Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 118/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.118/2010-
Ședința publică din 21 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Trif Doina JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
- - - - JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia
- - - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimat contestator domiciliat în O,-- 6,.2,.10, județul B, împotriva sentinței civile nr. 239/LM din 2 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă intimatul contestator -personal, lipsă fiind recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii B
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru,precum și faptul că, prin registratura instanței, la data de 19.01.2010, recurenta pârâtă a comunicat răspunsul solicitat, după care:
INSTANȚA, comunică un exemplar din înscrisul comunicat de către recurenta pârâtă cu intimatul contestator.
Intimatul contestator -personal, învederează instanței că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Intimatul contestator -personal, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 239/LM din 2 februarie 2009, Tribunalul Bihora admis contestația formulata de contestatorul in contradictoriu cu intimata CASA JUDETEANA DE PENSII B cu sediul in O,-, județul B si in consecință:
A dispus anularea deciziei nr. -/01.07.2007 emisa de intimata, pe seama contestatorului și a obligat intimata să recalculeze pensia acestuia prin luarea in considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25de ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 01.09.2005, sens in care a obligat intimata să emită o noua decizie de pensionare, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, rin p. decizia nr. -/01.12.1992, contestatorul a fost înscris la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă, în baza prevederilor Legii nr. 3/1977, ulterior prin decizia nr. -/01.07.2007 a fost recalculată pensia contestatorului, iar stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art. 2 alin. 1 din HG1550/2004.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă,prima instanță a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Așadar, instanța de fond a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 ar fi trebuit să se concluzioneze că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani, concluzie ce însă este eronată și nesocotește reglementări ulterioare în materie, aceste reglementări regăsindu-se în nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", astfel, din OUG4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu.
În lumina acestei interpretări, tribunalul a apreciat că prevederile Legii nr. 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
În conformitate au prevederile art. 1 alin.1 din Legea nr. 226/2006 începând cu data de 1 aprilie 2001 sunt încadrate în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute în anexa 1, în cazul din speță activitatea de preparare de minereuri punctul 20, respectiv punctul 21 lit. c, măcinarea, prăjirea, aglomerarea, etc. a minereurilor neferoase, așa fiind, însemnă că cei peste 22 de ani lucrați într-o unitate în care se desfășurau astfel de activități și care inițial au fost încadrați în grupa a II-a de muncă constituie activitate desfășurată în condiții speciale potrivit prev.art.1 alin.3 "locurile de muncă în care (.) s-au desfășurat activitățile prevăzute în Anexa 1 rămân în continuare încadrate în condiții speciale de muncă (.)".
Instanța de fond a reținut că, este adevărat că legea precizează că este vorba de unitățile prevăzute în Anexa 2, dar în baza principiului la condiții de muncă egale, pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie, consacrat de nr.OUG4/2005, s-a impus, pentru a nu exista discriminări, asimilarea societăților prevăzute în anexa 2 la Legea nr.226/2006 și societățile comerciale în care s-au desfășurat activitățile prevăzute în anexa 1 la aceeași lege, dar care s-au desființat, au fost lichidate judiciar, înainte de apariției Legii nr.226/2006, cum este și cazul SC SA
Art.2 alin 2 din Legea nr.226/2006 prevede că: "sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare, în care asigurații si-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectiva, în locurile de munca încadrate conform legislației anterioare în grupa I de munca si care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale.
În concluzie, prima instanță a apreciat că funcția contestatorului -maistru tehnolog, este astfel asimilată stagiului de cotizare prevăzut de Legea nr.226/2006.
Potrivit art.3 din Legea nr.226/2006 "asigurații care realizează un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege beneficiază de pensie pentru limita de vârsta cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3 la Legea nr. 19/2000.
Art.5 din același act normativ stipulează că "pentru asigurații prevăzuți la art. 3 punctajul mediu anual se determina prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare."
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, tribunalul constatând că, din datele privitoare la activitatea in munca aflate in dosarul de pensionare, rezultă că acesta a desfășurat pe o perioadă mai mare de 22 de ani activitate in grupa a II- a de munca condiții speciale si 4 ani, 8 luni activitate in grupa I de munca, în temeiul art. 3 coroborat cu art. 5 din Legea nr.226/2006 si anexa nr. 4 din Legea nr. 19/2000, a admis contestația, a anulat decizia nr. -/01.07.2007 și a obligat intimata să recalculeze pensia stabilită pe seama contestatorului prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani, sens în care a obligat intimata sa emită o noua decizie de pensionare.
Având in vedere că in cuprinsul deciziei de recalculare este inserata mențiunea:"in situația in care in termen de 3 ani de la data de 01.09.2005 vor fi prezentate acte de natura a modifica elementele avute in vedere la determinarea punctajului mediu anual recalculat",si in conformitate cu prevederile nr.HG733 din 2005, instanța de fond a obligat intimata sa acorde aceste drepturi de la data de 01.09.2005, constatând ca nu au fost solicitate cheltuieli de judecata de catre contestator.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat recurs intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, solicitând admiterea acestuia, în sensul respingerii acțiunii.
Prin motivele de recurs s-a invocat că intimatul a fost înscris la pensie în baza Legii nr.3/1977, având o vechime de 22 de ani în grupa a-II-a de muncă, motivele instanței de fond fiind străine de natura pricinii.
Legea nr.226/2006 se referă la locurile de muncă în care s-au desfășurat activități în grupa I-a de muncă, nu în grupa a-II-a de muncă în care a lucrat intimatul, instanța s-a subrogat în atribuțiile angajatorului, făcând încadrarea în locurile de muncă în condiții speciale, realizând un tratament discriminatoriu față de cei ce au lucrat în grupa a-II-a și nu solicită instanței încadrarea în grupa
După opinia instanței, emiterea nr.HG1550/2004 nu-și avea rostul câtă vreme, prin OUG nr.4/2005 se dispune aplicarea principiului la condiții egale de pensionare, pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie, ori, o hotărâre de guvern este un act juridic prin care se stabilesc norme sau măsuri administrative, ea fiind emisă în condițiile prevăzute de lege și în executarea ei. Prin extrapolare, conform motivării instanței, recalcularea, poate opera chiar în baza noii legi a pensiilor, a Legii nr.19/2000, chiar cu data intrării în vigoare, ori, legiuitorul a dorit doar aplicarea unui sistem unitar de calcul, fără omiterea unor norme speciale.
Nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.226/2006 decât din 1.04.2001, nu cuprind dispoziții din care să reiasă aplicarea retroactivă, iar această lege se completează conform art.6 cu Legea nr.19/2000, în normele de aplicare se face vorbire doar de perioada 1.04.2001-17.06.2006. Normele impun o procedură și pentru încadrarea angajatorului în lista anexă la lege, obținerea avizului de la inisterul Muncii Familiei și Egalității de Șanse.
Fostul angajator nu se regăsește în anexa nr.2, condiție impusă de Legea nr.226/2006, iar, anularea unei decizii emise în baza nr.OUG19/2007,acordarea drepturilor din 2005 este contrară acestui act normativ.
În drept s-au invocat dispozițiile art.304 pct.7, 9 Cod procedură civilă.
Intimatul contestator, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Actul normativ în vigoare la data când intimatului contestator i s-a deschis dreptul la pensie a fost Legea nr.3/1977, dar, prin adoptarea OUG nr.4/2005 aprobată prin Legea nr.78/2005 s-a instituit principiul -la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie, act normativ cu o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, în speță a nr.HG1550/2004, susținerile recurentei în sensul existenței unor excepții fiind nefondate, cu atât mai mult cu cât s-a stabilit prin ordonanța de urgență menționată că, modul de calcul se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual iar, cuantumul fiecărei pensii se va face cu respectarea Legii nr.19/2000.
Intimatul a lucrat 22 de ani 2 luni și 18 zile în grupa a II-a de muncă și 4 ani, 8 luni, 5 zile-în grupa I de muncă, 9 ani, 4 luni și 18 zile în grupa a-III-a de muncă, îndeplinind funcțiile de operator chimist la Institutul Chimical Mediaș -1961-1965, apoi la din 5.06.1965 ca operator chimist, laborant, tehnician preparare minereuri.
Sigur că, Legea nr.226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, prevede că aceasta se aplică din 1.04.2001, trebuind îndeplinite totodată două condiții: ca locul de muncă să se regăsească în anexa 1, iar unitatea angajatoare în anexa nr.2, însă, a mai prevăzut și că aceste dispoziții se aplică -art.2 alin.2 și asiguraților ce și-au desfășurat activitatea, în locuri de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.19/2000, deci implicit și intimatului, criticile recurentei în acest sens fiind nefondate, chiar această lege a prevăzut derogări a aplicării sale retroactive.
Intenția legiuitorului a fost astfel de-a elimina situațiile discriminatorii ce puteau să apară, cu atât mai mult cu cât ar fi nu doar abuzive ci și contrare de cele din Constituția României ce proclamă egalitatea de tratament, art.14 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, a accepta ideea aplicării Legii nr.226/2006 doar anumitor categorii de asigurați raportat la altă categorie ce a lucrat anterior intrării în vigoare a legii în aceleași condiții.
Legea nr.226/2006 a prevăzut obligația îndeplinirii celor două condiții -ca locul de muncă să se regăsească în anexa 1 condiții speciale și în anexa 2 angajatorul, iar pentru cei pensionați anterior, să fi lucrat în locuri de muncă încadrate în grupa I, în speță, intimatul a lucrat în condiții speciale, preparare de minereuri, măcinare, prăjire, aglomerare minereuri neferoase, activități încadrate în prezent în locuri de muncă în condiții speciale, anexa nr.1, pct.20, 21, lit.c din Legea nr.226/2006, însă, anterior această activitate nu se știe din ce motive a fost încadrată în grupa a-II-a de muncă.
Tocmai pentru considerentele de mai sus, pentru a nu crea o situație diferită pentru aceleași locuri de muncă, instanța apreciază că nu este culpa asiguratului că fostul angajator nu a făcut demersuri pentru cuprinderea locului de muncă în altă grupă și nici a fi înscris în anexa nr.2. A considera altfel, ar însemna implicit a aduce chiar atingere principiului instituit de nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea nr.78/2005- pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie, la condiții egale de pensionare. Mai mult, SC SA, fostă, a fost desființată, lichidată judiciar ori, a solicita aplicarea Legii nr.226/2006 condiționat de regăsirea în anexa nr.2 a legii ar fi o măsură excesivă și contrară spiritului legii, culpa asiguratului lipsind cu desăvârșire, situația lui trebuie rezolvată fără ca astfel, raportat la cele expuse să se aducă o atingere a atribuțiilor angajatorului sau altei instituții.
S-a făcut aplicarea art.3 din Legea nr.226/2006 chiar dacă nu a lucrat intimatul 25 de ani în astfel de condiții, raportat la art.4 care stabilește că în asemenea situații se aplică anexa 3-4 din Legea nr.19/2000, astfel că, întrucât acesta a realizat stagiul de cotizare necesare în astfel de situații -peste 20 de ani, art.5 a acestui act normativ a fost aplicat corect.
Referitor la data acordării drepturilor stabilite în baza Legii nr.226/2006, conform art.6 aceasta se completează cu Legea nr.19/2000 care, în art.169 alin.3 stabilește că recalcularea se face doar din luna următoare solicitării, ori, din actele aflate în dosar fond nu se poate reține că să fi formulat o cerere pentru aplicarea Legii nr.226/2006 anterior chemării în judecată -23.06.2008 -greșit drepturile fiind acordate din 1.09.2005, criticile în acest sens fiind întemeiate.
În măsura în care instanța ar fi dispus altfel, ar însemna o încălcare a practicii constante în materie a Curții de APEL ORADEA, instituită în cauze similare în zeci de dosare- deciziile civile nr.777/2009, 704/2009, 706/2009. și în care a dispus referitor la aceiași categorie de persoane, cărora li s-a deschis dreptul la pensie în baza Legii 3/1977, mai mult, s-ar crea discriminare, o inechitate, ceea ce înseamnă implicit o încălcare a art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care interzice orice discriminare în situații similare, analoage, a protocolului nr.12, nr.1, deoarece la data introducerii contestației, intimatul avea o speranță legitimă de dobândire a unui bun, raportat la practica constantă în materie a acestei Curți- cauzele, /României, fiind astfel incidente.
S-a făcut aplicarea practicii unitare în materie a Curții de APEL ORADEA, pentru că la data promovării litigiului 23.06.2008, intimatul avea legitimă de dobândire a unui bun în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului, art.1 din Protocolul adițional nr.1, a practicii constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, -cauzele, /României.
Decizia pronunțată în recursul în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție nr.40/2008, prin care, s-a unificat practica neunitară în materie la nivel național, ce a concluzionat că, în situația celor pensionați în perioada de aplicare a Legii nr.3/1977 și au lucrat în grupe I și II de muncă, li se aplică la determinarea punctajului mediu anual, stagiul de cotizare prevăzut de art.14, însă, în considerentele acesteia s-a arătat că, instanțele ce au aplicat stagiul de cotizare impus de art.8 -30 de ani la bărbați, 25 de ani la femei, au procedat corect, art.14 conferind doar beneficiul reducerii vârstei legale de pensionare, un adaos de grupă, nu a fost aplicată tocmai datorită celor expuse mai sus, până la publicarea în monitorul oficial, 20 mai 2009, cei ce au promovat litigii anterior, aveau legitimă de dobândire a unui bun, iar în astfel de situații în care dreptul intern este în neconcordanță cu cel internațional, acesta din urmă se aplică prioritar, cu excepția situațiilor în care cel intern este mai favorabil, ceea ce în speță nu este cazul, -art.11, 20 din Constituție cu referire la Convenția Europeană a Drepturilor Omului ratificată de România în anul 1994, la practica acesteia, la art.14, art.1 din Protocolul nr.1, nr.12.
Față de cele expuse, fiind aplicabile dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în baza art.312 alin.1, 3 Cod procedură civilă, coroborat cu art.6 din Legea nr.226/2006, art.169 alin.3 din Legea nr.19/2000, instanța de recurs va admite ca fondat recursul, va modifica în parte sentința în sensul că drepturile stabilite se acordă doar din 1.07.2008 în loc de 1.09.2995 cum greșit s-a dispus.
Se vor menține celelalte dispoziții ca fiind legale și temeinice, constatându-se totodată că partea recurentă nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.312 alin.1, combinat cu art.296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civil introdus de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimat contestator domiciliat în O,-- 6,.2,.10, județul B, împotriva sentinței civile nr. 239/LM din 2 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Drepturile stabilite, se acordă începând cu data de 1.07.2008, în loc de 1.09.2005, cum greșit s-a dispus.
Menține celelalte dispoziții.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOVABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 21 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie: -
Data:22.01.2010
Jud.fond /
Dact.
Data:28.01.2010
4 ex.
2 com.
Data:
Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Moșincat Eugenia, Stan Aurelia
