Eroare judiciara. Speta. Decizia 200/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-.
DECIZIA NR. 200
Ședința publică din data de 16 sept. 2008.
PREȘEDINTE: Eliza Marin
JUDECĂTOR 2: Rodica Duboșaru
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamantul, fiul lui și, născut la data de 10 martie 1967, în prezent aflat în Arestul B, împotriva sentinței civile nr. 424/23 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN - prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5.
Cerere de apel scutită de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul-reclamant ( în stare de deținere), lipsă fiind intimatul-pârât Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice.
Apelantul-reclamant având cuvântul arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea, ia act că alte cereri nu mai sunt de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apelantul-reclamant având cuvântul arată că la data 7 nov. 2005 înaintat la Tribunalul Buzăuo plângere împotriva Statului Român deoarece Judecătoria Buzăul -a condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de 10 ani pentru comiterea 32 de infracțiuni de furt calificat, fapte pe care nu le-a comis.
Mai susține apelantul-reclamant că instanțele de judecată i-au respins orice probatoriu solicitat.
Solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii, să fie obligat Statul Român la plata unei despăgubiri de 100.000 Euro.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul pune concluzii de respingerea apelului ca nefondat.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Buzău sub nr.2611 la data de 7.11.2005 reclamantul a solicitat în contradictoriu cu Statul Român să analizeze legalitatea sentinței pronunțate de instanțele penale prin care a fost condamnat la 10 ani închisoare pentru 32 de infracțiuni de furt calificat pe care inițial le-a recunoscut în primă instanță.
În motivarea în fapt a acțiunii a arătat că urmare a pedepsei aplicate a formulat apel la Tribunalul Buzău, invederând faptul că nu toate cele 32 fapte au fost comise de el, așa încât a solicitat instanței penale audierea martorilor pentru a face dovada nevinovăției sale, cerere respinsă însă de completul de judecată, astfel încât consideră că i-a fost încălcat dreptul la apărare.
Cererea reclamantului a fost întemeiată în drept pe prevederile art.504-507 Cod procedură penală.
Pârâtul reprezentat în teritoriu de Direcția Generală a Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamant ca neîntemeiată, în cauză nefiind incidente prevederile art.504 pr.pen.
La termenul din 6.09.2006 reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că urmare a încălcării dreptului său la apărare prin refuzul instanței de apel d e a-i fi audiați martorii, solicită daune morale în sumă de 50.000 Euro, dat fiind și faptul că după aproximativ 3 luni de zile de la pronunțarea sentinței penale mama sa a decedat.
Reprezentantul parchetului a invocat excepția tardivității formulării acțiunii, cu motivația că hotărârea penală a fost pronunțată la data de 27.09.2004, iar acțiunea a fost înregistrată abia la data de 7.11.2005, deci cu încălcarea prevederilor art.506 pr.pen.
Prin sentința civilă nr.812 pronunțată de Tribunalul Buzău în ședința publică din 6.09.2006 a fost admisă excepția tardivității formulării acțiunii invocată de reprezentantul parchetului și respinsă acțiunea formulată de reclamant ca tardivă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, cu motivația că în mod greșit a fost admisă excepția de tardivitate în condițiile în care a depus cererea de chemare în judecată cu respectarea prevederilor art.506 al.2 pr.pen. solicitând casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Prin decizia civilă nr.23 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în ședința publică din 28.01.2008 a fost admis apelul formulat, desființată sentința apelată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond - Tribunalului Buzău.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, deși instanța de fond a reținut în mod corect data rămânerii definitive a hotărârii în apel, a făcut o greșită aplicare a prev.art.506 al.2 pr.pen. stabilind în mod greșit că cererea este tardiv formulată, reținând că termenul stabilit de legiuitor este de 12 luni și nu 18 luni.
Ca urmare a casării cu trimitere spre rejudecare s-a format dosarul civil nr.948 înregistrat la instanță la data de 13.03.2008.
Reclamantul și-a făcut o nouă precizare a acțiunii în sensul că este întemeiată pe prevederile art.504/-506.pr.civ. și constă în încălcarea dreptului său la apărare ca urmare a respingerii cererii de administrare de noi probatorii în apel. Cu această ocazie reclamantul și-a mărit și câtimea pretențiilor la suma de 100.000 Euro - suma reprezentând despăgubiri ce decurg dintr-o eroare judiciară și a precizat că nu solicită alte probe.
Prin sentința civilă nr. 424/23 aprilie 2008, tribunalul a respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Statul Român -prin Ministerul Finanțelor Publice, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că în conformitate cu prevederile art.504 al.1 pr.pen. persoana care a fost condamnată definitiv are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite, dacă în urma rejudecării cauzei s-a pronunțat o hotărâre definitivă de achitare. În alin.2, 3 și 4 ale aceluiași articol se arată și situațiile în care privarea sau restrângerea de libertate în mod nelegal dă dreptul persoanei la repararea de către stat a pagubei prin acordarea de daune morale și respectiv despăgubiri civile.
În speța dedusă judecății însă, tribunalul a constatat că reclamantul, prin hotărâre definitivă și irevocabilă a fost condamnat la 10 ani închisoare pentru comiterea mai multor infracțiuni de furt calificat și violare de domiciliu, sentință în executarea căreia se află în prezent.
Într-o atare situație, cum reclamantul nu a fost achitat și nici nu a făcut dovada că a fost privat de libertate ilegal, nu sunt incidente prev. art.504 pr.pen.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel,reclamantul, înregistrat la această instanță sub nr, -.
În motivarea cererii de apel, acesta invederează că a fost condamnat la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru 32 de infracțiuni de furt calificat pe care nu le-a comis și pe durata procesului penal i-au fost încălcate drepturile la un proces echitabil, deoarece nu i s-a dat voie la apărare prin neaudierea martorilor, cu toate că a cerut acest drept în apel și recurs.
Mai arată apelantul că la data de 6 sept. 2006 Tribunalul Buzău prin sentința civilă nr. 812 i-a respins această plângere ca fiind tardivă, însă a luat cunoștință de aceasta în toamna anului 2007, iar Curtea de APEL PLOIEȘTI prin decizia nr. 23 i-a admis apelul și a trimis cauza la Tribunalul Buzău spre rejudecare.
La termenul din 23 aprilie 2008 apelantul invederează că Tribunalul Buzăui -a respins plângerea ca nefondată, solicitând admiterea apelului, deoarece în dosarul nr. 8211/2003 i-a fopst încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, motivele de apel și dispozițiile legale în materie, urmează să respingă apelul ca nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Cum bine a motivat prima instanță, în conformitate cu prevederile art. 504 alin.1 Cod procedură penală, persoana care a fost condamnată definitiv are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite, dacă în urma rejudecării s-a pronunțat o hotărâre definitivă de achitare. De asemenea, în alin. 2,3și 4 ale aceluiași articol, se precizează și situațiile în care privarea sau restrângerea de libertate în mod nelegal dă dreptul persoanei la repararea de către stat a pagubei prin acordarea de despăgubiri civile.
În cazul de față, Curtea constată că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 504 și urm. Cod procedură penală pe motiv că reclamantul nu a făcut dovada unei hotărâri definitive de achitare sau de încetare a privării sau restrângerii libertății în mod nelegal.
Astfel, motivele invocate de reclamant, nu au corespondent în dispozițiile procedurale de mai sus, privind repararea pagubei materiale sau a daunei morale în cazul condamnării pe nedrept sau al privării ori restrângerii de libertate în mod nelegal, inculpatul respectiv reclamantul din prezenta cauză, fiind condamnat definitiv pentru săvârșirea mai multor infracțiuni și nu achitat.
Așa fiind, Curtea văzând și dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamantul, fiul lui și, născut la 10.03.1967, în prezent aflat în Arestul B, în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 424/23 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, ca nefondat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 sept. 2008.
Președinte Judecător
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red./
Tehnored./grefier
6 ex. /16oct. 2008.
-- Tribunalul Buzău
Președinte:Eliza MarinJudecători:Eliza Marin, Rodica Duboșaru
