUDECĂTOR 2: Ion Rebeca
JUDECĂTOR 3: Georgiana
Judecător: -
Grefier:
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTITIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5 și MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5 reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Pitești,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.74/F-CM din 07 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-, inrimați fiind reclamantul, domiciliat în Pitești, str. -,.5,.B,.2, județul A și pârâta CURTEA DE APEL PITEȘTI, cu sediul în Pitești,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei au fost depuse, prin serviciul registratură, întâmpinare formulată de reclamantul și note de ședință din partea pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților.
Curtea, având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, în baza dispozițiilor art. 242 pct.2 Cod procedură civilă, constată recursurile în stare de judecată și trece la soluționarea lor.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față:
Constată că, prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Argeș, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Curtea de APEL PITEȘTI, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând instanței ca, prin sentința ce se va pronunța, să îi oblige pe pârâți, în solidar, la plata actualizată a sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, calculat la salariul de bază brut lunar, pentru perioada 1.02.2007-15.07.2007, să oblige pe pârâta Curtea de APEL PITEȘTI la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantului și să oblige pe pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare efectuării plății acestor drepturi bănești.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin sentința civilă nr.694/CM/31.10.2007 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, irevocabilă, au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL PITEȘTI să îi plătească sporul de 50% pe perioada septembrie 2004-februarie 2007, sume actualizate cu indicele de inflație, iar Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să vireze pârâților fondurile necesare achitării acestor drepturi bănești.
A mai susținut reclamantul că sporul pentru risc și solicitare neuropsihică a fost prevăzut prin art.47 din Legea nr.50/1996, care a fost abrogat prin nr.OUG177/2002, însă această abrogare a fost înlăturată prin art.41 din nr.OUG27/2006.
Întrucât art.47 din Legea nr.50/1996 este și a rămas în vigoare de la data apariției actului normativ care îl reglementează, el trebuie acordat judecătorilor și personalului auxiliar de specialitate.
Mai arată reclamantul că nu s-au schimbat condițiile avute în vedere la data adoptării actului normativ, ci dimpotrivă s-au acutizat.
În fine, abrogarea art.46 s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art.41 alin.2 și art.53 din Constituția României și a art.1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, precum și inadmisibilitatea acțiunii.
Pârâtul a arătat că rolul său este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, iar guvernul este cel răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și de repartizarea sumelor de la bugetul de stat către ordonatorii principali de credite.
Ministerul Justiției, care este ordonator principal de credite, are atribuții în angajarea și salarizarea reclamantului, iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate face plata drepturilor salariale ale reclamantului, întrucât în Legea bugetului de stat nu au fost și nu sunt prevăzute sumele necesare plății acestuia.
Pe de altă parte, obligarea acestui pârât la majorarea creditelor bugetare aprobate Ministerului Justiției este inadmisibilă, deoarece acest lucru nu se poate face decât în baza unei legi, fiind așadar o problemă de legiferare.
Pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii, arătând în primul rând că art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat prin nr.OG83/2000, care nu a vizat nici unul dintre domeniile rezervate legii organice, întrucât salarizarea personalului din sistemul autorității judecătorești nu este inclus în domeniul legii organice delimitat expres de art.72 din Constituția României.
De asemenea, prin Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr.50/1996, iar nr.OG83/2000 a fost aprobată ulterior prin lege.
În fine, abrogarea dispozițiilor legale care instituia sporul de 50% reprezintă o problemă de legiferare.
Prin încheierea din 11.07.2008, în temeiul art.1 alin.1 coroborat cu art.2 alin.2 din nr.OUG75/2008, Tribunalul Argeșa scos cauza de pe rol și a înaintat-o spre competență soluționare Curții de APEL PITEȘTI, instanță pe rolul căreia cauza a fost înregistrată la data de 22 iulie 2008.
Prin sentința civilă nr.74/F-CM/07 octombrie 2008, Curtea de APEL PITEȘTIa admis acțiunea și a obligat pe pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL PITEȘTI să plătească reclamantului drepturile reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% pentru perioada 01.02.2007-15.07.2007.
De asemenea, a fost obligată pârâta Curtea de APEL PITEȘTI să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantului, conform Decretului nr.92/1976 și pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce către ceilalți pârâți fondurile necesare plății acestor drepturi.
Pentru a se pronunța în acest sens Curtea a analizat cu prioritate excepțiile lipsei calității procesuale pasive și a inadmisibilității, invocate de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin întâmpinare.
În acest sens, Curtea a apreciat că Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Astfel, în conformitate cu prevederile art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare. De asemenea, onform art.3 alin.1 pct.2 din nr.HG208/2005 această instituție gestionează și proiectul legii de rectificare bugetară.
Pe de altă parte, art.131 alin.1 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, ctivitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat .
Rezultă așadar că, față de cererea având ca obiect alocarea fondurilor necesare sumelor ce urmează a fi plătite reclamantului, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă. În lipsa rectificării bugetului cu sumele necesare, Ministerul Justiției se află în imposibilitate de a dispune de fonduri pentru plata sumelor cerute de reclamanți și intervenient.
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea a reținut că reclamantul are calitatea de grefier documentarist în cadrul Curții de APEL PITEȘTI.
Sporul de 50% solicitat prin prezenta acțiune a fost reglementat de art.47 din Legea nr.50/1996, text în conformitate cu care,pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Prin Decizia nr.XXI/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr.5/2008 a fost admis recursul în interesul legii și s-a constatat că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare psihică și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.
Deciziile pronunțate în recurs în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțele de judecată, în conformitate cu dispozițiile art.329 alin.3 Cod procedură civilă.
Prin decizia nr.XXI/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 a fost abrogat expres art.47 din Legea nr.50/1996, însă abrogarea s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și de tehnică legislativă.
Astfel, pe de o parte, potrivit art.107 alin.3 din Constituția în vigoare la acea dată, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile prevăzute de aceasta. În baza acestei dispoziții constituționale, prin art.1 lit. Q pct.1 din Legea nr.125/13.07.2000 (publicată în nr.331/17.07.2000) Guvernul a fost abilitat ca până la reluarea lucrărilor Parlamentului în cea de-a doua sesiune ordinară a anului 2000, să emită ordonanțe în diverse domenii, inclusiv cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Cu toate acestea, prin nr.OG83/2000 s-a procedat nu numai la completarea și modificarea Legii nr.50/1996, ci și la abrogarea unor dispoziții ale acestui act normativ.
În acest fel au fost încălcate prevederile art.56-62 ale Legii nr.24/2000 (modificată și completată prin Legea nr.189/2004) privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, dispoziții care reglementează modificarea, completarea și abrogarea ca pe evenimente legislative distincte.
Rezultă așadar că, în absența unei abilitări privind emiterea unei ordonanțe cu privire la abrogarea vreunei dispoziții din Legea nr.50/1996, Guvernul nu putea să procedeze la abrogarea vreunei prevederi legale din acest act normativ. Abilitarea de a abroga anumite texte de lege trebuie prevăzută expres în cuprinsul legii de abilitare.
S-a mai reținut, în decizia pronunțată în recurs în interesul legii, că norma de nivel inferior, în speță art.I pct.42 din nr.OG83/2000, lege ordinară, prin care a fost abrogat art.47 din Legea nr.50/1996 și art.IX alin.2 paragraful 1 din nr.OG 83/2000 prin care a fost abrogat art.231din Legea nr.56/1996, modificată și completată, contravine art.81 din Legea nr.92/1992, modificată și completată, lege organică.
unei legi sau ordonanțe poate fi invocată numai pe calea excepției de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor judecătorești, însă Curtea Constituțională are în competență numai controlul de constituționalitate al dispozițiilor din legile și ordonanțele în vigoare, iar verificarea constituționalității și soluționarea excepției de neconstituționalitate având ca obiect norme abrogate în prezent revin, prin interpretarea per a contrario a art.147 alin.1, cu referire la art.126 alin.1 din Constituție, instanțelor judecătorești.
Ca atare, Înalta Curtea concluzionat că art. I pct.42 și art. IX alin.2 paragraful 1 din nr.OG83/2000, adoptate cu încălcarea limitelor legii speciale de abilitare, sunt din acest motiv neconstituționale, conform art.147 alin.1 din Constituția României, și își încetează efectele.
Instanța a făcut și aplicarea dispozițiilor art.161 alin.4 Codul muncii, apreciind că se impune acordarea drepturilor bănești actualizate cu rata inflației la data plății efective, întrucât este evident prejudiciul produs reclamantului prin neplata acestor sporuri, în noțiunea daunelor-interese prevăzute de lege trebuind inclusă noțiunea de actualizare, în speță, cu indicele de inflație.
Actualizarea cu indicele de inflație se justifică prin necesitatea realizării unei corelații între salariul real și salariul nominal de care reclamantul ar fi beneficiat la momentul în care angajatorul datora drepturile bănești și momentul în care aceste sume de bani au intrat efectiv în patrimoniul beneficiarilor, știut fiind că funcția principală a indexării este atenuarea efectelor inflației asupra nivelului de trai.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției.
În motivarea recursului formulat, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a criticat sentința instanței de fond ca nelegală, față de motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, întrucât a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Instanța de fond nu a avut în vedere și nu a reținut excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții.
În esență, nu s-a avut în vedere că Ministerul Economiei și Finanțelor este ordonator principal de credite ca și Ministerul Justiției, iar creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite.
Atribuții privind angajarea și salarizarea reclamantului au celelalte instituții pârâte cu care acesta are raporturi de muncă.
În realitate, Guvernul răspunde de realizarea prevederilor bugetare și repartizează ordonatorilor principali de credite sume de la bugetul de stat. Față de Ministerul Economiei și Finanțelor, care nu are calitatea de angajator al reclamantului, nu există un raport de drept material care să poată fi valorificat prin prezenta acțiune în justiție.
Față de aceste motive se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii acțiunii față de acest pârât.
Prin recursul declarat, pârâtul Ministerul Justiției a criticat sentința instanței de fond ca nelegală și netemeinică, față de motivele de casare prevăzute de art.304 pct.4 și 9 Cod procedură civilă, astfel:
1. La pronunțarea sentinței instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Acordarea pe cale judecătorească a unui drept poate fi făcută în temeiul unei norme existente și întrucât instanța a acordat reclamantului - personal auxiliar drepturi salariale prevăzute doar pentru alte categorii de salariați, neprevăzute de lege, a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
2. Hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea și încălcarea greșită a legii.
Potrivit art.3 alin.1 din Legea nr.567/2004, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști IT.
Potrivit art.1 din nr.OG8/2007, privind salarizarea personalului auxiliar de specialitate, prezenta ordonanță reglementează salarizarea și alte drepturi ale personalului auxiliar de specialitate și personalului conex, astfel cum este definit la art.3 din Legea nr.567/2004.
Începând cu data intrării în vigoare a nr.OG8/2007 în temeiul noii legi de salarizare a personalului auxiliar, reclamantul nu mai putea beneficia de acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, situație în care pretențiile sale sunt neîntemeiate.
Analizând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate și având în vedere actele și lucrările dosarului de fond, Curtea constată că, recursurile declarate de pârâți sunt nefondate.
Astfel, în ceea ce privește recursul Ministerului Finanțelor Publice, critica potrivit cu care acest pârât nu ar avea calitate procesuală pasivă în cauză, este nefondată.
În conformitate cu prevederile art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat precum și proiectul rectificării bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare astfel că, față de cererea având ca obiect alocarea și virarea fondurilor necesare ce urmează a fi plătite reclamantului, în mod corect s-a reținut calitatea procesuală pasivă a acestuia.
Soluția se impune chiar dacă în cauză este vorba de solicitarea reclamantului de a fi obligat angajatorul să-i plătească sume de bani în directă legătură cu executarea contractului individual de muncă încheiat cu părțile în litigiu și mai ales cu referire la unul din elementele esențiale ale acestui contract, salariul/indemnizație datorată de angajator, premisa acțiunii reclamantului fiind încălcarea de către angajator a unui principiu fundamental al dreptului muncii care conferă tuturor salariaților ce prestează o muncă, dreptul la plată egală pentru muncă egală.
În acest context, Ministerul Finanțelor Publice, având calitatea de ordonator principal de credite, are obligația de a dispune toate măsurile ce se impun, inclusiv virarea de credite bugetare pentru asigurarea în bugetele proprii sau ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare efectuării plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Referitor la recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților privind depășirea atribuțiilor judecătorești de către instanța de fond, Curtea reține că, ontrar susținerilor acestui recurent, instanța de fond nu a făcut decât să analizeze incidența unor dispoziții legale în speța dedusă judecății.
Este atributul instanței de judecată să verifice dacă acordarea unor sporuri salariale doar pentru anumite categorii de salariați s-a făcut cu respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii.
Chiar Înalta Curte de Casație și Justiție, atunci când a soluționat un recurs în interesul legii prin Decizia nr. VI/2007, a statuat că este atributul instanței de judecată să verifice dacă aplicarea textelor de lege prin care s-au acordat anumite sporuri doar pentru anumite categorii de persoane (sporul acordat judecătorilor și procurorilor care au soluționat cauze privind fapte de corupție) s-a făcut cu respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii consacrat de art.16 alin.(1) din Constituția României, republicată, cu cel al egalității de tratament salarial pentru muncă egală instituit prin normele internaționale.
Apare astfel ca nefondată susținerea recurentului în sensul că instanța ar fi intrat în sfera legislativului.
C de-al doilea motiv de recurs formulat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților vizează aplicarea greșită a legii, motiv de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Analizând aceasta se constată că, reclamantul a îndeplinit în perioada 01.02.2007-15.07.2007, funcția de grefier documentarist la Curtea de APEL PITEȘTI.
Potrivit art.3 alin.1 al Legii nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști IT salarizați.
Pentru activitatea desfășurată, potrivit art.60 din același act normativ, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea are dreptul la o salarizare stabilită în raport cu nivelul instanței sau parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în muncă și în specialitate, precum și cu alte criterii prevăzute de lege.
Salarizarea personalului auxiliar de specialitate, a funcționarilor publici și a personalului contractual din cadrul instanțelor judecătorești, parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul Ministerului Justiției, Institutului Național al Magistraturii și Școlii Naționale de Grefieri se stabilește prin lege specială.
Referitor la susținerea pârâtului-recurent că reclamantului-personal auxiliar de specialitate nu trebuia să i se acorde sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, Curtea reține că prin decizia nr.21 din 10 martie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr.5/2008, a fost admis recursul în interesul legii și s-a constatat că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoarea a nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.
Or deciziile pronunțate în recurs în interesul legii, prin care instanța supremă este chemată să se pronunțe asupra chestiunilor de drept care au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești, dezlegând în drept, sunt obligatorii pentru instanțele de judecată, conform art.329 alin.3 Cod procedură civilă, pentru viitor, nemaiputând fi interpretată legea în mod contrar.
Față de această situație, în mod corect s-a admis acțiunea reclamantului, iar recursurile pârâților declarate împotriva sentinței civile nr.74/F-CM/07 octombrie 2008 pronunțate de Curtea de APEL PITEȘTI, vor fi respinse ca nefondate, potrivit art.312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTITIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5 și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5 reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice A, cu sediul în Pitești,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.74/F-CM din 07 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-, intimați fiind reclamantul și pârâta CURTEA DE APEL PITEȘTI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./27.04.2009
Jud.fond: /
Președinte:Paula Andrada CoțovanuJudecători:Paula Andrada Coțovanu, Ion Rebeca, Georgiana
