Obligație de a face. Decizia 1126/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (790/2009) Completul 2
Completul 2
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1126
Ședința publică de la 29.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cristina Nica
JUDECĂTOR 2: Mariana Haralambe
JUDECĂTOR 3: Fănica Pena
GREFIER - I -
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulate de contestatorul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C, împotriva deciziei civile nr. 1754 din 02.12.2008, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul.
are ca obiect - contestație în anulare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, consilierul juridic, în calitate de reprezentant al contestatorului Ministerul Internelor și Reformei Administrative Inspectoratul de Poliție al Județului C, în baza delegației 181 din 11.05.2009, eliberată de Baroul București, lipsind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, la data de 19.06.2009 intimatul a depus întâmpinare, în două exemplare.
Curtea înmânează consilierului juridic al contestatoarei, un exemplar al întâmpinării formulate de intimatul.
Contestatoarea prin consilier juridic depune la dosar, cererea formulată de intimat la MAI și înregistrată sub nr. 3088/26.03.2009, precizând că nu solicită acordarea unui termen de judecată, pentru a lua cunoștință de întâmpinare, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestației.
Contestatorul prin consilier juridic, având în vedere excepția tardivității introducerii contestației în anulare, invocată de intimat, prin întâmpinare, solicită respingerea acesteia, față de împrejurarea că aceasta a fost formulată în termenul legal.
Cu privire la contestația în anulare, solicită admiterea acesteia, având în vedere că instanța de recurs nu a cercetat unul din motivele arătate în motivele de recurs, formulate la acel moment. Susține motivele contestației în anulare.
CURTEA
Asupra contestației în anulare prezente;
Prin contestația înregistrată sub numărul menționat, pe rolul acestei instanțe, contestatorul Inspectoratul de Poliție al Județului Cas olicitat anularea deciziei civile nr.1754/02.12.2008, a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.
În motivarea contestației în anulare, contestatorul a arătat că prin decizia civilă menționată, Curtea de APEL BUCUREȘTI a omis să cerceteze unul dintre motivele de recurs invocate de contestatoarea-recurentă în acea cauză. Astfel, a arătat, prin motivele de recurs, că, deși exista sentința civilă definitivă și irevocabilă prin care intimatul a fost obligat să evacueze locuința în litigiu, acesta nu s-a supus de bunăvoie dispozițiilor acestei hotărâri, instituția contestatoare fiind nevoită să procedeze la executarea silită. În cauză s-a formulat de către intimatul contestație la această executare silită.
A precizat, de asemenea, că acel contract de închiriere intervenit între Inspectoratul de Poliție al Județului C și a încetat să își mai producă efectele de momentul la care sentința civilă mai sus menționată a devenit irevocabilă.
A apreciat că instanța de recurs a omis să cerceteze acest motiv de recurs, apreciind doar că în cauză sunt aplicabile prevederile Legii speciale 562/2004, prevederi speciale care se completează cu normele de drept comun, respectiv art. 1452 din Codul Civil.
A considerat că în nici un caz, în această situație nu sunt aplicabile prevederile art. 1452 din Codul civil, având în vedere că locatarul nu a fost "", după încetarea locațiunii în apartamentul închiriat, ci, dimpotrivă, s-au făcut toate demersurile pentru ca acesta să fie evacuat din locuința sus menționată.
arătat că și instanța de recurs nu a analizat acest aspect, că este ilegal ca o sentință definitivă și irevocabilă prin care se constată că un contract de închiriere încetează a-și mai produce efectele între părți, să fie pur și simplu ignorată și să se considere, trecând peste toate prevederile și dispozițiile instanțelor, că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea 562/2004.
În drept, și-a întemeiat prezenta contestație pe prevederile art. 318 alin. 1 Cod procedură civilă.
A timbrat în mod corespunzător, contestația în anulare formulată, conform art.3 din Legea nr. 146/1997 și art.3 din nr.OG 32/1995.
Intimatul a formulat, conform art.320 Cod procedură civilă, întâmpinare, invocând excepția tardivității contestației în anulare, ca urmare a depășirii termenului de 15 zile de la luarea la cunoștință a hotărârii, conform art.319 al.2 Cod procedură civilă, iar sub aspectul fondului, a solicitat respingerea contestației, pentru că motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, au fost pe larg dezbătute de instanța de recurs.
Și-a întemeiat întâmpinarea pe prevederile art.115-118 Cod procedură civilă.
În cauză, s-a administrat proba cu înscrisuri: certificat de rol cu privire la contestația la executare nr- și cerere din 26.03.2009 adresată contestatoarei.
S-a atașat și dosarul în care a fost pronunțată decizia civilă contestată.
Curtea de APEL BUCUREȘTI s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezenta contestație în anulare, date fiind prevederile art.3 și art.319 al.1 Cod procedură civilă.
Soluționând cu prioritate, conform art.137 Cod procedură civilă, excepția de tardivitate a contestației, excepție de procedură, absolută și peremptorie, Curtea o apreciază ca fiind nefondată, deoarece, conform art.319 al.2 Cod procedură civilă, "Contestația se poate face oricând înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei, până la împlinirea termenului stabilit la art. 401 alin. 1 lit. b) sau c). Împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă".Decizia contestată este o decizie irevocabilă care, fiind de respingere a recursului, nu poate fi adusă la îndeplinire pe calea executării silite. În consecință, se aplică termenul de 15 zile și întrucât în cauză, nu s-a făcut dovada că acest contestator ar fi luat la cunoștință de decizie cu mai mult de 15 zile înainte de data formulării și întrucât termenul maxim de 1 an nu se împlinise la data promovării contestației (06.04.2009), decizia civilă fiind pronunțată la data de 02.12.2008, excepția invocată este nefondată.
Sub aspectul fondului contestației, Curtea constată că, potrivit art.318 al.1 teza a II-a Cod procedură civilă:" Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare."
Contestația în anulare reprezintă o cale de atac extraordinară, de retractare, comună și nesuspensivă de executare. Ea se poate exercita numai împotriva hotărârilor irevocabile, în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege.
Pentru ca o contestație în anulare să poată fi admisă în temeiul art.318 al.1 teza II Cod procedură civilă, trebuie îndeplinite următoarele condiții: a) instanța de recurs să fi omis să cerceteze vreunul din motivele de casare; b) această omisiune să se fi produs din greșeală.
Cea de-a doua teză a art. 318 are în vedere numai omisiunea de a examina unul din motivele de casare prevăzute de art.304, iar nu argumentele de fapt și de drept invocate de parte; aceste argumente trebuie să fie subsumate motivului de casare pe care se sprijină, oricât de larg ar fi dezbătute.
Instanța a răspuns criticilor formulate în recurs, ea neavând obligația de a analiza fiecare argument cuprins în motivele de recurs, ci de a analiza fiecare motiv de casare (putând grupa în acest fel, argumentele aduse de parte), obligație pe care, în prezenta cauză, instanța de recurs și-a îndeplinit- Așadar, instanța de recurs nu este obligată să răspundă la argumentele folosite de recurent în dezvoltarea unui motiv de casare, ci este îndreptățită să grupeze aceste argumente printr-un considerent comun.
Este și firesc, pentru că, pentru a se realiza o apreciere completă asupra acestui motiv de contestație, trebuie reținută deosebirea dintre motive și argumente. Argumentele, oricât de larg ar fi dezvoltate, sunt întotdeauna subsumate motivului de recurs pe care îl sprijină, iar art.318 se referă la omisiunea de a examina motivul ce recurs, iar nu argumentele de fapt sau de drept invocate de parte. Așadar, contestația va fi nefondată, dacă instanța de recurs a grupat argumentele pentru a răspunde la motivul de recurs, printr-un considerent comun, deoarece nu se poate reproșa omisiunea de a cerceta motivul.
În cauză, întradevăr, așa cum am arătat, instanța de recurs a grupat criticile formulate printre care și cele invocate în mod eronat, potrivit dezbaterii anterioare, ca și "motiv de recurs" în prezenta contestație în anulare, respectivcele privindexistența sentinței civile definitive și irevocabile de evacuare, care nu a fost executată cu bună-voie de recurent, fiind necesară recurgerea la executare silită și privind încetarea efectelor contractului de închiriere, ca urmare a intervenirii sentinței civile de evacuare (enunțate în pagina a doua a motivelor de recurs-fila 3 dosar nr- al Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie) și le-a răspuns printr-un considerent comun, acela al corectei statuări a intervenirii tacitei relocațiuni, "chiar și după pensionarea intimatului și după pronunțarea sentinței de evacuare" (pagina 3 deciziei contestate). Așadar, instanța de recurs a avut în vedere aceste argumente invocate de recurent în sprijinul motivelor sale de recurs, referirile la pronunțarea sentinței de evacuare, atestând în mod evident, că instanța de recurs a apreciat că în cauză, a operat tacita relocațiune, chiar dacă s-a pronunțat sentința civilă de evacuare, la a cărei executare silită recurentul a fost nevoit să recurgă. De altfel, chiar prin motivele sale de recurs, recurentul a subsumat aceste critici concrete, elementuluitemeiului deținerii actualea apartamentului în litigiu (pagina 2 motivelor de recurs). Or, instanța de recurs a apreciat în mod expres că în cauză, a operat tacita relocațiune, indicând prevederile art.1452 Cod civil, statuând așadar, asupra temeiului deținerii imobilului. Așa cum am menționat, instanța de recurs nu este obligată să răspundă fiecărui argument în parte, invocat de partea recurentă, ci poate grupa argumentele și răspunde printr-un considerent comun.
Nu se poate invoca în mod fondat, așadar, motivul de contestație în anulare prevăzut de art.318 al.1 teza finală Cod procedură civilă, cu atât mai mult cu cât în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță, care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa, să fi examinat totuși, în mod real, problemele esențiale care i-au fost supuse și nu doar să reia pur și simplu concluziile unei instanțe inferioare (cauza Helle împotriva Finlandei, din 19 decembrie 1997, citată și în cauza Albina împotriva României, din 28 aprilie 2005).
Or, în cauza de față, instanța de recurs nu numai că nu a omis a se pronunța asupra acestui motiv de recurs, ci chiar mai mult, a răspuns acestor critici concrete, printr-un considerent comun reliefat prin mențiunea "corect s-a statuat călocațiunea a fost prelungită tacit chiar și după pronunțarea sentinței de avacuare".
În ceea ce privește aprecierea din motivarea contestației în anulare prezente, a nelegalității considerentului instanței de recurs privind incidența art.1452 Cod civil, Curtea constată că aceasta este o critică legată de fondul litigiului dedus judecății în recurs, controlul jurisdicțional al prezentei instanțe fiind limitat la verificarea cercetării de către instanța de recurs, a tuturor motivelor de recurs invocate, neputându-se proceda la o nouă reevaluare a fondului cauzei, fapt care ar înfrânge principiul autorității de lucru judecat, al hotărârilor irevocabile, intrate în circuitul civil.
În ceea ce privește critica menționată în contestația în anulare, privitoare la ilegalitatea ignorării unei sentințe civile definitive și irevocabile, prin care s-a constatat încetarea efectelor unui contract de închiriere, Curtea constată că ea nu a fost enunțată în cuprinsul motivelor de recurs, astfel încât invocarea omisiunii analizării sale de către instanța de recurs, nu este fondată, pe de o parte, iar pe de altă parte, critica este similară ca și finalitate juridică, celorlalte două critici a căror omisiune de cercetare a fost, de asemenea, invocată, astfel încât argumentele pentru care omisiunea acestor ultime două a fost apreciată nefondată, devin valabile și cu privire la omisiunea acestei a treia invocate critici.
Aprecierea finală a nelegalei considerări a îndeplinirii în cauză, a condițiilor prevăzute de Legea nr. 562/2004, reprezintă de asemenea, o critică legată de fondul litigiului soluționat prin decizia irevocabilă contestată, care scapă controlului jurisdicțional al instanței sesizate cu contestația în anulare.
Pentru ansamblul acestor considerente, în temeiul art.320 și art.319 Cod procedură civilă, Curtea va respinge excepția tardivității, ca nefondată și va respinge contestația în anulare, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, excepția tardivității formulării contestației în anulare.
Respinge ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE - INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI, cu sediul în., nr. 50, C, jud. C, împotriva deciziei civile nr. 1754 din 02.12.2008, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul domiciliat în orașul L G,-, Bl. 9,. A,. 2,. 12, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
I -
Red. /08.07.2009
Tehnodact. / 2 ex./07.09.2009/
- Secția a III-a Civ. -;
-;
-
Președinte:Cristina NicaJudecători:Cristina Nica, Mariana Haralambe, Fănica Pena
