Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1081/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ -
Dosar nr-
Complet II recurs
DECIZIA CIVILĂ NR. 1081/R/2009
Ședința publică din 10 iunie 2009
PREȘEDINTE: Dana Cigan JUDECĂTOR 2: Felicia Toader
JUDECĂTOR 3: Doina Măduța
Judecător - -
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursurilor civile declarate de recurenții pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR B, cu sediul în B,-, sector 5 și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, P-ța -, nr. 1 - 3, sector 1 în contradictoriu cu intimații reclamanți, G, A, A, G, -, intervenienta, toți cu domiciliul procedural ales la Tribunalul Satu Mare,-, județul S M și intimații pârâți TRIBUNALUL SATU MARE, cu sediul în S M,-, județul S M, CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în O, P-cul, nr. 10, județul B și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr. 59 din 20 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea; având ca obiect: litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 59 din 20 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Justiției.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, A, A, G, G, -, precum și cererea de intervenție formulată de intervenienta în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL SATU MARE, CURTEA DE APEL ORADEA, MINISTERUL JUSTIȚIEI B, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII B, și în consecință:
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând sporul de confidențialitate de 15% începând cu luna mai 2005 până la data de 20 octombrie 2008 și pe viitor și în favoarea intervenientei pe perioada mai 2005 - 31 decembrie 2006, actualizate cu indicii de inflație la data plății.
A fost obligat pârâtul Tribunalul Satu Mare la înscrierea în carnetele de muncă ale reclamanților și intervenientei sporului de confidențialitate aferent perioadei menționate.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare efectuării plății sumelor stabilite în sarcina pârâților de rândul 1 - 2.
Din considerentele sentinței se reține că reclamanții au calitatea de judecători la Tribunalul Satu Mare, Judecătoria Satu Mare, Judecătoria Carei și Judecătoria Negrești O a ș, aceeași calitate de judecător la Tribunalul Satu Mare având și intervenienta până la data de 31 decembrie 2006, iar prin acțiunea lor au solicitat instanței acordarea sporului de confidențialitate în cuantum de 15% pentru trei ani anterior promovării acțiunii, precum și pentru viitor, acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 30 alin. 3 din OG nr. 137/2000, Legea nr. 656/2002 și OG nr. 19/2006.
Reclamanții se includ în categoria personalului unei unități finanțate de la bugetul de stat, iar raporturile juridice ale acestora sunt guvernate de Codul muncii, conform prevederilor art. 295 alin. 2 din acest cod și prin lege le-a fost impusă obligație profesională imperativă, de confidențialitate care se îndeplinește în cadrul executării raporturilor de muncă.
Trebuie menționat că în scopul asigurării mai eficiente a confidențialității informațiilor clasificate au fost concretizate o serie de acte normative menite să confere categoriilor de persoane - salariați, militari și civili, ce gestionează astfel de informații, sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la asemenea informații.
Astfel, prin dispozițiile art. 3 din Legea nr. 444/2006, pentru aprobarea OG nr. 19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special, s-a prevăzut că acești salariați beneficiază de un spor lunar de până la 15 % din solda lunară, respectiv din salariul de bază. De asemenea, prin dispozițiile art. 15 alin. 1 din OG nr. 6/2007 s-a prevăzut că sporul de confidențialitate în cuantum de până la 15% se acordă nu numai categoriilor de funcționari publici prevăzute în Legea nr. 444/2006, ci și altor categorii de funcționari publici, respectiv, celor din aparatul de lucru al guvernului, din cadrul Administrației Președințiale, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Integrării Europene, Ministerul Economiei și Comerțului, Consiliul Legislativ, iar prin art. 20 alin. 3 din Legea nr. 656/2002 privind prevenirea și sancționarea spălării banilor, modificată prin Legea nr. 405/2002 s-a acordat același spor de confidențialitate de până la 15 % și membrilor plenului precum și unor categorii de personal din cadrul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.
Este evident că, în raport de dispozițiile OG nr. 19/2006 rezultă în mod clar voința de a se acorda acest spor de confidențialitate tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice care gestionează și manipulează informații clasificate și nu doar celor prevăzute în Legea nr. 444/2006, iar prin OG nr. 137/2000 s-a prevăzut la art. 30 alin. 3 acordarea sporului de confidențialitate de până la 15% și personalului din această instituție, tocmai în ideea unui tratament echitabil și similar tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice ce gestionează informații clasificate. Conform dispozițiilor art. 2 pct. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, exercițiul drepturilor este apărat împotriva oricăror discriminări iar conform art. 29 pct. 2 în exercițiul drepturilor și libertăților sale fiecare persoană este supusă doar îngrădirilor stabilite prin lege în scopul exclusiv al asigurării recunoașterii și respectului drepturilor și libertăților celorlalți în vederea satisfacerii cerințelor juste și morale, ordinii publice și bunăstării generale într-o societate democratică.
Ori, deși judecătorii gestionează informații clasificate, respectiv secrete de serviciu, așa cum sunt definite acestea de Legea nr. 182/2002, aceștia nu beneficiază de sporul de confidențialitate prevăzut pentru celelalte categorii de personal bugetar, cu toate că la art. 91 alin. 1 și 2 din Legea nr. 303/2004 se prevede în mod expres obligativitatea judecătorilor de a respecta secretul profesional și de a păstra secretul deliberărilor și al voturilor la care au participat, inclusiv după încetare exercitării funcției.
Mai mult, aspecte legate de gestionarea informațiilor clasificate specifice activității magistraților sunt definite în mod concret și în cuprinsul art. 15 alin. 1 și 2 din Codul Deontologic al Judecătorilor și Procurorilor, astfel că, prin neacordarea sporului de confidențialitate, este evident că reclamanții sunt discriminați în sensul prevăzut de OG nr. 137/2000 și art. 14 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, deoarece îndeplinind o funcție de demnitate publică, se află în aceeași situație ca și a personalului din unitățile bugetare, acestuia din urmă însă recunoscându-i-se dreptul corelativ salarial pentru îndeplinirea obligației de confidențialitate.
La fel ca și personalul din unitățile bugetare, reclamanții sunt parte a unui raport juridic de muncă guvernat de codul muncii, ei se supun obligației de confidențialitate, o atare obligație găsindu-și reglementarea în Codul muncii în textul art. 26 și art. 295 alin. 2 din acest cod.
În situația în care în sarcina reclamanților a fost instituită obligația de confidențialitate, dreptul corelativ acesteia rezidă în contraprestația salarială, iar în ipoteza nerecunoașterii unui atare drept ar fi încălcate principiile constituționale privind nediscriminarea, dreptul la plată egală pentru muncă egală și respectiv dreptul la salariu pentru munca prestată, reglementate de art. 16 alin. 1 și art. 41 alin. 2 din Constituția României.
Principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă, iar în speță nu există nici justificare obiectivă și rezonabilă pentru excluderea reclamanților de la acordarea beneficiului pecuniar solicitat, câtă vreme criteriul acordării sporului de confidențialitate este unul și același, el reprezentând efectul obligației de confidențialitate impuse de lege pentru toate persoanele, indiferent de categoria socio-profesională din care fac parte.
Prin urmare, acțiunea reclamanților și a intervenientei este întemeiată, și a fost admisă ca atare, aceștia fiind îndreptățiți la acordarea sporului de confidențialitate în cuantum de 15% din salariu, inclusiv la actualizarea prejudiciului suferit conform indicelui de inflație, având în vedere prevederile art. 1082 din Codul civil și art. 161 alin. 4 din Codul muncii. De asemenea, și potrivit practicii judiciare în materie cererea reclamanților de actualizare a creanței conform indicelui de inflație apare ca fiind admisibilă.
A fost admisă ca întemeiată și cererea de înscriere în carnetele de muncă ale reclamanților și intervenientei, în baza Decretului nr. 92/1976, a cuvenitelor mențiuni în aport de drepturile salariale mai sus menționate.
Cât privește cererea îndreptată împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor, aceasta a fost găsită de instanță ca fiind întemeiată dat fiind că potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, acesta coordonează acțiuni care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume pregătirea proiectelor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art. 3 alin. 1 pct. 2 din HG nr. 208/2005, și proiectului legii de rectificare bugetară, în lipsa rectificării bugetului sumele necesare Ministerul Justiției aflându-se în imposibilitate de a dispune de fonduri pentru plata sumelor pretinse de reclamanți și intervenientă.
Trebuie precizat faptul că suma pe care reclamanții și intervenienta ar fi trebuit să o încaseze ca parte a veniturilor lunare reprezintă "un bun" în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului, interpretarea dată de Tribunalul Bihor potrivit căreia reclamanții nu sunt îndreptățiți la acest spor, fiind greșită.
Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, discriminarea constă în tratarea în manieră diferită, fără justificări obiective și rezonabile, a persoanelor aflate în situații comparabile astfel încât respingerea acțiunii reclamanților în condițiile în care drepturile au fost recunoscute deja altor persoane aflate în situații similare, prin hotărâri irevocabile, reprezintă o încălcare a art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului combinat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 ( cauza Driha României - 21 februarie 2008 ).
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul Justiției este neîntemeiată și a fost respinsă ca atare deoarece obiectul acțiunii vizează drepturi salariale rezultând din raporturile de muncă dintre reclamanți și pârât.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării și Ministerul Justiției și Libertăților.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării arată că nu are calitate procesuală în cauză, neputând fi obligat în favoarea celor care reclamă.
Subliniază că CNCD trebuie introdus în astfel de cauze, în mod obligatoriu în calitate de expert în domeniul nediscriminării, de monitor al acestor cauze și de organ care aplică legislația anti-discriminare în România, pentru a-și preciza poziția cu privire la o posibilă încălcare a legislației în materie de nediscriminare în spețele respective.
Recurentul Ministerul Justiției prin recursul formulat a solicitat admiterea acestuia, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată acest recurent că instanța ar fi trebuit să analizeze și să admită excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru drepturile care nu se încadrează în termenul de prescripție general de 3 ani de zile de la data introducerii acțiunii.
În continuare se arată că dispozițiile art 1, art2 al. 3 și art 27 al. 1 din G nr. 137/2000 pe care instanța și-a fundamentat acțiunea au fost declarate neconstituționale, prin decizia nr. 818/2008 a Curții Constituționale.
În ceea ce privește fondul cauzei se arată că dreptul la sporul de confidențialitate pentru magistrați nu le poate fi acordat întrucât nu este reglementat prin nici un act normativ.
Analizând recursurile formulate prin prisma criticilor invocate instanța constată că acestea sânt nefondate, urmare a considerentelor ce vor fi expuse în cele ce urmează:
În cauza dedusă judecății tema pretențiilor și probațiunii o formează obligarea pârâților la plata către reclamanți a drepturilor reprezentând sporul de confidențialitate de 15 % din indemnizația de încadrare brută lunară începând cu luna iulie 2004 și până la pronunțare actualizate cu indicele de inflație precum și pentru viitor și să se efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Susținerea recurentului Ministerul Justiției și Libertăților cu privire la prescripția dreptului la acțiune în ceea ce privește drepturile care nu se încadrează în termenul general de 3 ani de la data introducerii acțiunii, este de subliniat faptul că reclamanții au sesizat instanța la data de 08.05.2007, instanța de fond acordând drepturile începând cu luna mai 2005, deci fără depășirea termenului de prescripție de 3 ani, critica acestuia fiind astfel nefondată.
Nici criticile aceluiași recurent axate pe netemeinica pretențiilor reclamanților nu pot fi primite în condițiile în care aspectele legate de îndreptățirea acestora la sporul de confidențialitate de 15% au fost tranșate prin decizia nr. 46/15 decembrie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție, care urmare a soluționării recursului în interesul legii în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art 99 alin 1 lit d din Legea 303 /2004 privind statutul judecătorilor și al procurorilor, raportat la art 16 alin 1, 2 din codul deontologic al magistraților și a art 78 alin 1 din Legea nr. 567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, a statuat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15 % calculat la indemnizația brută lunară, respectiv la salariul de bază lunar.
Ori cum deciziile pronunțate în soluționarea recurilor în interesul legii sânt obligatorii pentru instanțe, nu se mai poate pune în discuție îndreptățirea ori neîndreptățirea acestei categorii de personal la un astfel de spor.
Cât privește susținerile recurentei Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării cum că nu ar avea calitate procesuală în cauză este de precizat faptul că acest pârât într-adevăr nu are calitatea de parte obligată în raportul juridic dedus judecății, fiind chemat în judecată doar pentru a-i face opozabilă hotărârea, față de împrejurarea că reclamanții și-au fundamentat acțiunea pe discriminarea existentă între aceștia și celelalte categorii de personal bugetar care gestionează informații clasificate, respectiv secrete de serviciu, și cărora le este recunoscut sporul de confidențialitate de 15 %.
Față de aceste aspecte criticile ambilor recurenți fiind nefondate, în temeiul dispozițiilor art. 312 cod procedură civilă se vor respinge ambele recursuri, urmând a menține ca legală și temeinică hotărârea recurată.
Constată că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile civile declarate de recurenții pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR B, cu sediul în B,-, sector 5 și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, P-ța -, nr. 1 - 3, sector 1 în contradictoriu cu intimații reclamanți, G, A, A, G, -, intervenienta, toți cu domiciliul procedural ales la Tribunalul Satu Mare,-, județul S M și intimații pârâți TRIBUNALUL SATU MARE, cu sediul în S M,-, județul S M, CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în O, P-cul, nr. 10, județul B și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr. 59 din 20 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 10 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
Red dcz
5.07.2009
Jud fond,
Dact CC
2ex/7.07.2009
Președinte:Dana CiganJudecători:Dana Cigan, Felicia Toader, Doina Măduța
