Drepturi salariale (banesti). Decizia 827/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR. 687,- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 827
Ședința publică din data de 24 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Traian Logojan Ioana Cristina
---
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr. 30 din 20 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimații-pârâți Curtea de APEL PLOIEȘTI cu sediul în P,-, județul P, Tribunalul Prahova cu sediul în P, str. -. -, nr. 6, județul P, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu sediul în B, sector 1, nr. 1-3, Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în B, sector 5,-, Ministerul Economiei și Finanțelor prin P, cu sediul în P,-, județul P și intimata-reclamantă cu domiciliul ales la udecătoria Ploiești cu sediul în P, str. -. - nr. 6, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termen și scutit de plata taxei de timbru.
Curtea, având în vedere că recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 pct.2 Cod pr.civilă, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Prahova, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța primii trei pârâți să fie obligați la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de stres în procent de 50% calculat la salariul de bază brut lunar, începând cu luna noiembrie 2007, dată la care reclamanta a fost angajată și în continuare, cu actualizarea sumelor de la data nașterii drepturilor și până la executarea hotărârii.
S-a mai solicitat obligarea pârâților să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei și obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiau, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, spor ce a fost abrogat neconstituțional, prin OG nr.83/2000, cu încălcarea disp.art.41 alin.2 și art.53 din Constituția României, la care s-a făcut referire.
A mai susținut reclamanta că la data stabilirii acestui drept, prin art.47 din Legea nr.50/1996, legiuitorul avut în vedere anumite criterii de referință care rezultă din condițiile în care personalul din justiție își desfășoară activitatea, caracterizate ca fiind condiții de stres și suprasolicitare neuropsihică, condiții care nu s-au schimbat ci, dimpotrivă, s-au acutizat, făcându-se în continuare trimitere la definițiile date în literatura de specialitate stresului, care justifică acordarea sporului respectiv, motiv pentru care a fost formulată acțiunea de față, cerându-se judecarea cauzei în lipsă.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar o copie a carnetului de muncă al acesteia.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Paf ormulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că acțiunea de față constituie un litigiu de muncă în care pot figura ca părți, potrivit art.282 din Codul Muncii, numai salariații, angajatorii, sindicatele și patronatul, precum și alte persoane juridice sau fizice ce au această vocație în temeiul legilor speciale sau ale Codului d e procedură civilă, pârâtul fiind un terț, care nu are atribuții privind angajarea și salarizarea reclamantei, cu care nu are raporturi de muncă.
S-a mai susținut că Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere, care la rândul lor sunt ordonatori principali de credite, cum este Ministerul Justiției, pârâtul neputând fi obligat să facă efectiv o plată pentru salariații altor instituții.
De asemenea, s-a arătat că atât Ministerul Economiei și Finanțelor, cât și Ministerul Justiției sunt ordonatori principali de credite, iar potrivit art.47 alin.4 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
S-a solicitat, pentru motivele învederate, admiterea excepției și respingerea acțiunii față de Ministerul Economiei și Finanțelor ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, cerându-se judecarea cauzei și în lipsă.
Și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că în raport de disp.OG nr.137/2000 republicată, la care s-a făcut trimitere, Consiliul nu poate fi chemat în instanță în calitate de pârât, ci numai în calitate de expert în domeniul nediscriminării, pentru a-și prezenta poziția cu privire la o posibilă încălcare a legislației în materie de discriminare.
În situația în care Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării este citat în spiritul art.27 din OG nr.137/2000 republicată, această instituție a înaintat un punct de vedere cuprinzând liniile directoare de care trebuie să se țină cont în procesul de soluționare a unei petiții sau de dezlegare a unei pricini prin care se invocă încălcarea principiului nediscriminării și al egalității de tratament, referindu-se la soluții pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului legate de aplicarea art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind interzicerea discriminării, precum și la dispozițiile legale consacrate de legislația națională prin OG nr.137/2000 republicată și art.6 alin.2 Codul Muncii.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat la rândul său întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât art.47 din Legea nr.50/1996 invocat de reclamantă a fost abrogat prin OG nr.83/2000, intrată în vigoare la 1.10.2000 și aprobată prin Legea nr.334/2001.
Prin încheierea din 27 iunie 2008, Tribunalul Prahovaa dispus, în temeiul art.II alin.1 și 2 din OUG nr.75/2008, scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea dosarului pentru competentă soluționare, în primă instanță, la Curtea de APEL PLOIEȘTI - Secția Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, cauza fiind înregistrată sub nr-.
În fața acestei instanțe, pârâtul Tribunalul Prahovaa formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. S-a arătat de către acest pârât că, prin art.1 pct.42 din OG 83/2000, a fost în mod expres abrogat art.47 din Legea nr.50/1996, iar OG nr.83/2000 a fost aprobată prin Legea nr.334/2001, astfel că, de la data intrării în vigoare a OG nr.83/2000, dreptul magistraților și al celorlalte categorii de personal salarizate în baza Legii nr.50/1996, privind acordarea sporului de 50%, a încetat să mai subziste.
În subsidiar, în măsura în care acțiunea este apreciată ca admisibilă, s-a solicitat a se avea în vedere decizia nr.21/2008 pronunțată într-un recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, cerându-se judecarea cauzei în lipsă.
Deși legal citată cu această mențiune, pârâta Curtea de APEL PLOIEȘTI nu a formulat întâmpinare cu privire la acțiunea formulată.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr. 30 din 20 octombrie 2008, Curtea de APEL PLOIEȘTIa admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5, prin P, cu sediul în P,-, județ P și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B, nr.1-3, sector 1 și a respins acțiunea formulată de reclamanta față de pârâții mai sus menționați ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
Totodată, a admis acțiunea și a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI și Tribunalul Prahova să plătească reclamantei drepturile bănești constând în sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% calculat la salariul de bază brut lunar, începând cu luna noiembrie 2007 și în continuare, în funcție de perioada efectiv lucrată de reclamantă, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecăreia și până la data plății efective, cu obligarea pârâtului Tribunalul Prahova să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, s-a reținut că raporturile juridice deduse judecății sunt raporturi specifice dreptului muncii, reclamanta solicitând plata unor sume de bani constând în sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, calculat la salariul de bază brut lunar și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul său de muncă, cereri decurgând din calitatea acesteia de salariată, Ministerul Economiei și Finanțelor neavând calitatea de angajator, astfel încât nu poate fi obligat la plata unor sume de bani pentru salariații altor instituții publice.
Ministerul Economiei și Finanțelor nu are atribuții directe legate de plata drepturilor respective către reclamantă, care nu îi este salariată, iar cele privind elaborarea proiectului bugetului de stat sunt determinate de propunerile pe care trebuie să le facă ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat.
Referitor la pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, se reține că, prin art.V din OUG nr.75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției, s-a introdus în OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, un nou alineat la art.19, respectiv alin.3, care statuează că "sesizările având ca obiect măsurile legislative adoptate în contextul stabilirii politicii de salarizare a personalului din sistemul bugetar nu intră în competența de soluționare a Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării."
În consecință, în raport de dispoziția legală mai sus enunțată și având în vedere obiectul acțiunii de față, s-a reținut că nici Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu are calitate procesuală pasivă în prezenta pricină.
În ceea ce privește fondul cauzei, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit carnetului de muncă depus în copie la dosar, reclamanta a fost încadrată la data de 1 noiembrie 2007 în funcția de aprod la udecătoria Ploiești, funcție pe care aceasta o deține și în prezent.
Prin decizia nr.21/10 martie 2008 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.444 din 13.06.2008, s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, statuându-se în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
S-a reținut în considerentele sus-menționatei decizii, pentru argumentele pe larg expuse în cuprinsul acesteia, că normele care reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, consacrate de art.47 din legea nr.50/1996 republicată, au supraviețuit dispozițiilor de abrogare la care s-a făcut trimitere, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice, iar acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, iar efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin disp.art.47 din Legea nr.50/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textul de lege.
Decizia nr.21/10.03.2008 a Secțiilor Unite ale ÎCCJ, pronunțată în interesul legii, este obligatorie pentru instanțe, conform at.329 alin.3 Cod pr.civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Justiției criticând-o ca nelegală și netemeinică conform art. 304 pct. 9 Cod pr.civilă.
A învederat recurenta că hotărârea pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI este criticabilă întrucât nu a avut în vedere că art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat prin art. 42 din OG nr. 83/2000.
S-a mai arătat că prin decizia nr. 21/2008, Curtea de Casație a admis recursul în interesul legii și a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000.
S-a mai arătat că din luna februarie 2007 intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, respectiv OG nr. 8/2007, față de prevederile căreia pretențiile reclamantei rămân nefondate. Astfel, prin art. 30 din OG 8/2007 se prevede că la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe se abrogă Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești. În consecință, sporul de 50% nu mai subzistă începând cu luna februarie 2007, dispozițiile Legii nr. 50/1996 privind salarizarea personalului auxiliar fiind abrogate în întregime.
Recursul a fost depus la Înalta Curte de Casație și Justiție, care l-a înaintat Curții de APEL PLOIEȘTI în baza prevederilor deciziei Curții Constituționale nr. 104 din data de 20 ianuarie 2009 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 73/2009.
În recurs nu au fost formulate alte probatorii.
Legal citați, intimații nu au formulat întâmpinare la recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele conform art. 5041Cod pr.civilă, Curtea constată următoarele:
Reclamanta a fost încadrată la udecătoria Ploiești în funcția de aprod la data de 1 noiembrie 2007.
Prin decizia nr. 21/2008 pronunțată de Secțiile Unite ale ICCJ s-a admis recursul în interesul legii și s-a statuat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, inclusiv după intrarea în vigoare a OG 83/2000.
Această decizie este obligatorie pentru instanțele judecătorești conform art. 329 alin.3 Cod pr.civilă.
În consecință, în mod corect instanța de fond a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI și Tribunalul Prahova să plătească reclamantei drepturile bănești, constând în sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, calculat la salariul de bază brut lunar, precum și la obligarea angajatorului să efectueze mențiunile consecvente în carnetul de muncă al reclamantului.
Într-adevăr, potrivit art. 3 alin.3 din Legea nr. 567/2004 funcția de aprod este conexă personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și Parchetelor de pe lângă acestea, astfel încât reclamantei i se aplică aceleași dispoziții care reglementează salarizarea personalului auxiliar de specialitate.
Așa fiind, văzând și disp.art. 312 alin.1 Cod pr.civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr. 30 din 20 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimații-pârâți Curtea de APEL PLOIEȘTI cu sediul în P,-, județul P, Tribunalul Prahova cu sediul în P, str. -. -, nr. 6, județul P, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu sediul în B, sector 1, nr. 1-3, Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în B, sector 5,-, Ministerul Economiei și Finanțelor prin P, cu sediul în P,-, județul P și intimata-reclamantă cu domiciliul ales la udecătoria Ploiești cu sediul în P, str. -. - nr. 6, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Traian Logojan Ioana Cristina
- - - - ---
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored. CP/SȘ
2 ex./13.05.2009
f- Curtea de APEL PLOIEȘTI
-
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Traian Logojan Ioana Cristina
