Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1122/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (1234/2009)
Completul 2
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1122
Ședința publică de la 29.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cristina Nica
JUDECĂTOR 2: Mariana Haralambe
JUDECĂTOR 3: Fănica Pena
GREFIER - I -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta - pârâtă REGIA AUTONOMĂ DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI B împotriva deciziei civile nr. 215 din 12.02.2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV-a civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI.
are ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenta - pârâtă prin consilier juridic, care depune la dosar delegație, lipsind intimata - reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recurenta - pârâtă nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru stabilită de instanță prin rezoluție, cât și faptul că motivele de recurs au fost comunicate intimatei - reclamante.
Recurenta - pârâtă, prin consilier juridic, depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 5,00 - ordin de plată nr. 4954/11.06.2009 și timbru judiciar de 0,30 lei. În continuare, în susținerea recursului, depune la dosar un set de înscrisuri. Solicită lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței pentru a avea posibilitatea să se prezinte în sala de judecată, fiind in imposibilitate la acest moment de a mai rămâne, având o altă cauza la tribunal.
Curtea, având în vedere cele menționate de consilierul juridic al recurentei - pârâte, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se prezintă intimata - reclamantă prin avocat care depune la dosar împuternicirea avocațială nr. -/2009 emisă de Baroul București, lipsind recurenta - pârâtă.
Curtea înmânează apărătorului intimatei - reclamante un set de înscrisuri depuse de către recurenta - pârâtă.
Apărătorul intimatei - pârâte învederează că nu solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de înscrisurile depuse de către recurenta - pârâtă.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul intimatei - reclamante solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a deciziei recurate. Depune la dosar ample concluzii scrise în combaterea recursului formulat de către recurenta - pârâtă. Solicită acordarea cheltuielilor de judecată, sens în care depune la dosar chitanța nr. 4/29.06.2009.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 10.09.2004 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B sub nr. 16389/2004, reclamanta Asociația de proprietari "" a chemat în judecată pe pârâta Regia Autonomă de Distribuție a Energiei B (), solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună evacuarea pârâtei din spațiul în suprafață de 286. reprezentând subsol tehnic al imobilului situat în B, nr. 148, - 1, sector 1, pentru lipsă de titlu.
Prin sentința civilă nr. 9535/08.12.2004, Judecătoria Sectorului 1 Baa dmis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și a respins acțiunea formulată de reclamanta ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, la data de 14.01.2005 a declarat apel reclamanta Asociația de Proprietari "", care a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă la 9.05.2005, sub nr. 549/2005.
Prin rezoluția din 21.07.2005, cauza a fost scoasă de pe rol și s-a dispus înaintarea dosarului Tribunalului București.
Cauza a fost înregistrată la data de 26.07.2005, pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă, sub nr. 3149/2005 (nr. format nou -).
Prin decizia civilă nr. 575A/11.10.2005, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta-reclamantă Asociația de Proprietari "" și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, la data de 21.12.2005, a declarat recurs reclamanta Asociația de Proprietari "", care a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la 12.01.2006.
Prin decizia civilă nr. 1002/27.04.2006, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a admis recursul declarat de recurenta-reclamantă Asociația de Proprietari "", a casat decizia tribunalului și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a decide astfel, Curtea de Apel a reținut că este necesară cauzei efectuarea unei expertize tehnice prin intermediul căreia să se determine suprafața utilă a blocului (eventual, pe bază de măsurători), și, în mod separat de aceasta, să se verifice corespondența pe baza contractelor de vânzare-cumpărare deținute de membrii asociației între această suprafață utilă și suma suprafețelor proprietate individuală și proprietate comună rezultate din toate aceste înscrisuri deținute de toți proprietarii din imobil.
Doar pe baza rezultatului unei astfel de expertize se poate determina cu certitudine dacă spațiul în litigiu, în suprafață de 286. situat la subsolul imobilului din nr. 148 fost inclus sau nu în prețul de cumpărare a apartamentelor proprietate individuală și, pe cale de consecință, dacă face sau nu obiectul proprietății comune și forțate a tuturor proprietarilor din bloc.
Doar corespondența între cele două unități, respectiv suprafața utilă a blocului rezultată din măsurători și suprafața însumată a proprietăților individuale și a cotelor părți din proprietatea comună ar permite o concluzie pozitivă în sensul arătat. Pe cale de consecință, în acest mod s-ar putea pune capăt și incertitudinii cu privire la calitatea procesuală activă a reclamantei în cererea de evacuare și, implicit, s-ar putea tranșa și fondul raporturilor litigioase dintre părți.
Cauza a fost reînregistrată la data de 19.06.2006, pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă, sub nr-.
Prin decizia civilă nr. 584A/03.05.2007, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis apelul formulat de apelanta-reclamantă Asociația de Proprietari "", a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a decide astfel, tribunalul reținut că, întrucât spațiul ocupat de intimata are destinația de spațiu tehnic pentru deservirea imobilului (așa cum rezultă din concluziile expertizei, spațiul fiind străbătut de țevi de utilități - canalizare și încălzire, precum și din mențiunile adresei nr. 1464/17.03.1994 emise de către, reprezentantul Primăriei Municipiului B și din procesul verbal de predare nr. 878/28.03.2004), cum Primăria Municipiului B, ca proprietar inițial, nu a păstrat nicio rezervă cu privire la dreptul de proprietate asupra acestui imobil, în cauză devin pe deplin aplicabile dispozițiile art. 14 din Decretul - Lege nr. 61/1990, la momentul dobândirii dreptului de proprietate asupra apartamentelor din imobil membrii asociației dobândind și dreptul de proprietate indiviz asupra spațiului ocupat de.
În consecință, cum prima instanță a admis în mod greșit excepția lipsei calității procesual active, fără a intra în cercetarea fondului, tribunalul a admis apelul și desființând sentința apelată, a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, la data de 27.06.2007 a declarat recurs pârâta Regia Autonomă de Distribuție a Energiei B, care a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.
Prin decizia civilă nr. 1975/22.11.2007, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a respins ca nefondat recursul formulat de recurenta-pârâtă Regia Autonomă de Distribuție a Energiei
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B la data de 30.01.2008, sub nr-.
Prin sentința civilă nr. 5466/23.04.2008, Judecătoria Sectorului 1 Baa dmis acțiunea privind pe reclamanta Asociația de Proprietari "" și pe pârâta Regia Autonomă de Distribuție a Energiei B; a obligat pârâta să evacueze spațiul situat în nr.148, - în suprafață de 265,81. respectiv încăperile nr. 1-14 de sub scările nr. 2, 3, 4, 5 și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, așa cum rezultă din contractul de asociere, din suprafața proprietate comună face parte și spațiul de la subsol în suprafață de 286. iar Primăria Municipiului B și-a dat aprobarea pentru înființarea acesteia.
De asemenea, din cuprinsul contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de membrii asociației, rezultă că se înstrăinează către aceștia și o cotă parte indiviză din bunurile aflate în proprietate comună.
Spațiul care face obiectul litigiului a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit de d-na expert ca fiind în suprafață de 265,81. respectiv încăperile nr. 1-14, de sub scările nr. 2, 3, 4, 5, iar prin decizia civilă nr. 584 A/03.05.2007 a Tribunalului București, devenită irevocabilă, s-a statuat că subsolul în cauză este ca natură juridică proprietate comună indiviză a membrilor asociației.
Susținerea pârâtei în sensul că spațiul ar fi proprietatea Primăriei Municipiului B, această situație fiind menționată și în Statutul Asociației, nu poate fi primită, întrucât acest act nu conferă calitate de proprietar, Statutul neavând natura unui titlu de proprietate. De altfel, prin adresa nr. 1464/17.03.1994 emisă de se recunoaște că spațiul este subsol tehnic, acesta fiind predat, prin procesul verbal nr. 878/28.03.1994, iar, prin adresa nr. 8716/16.05.1994 Primăria Municipiului B recunoaște că spațiul aparține Asociației, propunând plata unei chirii, ceea ce denotă că această instituție nu s-a considerat titulara dreptului de proprietate asupra subsolului.
De asemenea, instanța a mai reținut că, printre atributele dreptului de proprietate se număra și posibilitatea de a poseda, de a stăpâni efectiv bunul și cea de a-l folosi.
Este adevărat că pârâta ocupă spațiul în temeiul ordinului de repartizare nr. 4820/22.12.1962, a contractelor de închiriere nr. 29795/18.10.1969 și nr. 214/25.10.1973, însă aceste raporturi juridice au fost stabile între parte și, în calitate de administrator, luând naștere anterior dobândirii de către membrii Asociației a dreptului de coproprietate asupra acestei suprafețe, astfel încât respectivele contracte nu pot produce efecte față de reclamantă, fiind terț față de aceste acte juridice.
În aceste condiții, în raport cu împrejurarea că pârâta nu stăpânește spațiul în baza unui titlu încheiat cu reclamanta, continuând să plătească chirie Primăriei, nu se mai justifică în continuare folosirea de către aceasta a imobilului.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, la data de 20.06.2008, și, respectiv, la 23.06.2008, au declarat apel reclamanta Asociația de Proprietari "", precum și pârâta Regia Autonomă de Distribuție a Energiei B, care au fost înregistrate pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă la 9.10.2008.
Prin decizia civilă nr. 215/A/12.02.2009, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta-pârâtă Regia Autonomă de Distribuție a Energiei B; a respins cererea apelantei Regia Autonomă de Distribuție a Energiei B de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiate; a admis apelul formulat de apelanta-reclamantă Asociația de Proprietari ""; a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 7802,4 lei, reprezentând cheltuieli de judecată; a obligat apelanta-pârâtă Regia Autonomă de Distribuție a Energiei B la plata către apelanta-reclamantă Asociația de Proprietari "" a sumei de 1000 lei, cheltuieli de judecată în apel și a menținut celelalte dispoziții.
Pentru a decide astfel, instanța de apel, analizând criticile formulate de către apelata-pârâtă, a constatat că apelul declarat de aceasta este nefondat, reținând că pârâta justifică legitimare procesuală pasivă, întrucât, pe de o parte, ocupă spațiul din care se solicită evacuarea, iar spațiul ocupat de către aceasta face parte din proprietatea comună a blocului, asupra căreia proprietarii de apartamente au un drept de coproprietate forțată și perpetuă.
Spațiul care face obiectul litigiului a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit de expertul ca fiind în suprafață de 265,81. respectiv încăperile nr. 1-14 de sub scările 2, 3, 4, 5, spațiul ocupat se află la demisolul B 1, iar în toate încăperile s-a constatat prezența conductelor de canalizare și încălzire, accesul în acest spațiu făcându-se printr-o singură intrare, situată în curtea de lumină de lângă intrare.
Nu se poate reține că acțiunea ar fi inadmisibilă, întrucât între reclamantă și pârâtă nu există niciun raport de locațiune/închiriere, întrucât acțiunea în evacuare nu este o acțiune specifică numai în cazul raporturilor de locațiune, ci ea poate fi intentată și în situația în care pârâtul locuiește, în fapt, fără forme legale, într-un anumit imobil, în mod abuziv, și refuză să îl părăsească la solicitarea posesorului legitim, indiferent dacă acesta are sau nu calitatea de proprietar.
În orice caz, acțiunea în evacuare este o acțiune personală (și nu în mod obligatoriu o acțiune reală), iar fundamentul juridic al evacuării este, în speța dedusă judecații, art. 480 Cod civil, care reglementează dreptul proprietarului la posesia și folosința imobilului, iar pârâta, prin fapta sa, cauzează reclamantei un prejudiciu prin folosința spațiului asupra căruia proprietarii de apartamente au drept de coproprietate forțată și fără acordul reclamantei în imobilul din litigiu.
În realitate, în speța dedusă judecății, reclamanta nu înțelege să-și valorifice dreptul său de proprietate în mod exclusiv și absolut ca în cazul acțiunii în revendicare, ci solicită să fie constrâns debitorul să execute predarea materială a imobilului, iar izvorul obligației este culpa pârâtei constând în atingerea păgubitoare a unuia din atributele dreptului real, respectiv dreptul de a utiliza bunul potrivit destinației sale.
În dreptul civil românesc, acțiunile nu sunt limitativ prevăzute de lege, iar reclamantul poate formula orice acțiune prin care înțelege să-și protejeze drepturile sale, inclusiv o acțiune în evacuare prin care se urmărește îndepărtarea, expulzarea pârâtei din imobil și nu compararea titlurilor reclamantului și a pârâtei.
Inadmisibilitatea este definită ca acea sancțiune procesuală care intervine în situația în care partea formulează o acțiune sau o cale de atac la care nu are acces (care nu este prevăzută de lege), sau la care nu poate recurge decât după îndeplinirea unei proceduri prealabile.
Așadar, tribunalul a apreciat că acțiunea nu poate fi respinsă ca inadmisibilă, deoarece niciun text de lege nu interzice formularea unei asemenea acțiuni (acțiune în evacuare), iar respingerea acțiunii pentru acest motiv ar însemna, în mod evident, o încălcare a dreptului la acces în justiție al reclamantei-intimate.
Tribunalul a mai reținut că subsolul nu poate constitui un spațiu cu destinație de locuință, acesta constituind o proprietate comună indiviză a proprietarilor de apartamente proporțional cu suprafața utilă a apartamentelor proprietate personală, iar în contractele de vânzare cumpărare ale proprietarilor de apartamente nu trebuie să se menționeze în mod expres care este partea indiviză din imobil, iar aceasta este proporțională cu suprafața utilă a fiecărui apartament proprietate exclusivă.
Conținutul adresei nr.1464/17.03.1994 emise de, nu schimbă cu nimic natura juridică a bunului ce face obiectul acțiunii, avându-se în vedere considerente arătate prin cele ce au precedat.
Cu privire la apelul declarat de apelanta reclamantă prin care se critică modalitatea de soluționare a capătului accesoriu de cerere ce are ca obiect cheltuieli de judecată, tribunalul a constatat că acest apel este fondat.
Instanța de fond a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată-onorariul de avocat, însă în mod nejustificat nu a dispus obligarea părții care a pierdut procesul și la plata celorlalte cheltuieli efectuate în cauză, constând în taxă de timbru, onorariu de expert, toate onorariile de avocat, suma cheltuielilor de judecată dovedită de către reclamantă fiind de 7802,4 lei.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, la data de 20.05.2009, a declarat recurs pârâta Regia Autonomă de Distribuție a Energiei B, care a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la 29.05.2009.
În motivare, a arătat că tribunalul a reținut că izvorul obligației este culpa pârâtei constând în atingerea păgubitoare a unuia din atributele dreptului real, respectiv dreptul de a utiliza bunul potrivit destinației sale - destinație care însă nu a fost stabilită, așa cum însăși instanța subliniază faptul că expertiza s-a desfășurat numai pe baza documentelor provenite de la o singură parte și nici acelea relevante.
De asemenea, a arătat că orice acțiune este admisibilă, împotriva oricărei persoane, însă numai atâta vreme cât se stabilește calitatea procesuală a acesteia. Prin faptul că o instanță hotărăște că recurenta nu are calitate procesuală și altă instanță hotărăște, în baza unui raport de expertiză, că are calitate procesuală, se încalcă principiul autorității de lucru judecat.
Instanța în mod greșit a apreciat că acțiunea nu poate fi respinsă ca inadmisibilă, deoarece niciun text de lege nu interzice formularea unei asemenea acțiuni (acțiune în evacuare), iar respingerea acțiunii pentru acest motiv ar însemna, o încălcare a dreptului la acces în justiție a reclamantei-intimate. Recurenta-pârâtă nu a contestat acest lucru, însă a pledat pentru inadmisibilitatea acțiunii vis-a-vis de persoana sa. În această formulare a instanței ar însemna că oricine poate chema pe oricine în judecată, iar judecata are loc indiferent dacă partea are sau nu calitate procesuală; or, acest lucru încalcă principiul contradictorialității.
A evacua un chiriaș care al unui alt proprietar, pe motive ce nu țin de raporturile de închiriere/locațiune și atâta vreme cât chiriașul a achitat chiria la zi către și toate datoriile în mod corect către Asociație este o măsură abuzivă și lipsită de temei legal.
Un raport de expertiză nu poate schimba destinația unui spațiu, să-l transforme din spațiu de închiriat în subsol tehnic, întrucât, timp de peste 30 de ani, a fost folosit în alt scop și a avut cu totul o altă destinație.
Mai mult, în contextul crizei actuale, recurenta a predat către spațiul închiriat, punând astfel capăt acestui contract de închiriere. Predarea-primirea spațiului s-a realizat în data de 06.05.2009, în conformitate de procesul-verbal semnat la fața locului.
Ca atare, acțiunea de evacuare, deși inadmisibilă față de recurentă, este oricum, la ora actuală, rămasă fără obiect în ceea ce o privește, iar faptul că înțelege să exercite și să se folosească de toate drepturile și prerogativele cu care este învestită de către Primăria Municipiului B, preluând spațiul și fiind de acord cu debranșarea acestuia de la toate utilitățile, dovedește în mod clar poziția acesteia din urmă în cadrul acestui litigiu. poate închiria acum altui chiriaș acest spațiu.
S-a dovedit încă o dată, prin preluarea imobilului de către, recunoașterea de către aceasta a dreptului său de proprietate, drept care îi aparține în mod indiscutabil și care este separat și egal cu celelalte drepturi ale celorlalți proprietari din acel imobil.
Recurenta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 alin. 8 și 9 Cod procedură civilă.
În dovedirea susținerilor sale, recurenta pârâta a depus la dosar, în cadrul probei cu înscrisuri, în fotocopie: procesul verbal încheiat la data de 6.05.2009 între și, ordin de lucru nr. 2440 emis de recurentă, adresa nr. 96302/4.05.2009 emisă de recurentă și notificările nr. 9590/30.04.2009, 9208/27.04.2009 și 9209/27.04.2006 emise de aceeași persoană juridică.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
În primul rând, Curtea va înlătura toate criticile formulate de către recurenta pârâtă în legătură cu calitatea intimatei reclamante de titulară a dreptului de proprietate asupra spațiului din care se solicită evacuarea, respectiv subsolul tehnic al imobilului situat în B, nr. 148, -1, sector 1, în suprafață de 286. chiar dacă s-au făcut o serie de considerații în această privință prin hotărârea primei instanțe din acest ciclu procesual, respectiv sentința civilă nr. 5466/23.04.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B în dosarul nr-.
Aspectul în discuție, reținut prin decizia instanței de apel nr. 584/3.05.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în ciclul procesual anterior, nu ar fi putut fi înlăturat decât în urma exercitării controlului judiciar pe calea formulării recursului de către partea interesată împotriva acestei hotărâri judecătorești, potrivit art. 299 alin. 1.pr.civ. Or, prin decizia civilă nr. 1975/22.11.2007 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, el impunându-se astfel cu forța lucrului judecat.
De asemenea, Curtea nu are conferită de lege posibilitatea de a analiza susținerile recurentei pârâte privind legalitatea deciziei civile nr. 584A/03.05.2007 pronunțate de Tribunalul București și a deciziei civile nr. 1975/22.11.2007 pronunțate de Curtea de APEL BUCUREȘTI. În acest sens, Curtea reține că obiectul prezentei căi de atac îl constituie potrivit art. 299 alin. 1.pr.civ. ultima decizie pronunțată de instanța de apel; or, erorile la care s-a referit recurenta pârâtă ar fi fost săvârșite nu prin decizia civilă nr. 215/12.02.2009 pronunțată de către Tribunalul București, ci prin hotărârile judecătorești dintr-un ciclu procesual anterior.
În al doilea rând, instanța de apel a făcut o corectă aplicare a legii reținând că măsura evacuării se poate dispune nu numai ca o sancțiune aplicabilă raporturilor locative, ci și în situația în care reclamantul invocă faptul că pârâtul, deși nu poate opune un drept stabilit prin titlu, folosește un spațiu, ceea ce constituie o faptă ilicită care aduce atingere caracterului exclusiv al dreptului de proprietate, drept consfințit de art. 44 din Constituție și art. 480 Cod civ. prejudiciul constând în lipsa de folosință a imobilului. Într-o asemenea ipoteză, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 998-999 Cod civ. pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru faptă proprie, față de principiul reparării în natură a prejudiciului și în vederea înlăturării acestuia pentru viitor, se poate dispune evacuarea pârâtului din imobil.
Măsura evacuării reprezintă de fapt o concretizare a obligației de predare a unui imobil, ce intră în categoria obligațiilor de a face, astfel cum rezultă din capitolul VI al cărții V a Codului d e procedură civilă, putând ca atare să fie dispusă ori de câte ori legea prevede în sarcina pârâtului o asemenea obligație, iar nu numai atunci când este folosit de către legiuitor acest termen.
Prin urmare, în mod corect instanțele de fond au apreciat că excepția inadmisibilității acțiunii este neîntemeiată.
De asemenea, se reține că, potrivit art. 109.pr. civ. oricine pretinde un drept împotriva unei persoane trebuie să facă o cerere la instanța competentă. Calitatea procesuală pasivă presupune deci existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății, deci persoana căreia titularul dreptului poate să-i pretindă o anumită conduită, fără de care dreptul nu se poate realiza.
Aplicând regula de drept prevăzută de art. 109.pr.civ. în cazul acțiunii în evacuare, ale cărei caractere au fost expuse mai sus, se reține că aceasta poate fi formulată de titularul oricărui drept real ce asigură prerogativa folosinței împotriva persoanei care aduce atingere acestei prerogative.
Or, pârâta a ocupat spațiul din care s-a solicitat evacuarea cel puțin până la data încheierii procesului verbal de predare primire cu, respectiv la 6.05.2009, împrejurare necontestată de către aceasta.
Cea mai mare parte a susținerilor recurentei pârâte în legătură cu legitimarea sa procesuală pasivă în cauză au în vedere tot calitatea pretinsă de titular al dreptului de proprietate asupra imobilului respectiv, neputând fi, conform celor expuse anterior, analizate de către instanța de recurs.
Pe de altă parte, singura eficiență a contractului de închiriere încheiat de recurenta pârâtă cu Primăria Municipiului B este aceea că aceasta avea la dispoziție posibilitatea conferită de art. 64.pr.civ. de a indica unitatea administrativă drept titular al dreptului de proprietate asupra bunului pe care îl deținea în calitate de chiriaș, ceea ce ar fi putut conduce, în ipoteza prevăzută de art. 66 alin. pr.civ. la scoaterea sa din proces și, implicit, la evitarea efortului și a cheltuielilor aferente.
De aceea, împrejurarea că plătea chirie unui terț îi crea recurentei pârâte o situație mai avantajoasă decât cea a unei persoane care ocupa un imobil în mod abuziv, legiuitorul dându-i importanța cuvenită, însă ea nu se poate repercuta asupra intereselor titularului dreptului de proprietate.
Nu este întemeiată nici susținerea recurentei pârâte conform căreia acțiunea ar fi rămas fără obiect, întrucât la data de 6.05.2009 a predat spațiul locatorului,
Cererea introductivă, privită prin prisma scopului urmărit de către reclamantă, nu avea ca obiect simpla părăsire de către pârâtă a spațiului în litigiu, ci una circumstanțiată, implicând și predarea lui către proprietar, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.
Față de aceste considerente, reținând că motivele invocate nu sunt întemeiate, în temeiul art. 312.pr.civ. Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta-pârâtă REGIA AUTONOMĂ DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI împotriva deciziei civile nr. 215A/12.02.2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI "".
Obligă recurenta să plătească intimatei cheltuieli de judecată în sumă de 1000 RON.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
I -
Red. /Tehnodact. /
2 ex./14.07.2009
- Secția a IV-a Civ. -;
Jud. Sectorului 1. - Civ. -
Președinte:Cristina NicaJudecători:Cristina Nica, Mariana Haralambe, Fănica Pena
