Eroare judiciara. Speta. Decizia 107/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ -
Dosar nr-
Complet II/b apel
DECIZIA CIVILĂ NR. 107./2009
Ședința publică din 10 iunie 2009
PREȘEDINTE: Dana Cigan JUDECĂTOR 2: Felicia Toader
Judecător - - Grefier - -
Pe rol, soluționarea apelurilor civile declarate de apelanții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SATU MARE, STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, cu sediul în S M, P-ța - 3-5 județul S M, G, domiciliat în S M,-/A, județul S M împotriva sentinței civile nr. 118/D din 9 februarie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL SATU MARE; având ca obiect: reparare prejudicii erori judiciare.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, părțile prezente în ședința publică din 27 mai 2009 au pus concluzii asupra apelurilor consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrală din prezenta hotărâre și când în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea la data de 3 iunie 2009, apoi 10 iunie 2009, dată la care s-a pronunțat prezenta hotărâre, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 118/D din 9 februarie 2009, TRIBUNALUL SATU MAREa admis în parte acțiunea formulată de reclamantul G în contradictoriu cu Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor și a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 199.161 lei (RON) cu titlu de câștig nerealizat pe perioada cuprinsă între 5 octombrie 2004 și 6 octombrie 2006 și suma de 100.000 lei(RON) cu titlu de daune morale la care s-au adăugat 6604,80 lei cheltuieli de judecată. A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin referatul de terminare a urmăririi penale din 1 iulie 2002 s-a propus punerea în mișcare a acțiunii penale, arestarea preventivă și trimiterea în judecată a executorului judecătoresc G pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în forma calificată, prev. și ped. de art. 248 cod penal.
În urma obținerii avizului Ministerului Justiției, la 17 iunie 2004 este întocmit rechizitoriul de către Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL SATU MARE, dispunându-se trimiterea în judecată pentru săvârșirea faptei prev. și ped. de art. 248 cod penal, dispunându-se neînceperea urmării penale pentru fapta prev. și ped. de art. 246 cod penal, cu motivarea că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.
În baza rechizitoriului, a fost înregistrat dosarul nr. 5555, la 13 iulie 2004, la Judecătoria Satu Mare, iar ulterior acesta a fost trimis Judecătoriei S în temeiul încheierii Înaltei Curți de Casație și Justiție B prin care s-a dispus strămutarea.
Judecătoria Sas oluționat dosarul prin pronunțarea sentinței penale nr. 32 din 2 februarie 1996, dispunând achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art. 11 pct 2 lit a raportat la art. 10 lit d cod procedură penală. Apelul și recursul, declarate împotriva acestei sentințe, au fost respinse, astfel încât soluția de achitare a rămas irevocabilă.
În dosar nr 4956/CA/2004 al Curții de APEL ORADEA, reclamantul a depus o plângere împotriva Ministerului Justiției solicitând anularea Ordinului 2761/C din 15 octombrie 2004 prin care s-a dispus suspendarea acestuia din funcție până la soluționarea judecății penale, plângere ce a fost respinsă prin hotărârea nr. 482/CA din 29 noiembrie 2004 cu motivarea că reclamantul nu a urmat procedura prealabilă prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Ulterior, în dosar nr. 6018/CA/2004 al aceleiași instanțe a fost formulată o nouă plângere, iar prin hotărârea nr. 133/CA din 11 septembrie 2006 Ordinul Ministrului Justiție a fost anulat reținându-se că prin Legea nr. 332 din 17 iulie 2006 fost modificat art. 47 alin 1 din Legea nr. 188/2000 în sensul suspendarea din funcție a executorului judecătoresc va fi dispusă doar în cazul în care împotriva acestuia s-a luat măsura arestării preventive sau când s-a pronunțat o hotărâre judecătoreasca de condamnare în primă instanță.
În prezenta cauză, Tribunalul a înlăturat temeiul de drept al cererii reclamantului indicat ca fiind dispozițiile art. 52 alin 3 din Constituție cu aplicarea art. 96 alin 1 si art. 97 lit j din Lega nr 303/2004 combinat cu art. 1000 alin 3 cod civil apreciind că între stat și magistrat nu există un raport de prepușenie în înțelesul normelor de drept comun, deoarece un astfel de raport presupune o subordonare între prepus și comitent, acesta din urmă având dreptul de a da dispoziții obligatorii și de a dirija activitatea celui dintâi, situație care nu se regăsește în acest caz. Mai mult, instanța a apreciat că fapta procurorului de a trimite în judecată o persoană nu poate fi considerată ca fiind o faptă ilicită abuzivă care să antreneze răspunderea civilă în temeiul art. 998, 999 cod civil și, din actele dosarului, nu se poate reține că s-ar evidenția reaua credință sau neglijența pe segmentul de cercetare penală.
Înlăturând temeiul de drept invocat de reclamant, tribunalul a opinat că în cauză sunt incidente prevederile art. 1 Protocol 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, temei pus în discuția contradictorie a părților la 19 decembrie 2008.
Instanța de fond a apreciat că prin suspendarea reclamantului din funcția de executor judecătoresc acesta a pierdut dreptul de proprietate asupra clientelei căreia Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa i-a recunoscut o valoare economică rezultată din exercițiul unei activități profesionale.
Caracterul abuziv al suspendării rezultă și din faptul că ulterior art. 47 alin1 din Legea nr 188/2000 a fost modificat, măsura putând fi luată în condiții mult mai restrictive.
Apreciind că a avut loc o încălcare a dreptului reclamantului în condițiile art. 1 din Protocol 1 al Convenției Europeane a Drepturilor Omului, instanța a trecut la cuantificarea prejudiciului material acordând suma de 199.161 lei în temeiul expertizei contabile efectuate în cauză cu titlu de câștig nerealizat pe perioada suspendării cuprinsă între 5 octombrie 2004- 6 octombrie 2006. Au fost respinse cererile privind acordarea unor sume ce au legătură cu încheierea unor tranzacții de către reclamant în perioada în care a fost suspendat, tranzacții apreciate de către acesta ca fiind vătămătoare datorită condițiilor în care a fost realizat acordul de voință deoarece s-a apreciat că nu s-a făcut dovada legăturii cauzale între măsura suspendării și încheierea acestor contracte.
Au fost acordate daune morale în cuantum de 100.000 lei, ținându-se cont de perioada de suspendare de 2 ani, de faptul că imaginea profesională a reclamantului a fost lezată și de consecințele măsurilor luate în perioada procesului penal asupra vieții de familie a acestuia.
În ceea ce privește excepția lipsei procesuale a statului, aceasta a fost respinsă ca nefondată, în condițiile în care temeiul de drept l-a reprezentat încălcarea art. 1 Protocol 1 al Convenției Europeane a Drepturilor Omului de către Statul Român
Împotrivaacestei hotărâri au fost declarate următoarele apeluri.
1. MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL SATU MAREa formulat apel, solicitând desființarea în totalitate a sentinței cu consecința respingerii acțiunii invocându-se faptul că instanța nu avea temei juridic pentru admiterea acesteia.
Apelantul consideră hotărârea primei instanțe ca fiind nelegală deoarece instanța nu a precizat în mod concret temeiul de drept invocând doar tangențial dispozițiile art. 1 din Protocol 1 și art. 33 al Convenției Europeane a Drepturilor Omului, în prezenta cauză nefiind vorba de o eroare judiciară așa cum este aceasta reglementată de art. 504 și următoarele cod procedură penală.
2.Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor a declarat de asemenea apel solicitând în principal modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca nefondată, iar în subsidiar modificarea în parte a sentinței în sensul diminuării cuantumului despăgubirilor acordate și reducerii cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelul se arată că suspendarea din funcție s-a făcut potrivit dispozițiilor legale iar cuantumul daunelor morale a fost supraevaluat.
În ceea ce privește daunele materiale se consideră că nu sunt aplicabile prevederile art. 1 din Protocolul 1 al Convenției Europeane a Drepturilor Omului deoarece este vorba de o creanță care nu poate fi considerată ca având o valoare patrimonială lipsind o bază suficientă în dreptul intern și nefiind confirmată de o jurisprudență bine definită a instanțelor judecătorești.
Astfel, trimiterea în judecată a reclamantului nu s-a finalizat printr-o condamnare definitivă, el fiind achitat încă de la prima instanță și nu s-a luat împotriva acestuia vreo măsură privativă de libertate sau prin care să i se restrângă libertatea în mod nelegal.
Actele procedurale efectuate de către organele de urmărire penală nu pot fi incluse în categoria erorilor judiciare deoarece inculpatul a beneficiat de prezumția de nevinovăție pe toată durata cercetării penale.
În mod cu totul subsidiar, apelantul apreciază că valoarea daunelor morale este nejustificat de
3. declarat apel împotriva sentinței instanței de fond și reclamantul G solicitând schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii în întregime, așa cum a fost aceasta formulată, respectiv acordarea unor daune morale în cuantum de 1.500.000 lei(RON ) și celor materiale în cuantum de 261.540 lei la care să se adauge și 72.728 EURO.
Prin întâmpinarea depusă,reclamantul solicită respingerea apelului declarat de Statul Român răspunzând la critica privind lipsa temeiului admiterii acțiunii, în sensul că în mod corect instanța dat eficiență unei norme direct aplicabile în fața judecătorului național, astfel încât apelul este neîntemeiat.
Cercetând apelurile declarate în cauză instanța reține următoarele:
Sub un prim aspect, starea de fapt, măsurile luate și soluțiile pronunțate pe parcursul derulării procesului penal nu sunt contestate de părți, astfel încât acestea sunt câștigate cauzei, de altfel ele fiind susținute de dosarele penale atașate.
Pe de altă parte, reclamantului i s-a produs un prejudiciu prin suspendarea din funcția de executor judecătoresc și acest lucru nu poate fi contestat. Mai mult, la data luării măsurii suspendării, aceasta era prevăzuta de lege și, deși, faptul că ulterior condițiile suspendării din funcție a executorului judecătoresc au fost restrânse, legea nouă nu retroactivează.
Practic, aceasta este structura criticilor formulate atât de MINISTERUL PUBLIC cât și de Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, structură potrivit căreia măsurile luate pe parcursul procesului penal au fost în mod expres prevăzute de lege, astfel încât nu se pune problema unui eventual caracter ilicit al acestora.
Problema este că răspunderea civilă este fie o răspundere contractuală, fie una delictuală, iar faptul că anumite tipuri sunt reglementate prin norme speciale nu schimbă caracterul regimului juridic al tipului de răspundere aplicabil.
Având un prejudiciu care există clar în patrimoniul reclamantului se pune problema cine trebuie să acopere acest prejudiciu sau dacă el trebuie să fie suportat de însuși reclamantul - deoarece din criticile celor doi apelanți aceasta ar fi concluzia - și dacă răspunsul ar fi afirmativ care este temeiul pentru ca reclamantul să suporte un astfel de prejudiciu apărut în patrimoniul său.
Practic, această analiză răstoarnă punctul de pornire al cercetării dar această metodă poate ajuta la găsirea răspunsului corect, și, concluzia care se conturează este aceea că nu există nici un fel de temei care poate justifica imputarea exclusivă în sarcina reclamantului a prejudiciului apărut în patrimoniul acestuia.
Practic, reclamantul nu se face vinovat nici măcar de simplă neglijență, el bucurându-se, după cum chiar apelanții recunosc, de prezumția de nevinovăție și a fost achitat prin hotărâre judecătoreasca rămasă irevocabilă.
Dacă îl excludem pe reclamant din categoria persoanelor cărora li se poate imputa prejudiciul patrimonial apărut, altcineva trebuie să suporte acest prejudiciu, iar discuția că suntem în fața unei răspunderi obiective sau subiective este una pur teoretică, neavând efect direct și concret asupra stabilirii acestei obligații.
este și dacă sunt aplicabile sau nu prevederile art. 504 cod procedură penală deoarece potrivit alin 2 al acestui text are dreptul la repararea pagubei și persoana care în cursul procesului penal a fost privată de libertate ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal, ori restrângerea dreptului la muncă prin suspendarea din funcție coroborată cu interdicția de a presta orice alte activități reprezintă o restrângere a libertății.
O a doua întrebare este dacă prin simplul fapt că măsura era prevăzuta de lege condiționată de punerea în mișcare a acțiunii penale înlătura răspunderea Statului Român, iar răspunsul este negativ deoarece în cazul în care punerea în mișcare a acțiunii penale atrage o astfel de restrângere a libertății, chiar prevăzută de lege, organul de cercetare penală trebuie să instrumenteze cu o mai M atenție dosarul, tocmai pentru a nu lua măsuri care să atragă restrângeri ale libertății care ulterior se dovedesc nejustificate sau chiar abuzive.
Oricum, instanța de fond a făcut o corectă aplicare prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului, care a devenit atât sub aspectul normelor cât și a jurisprudenței Curții izvor de drept pentru judecătorul național, iar în cazurile de încălcare a drepturilor fundamentale ale omului Statului Român îi revine sarcina de reparare a prejudiciului pentru simplul fapt că nu a luat măsuri suficiente pentru a preveni o astfel de încălcare.
Potrivit prevederilor art. 20 alin 2 din Constituție, dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului au prioritate față de dreptul intern dacă conțin dispoziții mai favorabile privitoare la drepturile fundamentale ale omului, ori potrivit art. 38 din Constituție dreptul la muncă este un drept fundamental, iar potrivit art. 41 dreptul de proprietate este garantat.
Față de prevederile legii fundamentale, instanța de apel apreciază că în mod corect TRIBUNALUL SATU MAREa făcut o aplicare directă a dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului astfel încât criticile apelanților referitoare la temeiul juridic al acțiunii sunt neîntemeiate.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor, sub aspect material, se apreciază că este întemeiată cererea reclamantului privind acordarea despăgubirilor materiale în cuantum de 261.540 lei,potrivit variantei a II -a a expertizei efectuate la 17 februarie 2008, media făcuta prin raportare la anii 2002-2004 fiind mai puțin relevantă decât media făcută din calculul bazat pe anul anterior și anul posterior perioadei de suspendare.
Referito la cererile privind tranzacțiile încheiate, instanța apreciază că nu există un raport de cauzalitate între faptul suspendării și prejudiciul încercat. Este adevărat că reclamantul a trebuit să înstrăineze imobile deoarece nu mai avea bani din care să asigure întreținerea sa și a familiei sale, dar faptul că a trebuit să încheie prima tranzacție într-un termen relativ scurt nu înseamnă neapărat că a înstrăinat imobilul sub prețul pieței, mai ales că înstrăinările s-au făcut într-o perioadă în care prețul imobilelor atinsese un vârf, astfel încât nu se poate aprecia decât că valoarea obținută din înstrăinare a fost reglementată de regulile pieței libere. Nu există nici o probă că dacă înstrăinarea s-ar fi făcut într-o altă perioadă prețul ar fi fost altul.
În ceea ce privește contractul de vânzare - cumpărare provizoriu din 15 martie 2006, este evident că reclamantul și-a asumat riscul clauzei penale și a procedat la rezoluțiunea contractului prin acordul părților fără a aștepta să se formuleze acțiune în justiție, situație în care instanța putea să acorde un termen de grație pentru executarea obligației asumate.
Curtea va majora cuantumul daunelor morale de la 100.000 lei la 300.000 lei deoarece este vorba de o persoană a cărei funcție implică o bună reputație într-o comunitate relativ restrânsă și, reputația reclamantului a fost afectată de măsurile care au fost luate împotriva acestuia coroborat cu mediatizare a cazului său prin mijloacele de presă.
Față de cele reținute, făcând aplicarea dispozițiilor art. 296 cod procedură civilă, instanța va respinge apelurile formulate de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL SATU MARE și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și va admite apelul reclamantului,schimbând în parte sentința în sensul majorării cuantumului despăgubirilor materiale și morale potrivit celor precizate.
În baza art 276 cod procedură civilă, obligă părțile intimate MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SATU MARE și STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M să plătească părții apelante G suma de 3000 lei, cheltuieli de judecată parțiale, în limitele admiterii apelului, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat apelul civil declarat de apelantul G, domiciliat în S M,-/A, județul S M în contradictoriu cu intimații MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SATU MARE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA, STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, cu sediul în S M, P-ța - 3-5 județul S M, împotriva sentinței civile nr.118/D din 9 februarie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL SATU MARE pe care o schimbă în parte în sensul că:
MAJOREAZĂ cuantumul daunelor materiale de la 199.161 lei la 261.540 lei și cuantumul daunelor morale de la 100.000 lei la 300.000 lei.
RESPINGE apelurile civile declarate de MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SATU MARE și STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE SMî mpotriva aceleași sentințe.
OBLIGĂ părțile intimate MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SATU MARE și STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M să plătească părții apelante G suma de 3000 lei, cheltuieli de judecată parțiale, în apel.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red dcz
5.07.2009
Jud fond
Dact CC
9.07.2009
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ -
Dosar nr-
Complet II/b apel
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 27 mai 2009
Președinte - - - judecător
Judecător - -
Grefier - -
Pe rol, soluționarea apelurilor civile declarate de apelanții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SATU MARE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA, STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, cu sediul în S M, P-ța - 3-5 județul S M, G, domiciliat în S M,-/A, județul S M împotriva sentinței civile nr. 118/D din 9 februarie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL SATU MARE; având ca obiect: reparare prejudicii erori judiciare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă av., în reprezentarea apelantului reclamantului G, în baza împuternicirii avocațiale din 26 mai 2009 emisă de Baroul Satu Mare - Cabinet Individual, în reprezentarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA procuror, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, după care:
Reprezentantul apelantului reclamant depune la dosar întâmpinare, comunică 1 exemplar cu reprezentantul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul apelantului reclamant solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii în întregime așa cum a fost aceasta formulată, respingerea celorlalte apeluri declarate în cauză, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea apelului, desființarea în totalitate a sentinței atacate, cu consecința respingerii acțiunii, respingerea apelului declarat de reclamant.
CURTEA DE APEL
Pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și în vederea deliberării,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 3 iunie 2009, cam. 39, ora 9.00
Pentru când părțile au termen în cunoștință.
Dată în ședința publică din 27 mai 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - - - -
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 3 iunie 2009
Instanța formată din același complet de judecată și pentru aceleași motive
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 10 iunie 20099, cam. 39, ora 9.00
Pentru când părțile au termen în cunoștință.
Dată în ședința publică din 3 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Președinte:Dana CiganJudecători:Dana Cigan, Felicia Toader
