Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 826/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 826
Ședința publică din data de 24 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana
: - - -
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Ministerul Justiției, prin reprezentați legali, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.1678 din 9 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatele-reclamante () cu domiciliul ales în B,-, sector 2 - la sediul Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu domiciliul ales în B,-, sector 4 - la Judecătoria Sector 5 B, intimații-pârâți Tribunalul București cu sediul în B, dul -, nr.37, sector 3, Curtea de Apel București, - -, nr.5, sector 4, Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în B,-, sector 5.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru și că s-a depus cerere formulată de reclamanta (fostă ) prin care solicită judecarea în lipsă a cauzei, la care a anexat certificatul de căsătorie din care rezultă că se numește.
Curtea, având în vedere că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 pct. 2 Cod pr.civilă, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la nr. 2914/2008 pe rolul Tribunalului București, reclamantele și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției B, Tribunalul București, Curtea de Apel București, Statul Român prin MEF, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați la plata sporului de stres în procent de 50% prevăzut de art. 47 din 50/1996 și art. 23 alin. din 128/2000 calculat la indemnizația brută de încadrare pe perioada 21.08.2004 - 31.01.2007, la acordarea concediului de odihnă suplimentar 3-5 zile pe ani cu începere de la data introducerii acțiunii precum și pe trei ani anterior introducerii cererii.
In motivarea acțiunii reclamantele au susținut că potrivit art. 47 din 50/1996 republicată, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de baza, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, pentru personalul auxiliar dispozițiile acestei legi fiind abrogate la data intrării în vigoare a OG nr. 8/2007.
S-a mai susținut că, deși lucrează în condiții grele și beneficiază de sporul corespunzător acestor condiții, nu beneficiază de cele 3-5 zile în plus la concediul de odihnă potrivit art. 142 din codul muncii.
In dovedirea acțiunii reclamantele au solicitat proba cu acte.
Reclamantele au formulat cerere de strămutare, iar prin încheierea nr. 2870/09.05.2008 ICCJ a admis cererea și a dispus de-/03.2008 la ribunalului Prahova.
Pe rolul acestei instanțe cauza a fost înregistrată la nr-.
Reclamantele și-au precizat acțiunea, solicitând obligarea pârâților la plata actualizată sporului de stres în procent de 50% calculat la indemnizația brută de încadrare începând cu data de 21.08.2004 până la 10.11.2006, pentru și de la 21.08.2004 până la 31.12.2006 pentru.
Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, invocând excepția prescripției dreptului la acțiune, susținând că dreptul material la acțiune este prescris în parte pentru perioada anterioara lunii februarie 2005, iar cu privire la baza legală a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică a susținut că acțiunea este neîntemeiată, deoarece adoptarea OG nr.83/2000 a avut printre obiective modificarea sistemului de salarizare a personalului din organele autorității judecătorești prin aducerea acesteia în acord cu sistemul prevăzut de 194/1998.
Paf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesule pasive a MEF susținând că acesta nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituiții care la rândul lor sunt ordonatori principali de credite.
Prin sentința civilă nr.1678 pronunțată la data de 9 iunie 2008 Tribunalul Prahova, potrivit art. 138 cod pr. Civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a MEF invocată de DGFP și a respins acțiunea față de acesta pentru lipsa calității procesuale pasive.
Prin aceeași sentință a fost respinsă ca neîntemeiata excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de Ministerul Justiției prin întâmpinarea formulată.
A fost admisă în parte acțiunea precizată formulată de reclamantele și în temeiul disp. art-155, 165, 236, 239 și 241 din Codul Muncii, dispunând obligarea celorlalți pârâți să plătească reclamantei sporul de 50% de stres de la data de 21.08.2004 până la data de 10.11.2006, iar reclamantei sporul de 50% de la data de 21.08.2004- 31.12.2006 și să se efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale acestora, fiind respinsă în rest cererea, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, a reținut prima instanță că este întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a MEF, părți neputând fi decât salariații, angajatorii, sindicatele și patronatul, precum și orice persoane fizice sau juridice ce au vocație în temeiul legilor speciale sau ale codului d e procedura civilă, în cauză MEF neavând atribuții privind angajarea și salarizarea reclamantelor.
In ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocată prin întâmpinare de Ministerul Justiției, s-a reținut că este neîntemeiată, deoarece cererea a fost formulată la data de 25.01.2008, în cadrul termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul nr.167/1958.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că acțiunea este întemeiata întrucât în art. 47 din 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din Organele autorității judecătorești - republicată s-a introdus sporul de 5 0% din salariul de baza brut lunar pentru sporul de risc și suprasolicitare nervoasă, avându-se în vedere condițiile deosebite de muncă din acest domeniu de activitate.
Textul de lege precizat a fost abrogat prin art. 1 pct.42 din OG nr.83/2000 pentru modificarea și ompletarea Legii nr. 50/1996.
Întrucât OG nr. 83/2000 reprezintă un act normativ ordinar, iar domeniul drepturilor de salarizare nu poate fi reglementat decât printr-o lege organică, s-au constatat încălcarea disp. art.107 alin.3 din Constituție în vigoare la acea dată, care prevedeau că Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului de a emite ordonanțe în domenii ce nu fac obiectul legilor organice.
Prin art.72 alin.3 din Constituție se prevede de altfel în mod expres care sunt domeniile reglementate prin lege organică, ar la lit. se regăsesc aspectele privind organizarea și funcționarea instanțelor judecătorești Ministrului Public și Curții de Conturi.
Toate acest aspecte trebuiesc interpretate prin prisma art. 4 din 24/2000 privind normele de tehnică legislativă care prevede că actele normative se elaborează în funcție de ierarhia lor, de categoria acestora și de autoritatea competenta să le emită.
Prevederile OG nr. 83/2000 raportate la art. 47 încalcă dispozițiile constituționale dar și ale art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale deoarece măsura adoptată printr-o ordonanța nu este proporțională cu situația care a determinat-o, aducând atingere existentei dreptului.
La data stabilirii acestui drept s-au avut în vedere condițiile în care magistrații și personalul auxiliar își desfășoară activitatea, caracterizate prin risc și suprasolicitare neuropsihică, iar acestea există și în prezent în aceeași formă.
Situația este similară celei privind sporurile de vechime în muncă, ICCJ prin decizia nr. XXXVI/2007 respingând recursul în interesul legii și stabilind că dispoz. art.33 alin. din 50/1996 în raport cu prevederile art. l pct.32 din OG nr. 83/2000, art.50 din OUG nr. 177/2000 și art.6 alin.1 din OUG nr. 160/2000 se interpretează în sensul că judecătorii beneficiază de sporul pentru vechimea în muncă în cuantumul prevăzut de lege.
Potrivit Directivei cadru nr. 89/391, adoptata de Comisia Europeană angajatorii, au obligația de a asigura securitatea la locul de muncă inclusiv cu referire la efectele stresului de muncă.
Cu privire la cererea de acordare a concediului suplimentar de odihnă constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, respingând cererea.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. A arătat recurentul că hotărârea recurată este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii, fiind incidente dispozițiile art.304 pct.9 pr.civilă.
Recurentul a invocat astfel excepția prescripției dreptului material al acțiunii pentru drepturile care nu se încadrează în termenul general de prescripție general de trei ani de la data introducerii acțiunii. Pentru aceste considerente s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii ca prescrisă a acțiunii pentru perioada 21.08.2004- 25.01.2005.
Curtea, examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și în raport de dispozițiile legale incidente în soluționarea cauzei și de disp.art.3041Cod procedură civilă, constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Reclamantele-intimate și au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel București și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând obligarea acestora la plata sporului de suprasolicitare neuropsihică de 50%, acțiunea fiind înregistrată inițial la ribunalul București, la data de 25 ianuarie 2008.
Având în vedere faptul că prin această acțiune se solicită obligarea pârâților la plata unor drepturi salariale existente, în cauză sunt incidente dispozițiile Decretului nr.167/1958 privind prescripția extinctivă. Astfel, conform art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958 și art.283 din Codul muncii, termenul de prescripție aplicabil este termenul general de 3 ani, calculat de la data introducerii acțiunii.
Întrucât acțiunea a fost înregistrată la 25 ianuarie 2008, Curtea apreciază ca întemeiată critica privind depășirea termenului de prescripție pentru perioada 21.08.2004-25.01.2005, care excede termenul general de prescripție, motiv pentru care, conform disp.art.312 Cod procedură civilă, va admite recursul, va modifica în parte sentința, în sensul că va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune și va respinge acțiunea ca prescrisă pentru perioada 21.08.2004 - 25.01.2005, pentru ambele reclamante, urmând a se menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, prin reprezentați legali, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.1678 din 9 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatele-reclamante () cu domiciliul ales în B,-, sector 2 - la sediul Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu domiciliul ales în B,-, sector 4 - la Judecătoria Sector 5 B, intimații-pârâți Tribunalul București cu sediul în B, dul -, nr.37, sector 3, Curtea de Apel București, - -, nr.5, sector 4, Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în B,-, sector 5.
Modifică în parte sentința, în sensul că admite excepția prescripției dreptului material la acțiune și respinge acțiunea ca prescrisă pentru perioada 21.08.2004-25.01.2005, pentru ambele reclamante.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședința publică astăzi, 24 aprilie 2009.
PRESEDINTE, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana
- - - - - - - -
GREFIER,
Red./MI
3 ex/ 22.05.2009
f-
Operator date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana
