Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1304/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ -
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1304/R/2008
Ședința publică din 24 septembrie
PREȘEDINTE: Maria Galeș JUDECĂTOR 2: Dana Cigan
JUDECĂTOR 3: Aurora Popa
Judecător - -
Grefier - -
Pe rol,soluționarea recursului civil introdus de recurenții pârâți, ambii domiciliați în O, - cel M nr.4, -.1,.21, județul B în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în O, nr.14, -.6,.2, județul B împotriva deciziei civile nr. 108/A din 13 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 4199 din 11 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect: evacuare
La apelul nominal făcut în ședință nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că părțile prezente în ședința publică din 17 septembrie 2008 au pus concluzii asupra recursului, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea la data de 24 septembrie 2008, dată la care s-a pronunțat și prezenta hotărâre, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4199 pronunțată la data de 11 iunie 2007 de Judecătoria Oradeas -a admis cererea formulată de reclamanta împotriva pârâților și și s-a respins ca nefondată cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți reconvenționali și împotriva reclamantei-pârâtă reconvențională .
S-a dispus evacuarea pârâților- reclamanți reconvenționali din imobilul situat în O, B-dul - cel M nrt.4, -.1,.21, în natură reprezentând. 21 înscris în CF individual 36701 O cu nr. top. 28/9/21.
Au fost obligați pârâții - reclamanți reconvenționali la plata către pârâta-reclamantă reconvențională a sumei de 310,3 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin decizia civilă nr. 2609/2006 reclamantei i-a fost restituit în natură imobilul în litigiu în baza Legii 10/2001. În această calitate, reclamanta poate să-și exercite toate atributele conferite de dreptul de proprietate.
În ceea ce privește dreptul de retenție, instanța a reținut că între pârâți și numiții și s-a încheiat la data de 26 februarie 2002 o promisiune sinalagmatică de vânzare-cumpărare referitoare la imobilul din litigiu. Ulterior, prin actul intitulat "Rezoluțiune" încheiat la data de 28 octombrie 2003, părțile au înțeles să pună capăt raportului juridic inițial, prevăzând expres restabilirea situației anterioare încheierii lui.
O asemenea mențiune prezintă importanță întrucât fiind un contract cu titlu oneros, contractul inițial a dat naștere în sarcina promitenților vânzători obligației de garanție pentru evicțiune, în temeiul căreia aceștia puteau formula o cerere în despăgubire, cale la care însă au renunțat prin încheierea actului ulterior.
Instanța a mai arătat că nu trebuie omis că litigiul inițial a fost soluționat de instanță în temeiul legii 10/2001, act normativ ce cuprinde o serie de dispoziții derogatorii de la dreptul comun.
Scopul legii este printre altele restituirea imobilelor ce intră în sfera de aplicare foștilor proprietari conform art. 9 alin.1, libere de orice sarcini indiferent de posesia cui se află în prezent.
Față de toate acestea, instanța de fond a considerat că pârâții-reclamanți reconvenționali nu pot opun e reclamantei - pârâtă reconvențională vreun drept de creanță ce să fie garantat prin recunoașterea unui drept de retenție.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au formulat apel pârâții reclamanți reconvenționali, solicitând desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât instanța nu a soluționat fondul cauzei, ci a respins cererea reconvențională fără administrarea unor probe.
Prin decizia civilă nr. 108/A din 13 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihors -a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelanții și în contradictoriu cu intimata împotriva sentinței civile nr. 4199 din 11 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care a păstrat-o în totalitate.
Din considerentele deciziei se reține că în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile necesare admiterii unei acțiuni pentru îmbogățirea fără justă cauză și aceasta, din două motive.
Astfel, în ciuda susținerilor apelanților, antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat de către apelanți cu soții, a dat naștere în sarcina promitenților vânzători unei obligații de răspundere pentru evicțiune, această clauză fiind prevăzută în mod explicit în contractul semnat de cele două părți (fila 42 din dos. fond).
Or, chiar dacă această garanție nu se naște din lege, ea este obligatorie pentru părțile contractante în temeiul art. 969 Cod civil.
Prin rezoluțiunea antecontractului, apelanții au renunțat implicit și la garanția pentru evicțiune la care aveau dreptul, garanție pe care își puteau întemeia pretențiile constând în contravaloarea îmbogățirilor aduse imobilului de la promitenții vânzători.
Renunțarea apelanților la această cale, nu dă naștere dreptului de a invoca îmbogățirea fără justă cauză, opunându-se caracterul subsidiar al acestei acțiuni specifice, aspect în mod judicios reținut și de instanța de fond.
Apoi, cel de-al doilea considerent pentru netemeinicia acțiunii rezidă din Normele specifice ce se aplică în cauza de față.
Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut că imobilul în legătură cu care se solicită recunoașterea unui drept de retenție a fost restituit în natură intimatei - pârâtă reconvențională în temeiul Legii 10/2001, fiind vorba de un imobil preluat fără titlu valabil de către stat.
În acest context nu pot fi ignorate prevederile art. 48 alin.1 din Legea 10/2001 care prevăd în mod explicit că, chiriașii au drept la despăgubiri pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinația de locuință pentru îmbunătățirile necesare și utile, iar potrivit alin.3, în cazul în care imobilul care se restituie a fost preluat fără titlu valabil, obligația de despăgubire revine statului sau unității deținătoare.
Or, deși apelanții nu au avut calitatea de chiriași, nu poate fi ignorat faptul că aceștia au dobândit posesia imobilului în temeiul unui contract încheiat cu niște persoane care aveau calitatea de chiriași, dobândind așadar poziția unor succesori cu titlu particular și aplicându-se în consecință aceleași reguli și în ceea ce-i privește pe ei.
Această concluzie se desprinde limpede printr-o interpretare rațione legis a textului amintit mai sus. Este evident că prin această interpretare legală s-a urmărit evitarea îngreunării situației fostului proprietar, căruia i-a fost restituit bunul după un interval de timp în care acesta a fost scos din posesia sa.
Împotrivahotărârilor pronunțate în cauză au declarat recurs recurenții pârâți, solicitând casarea acestora,cu motivarea că instanțele au respins cererea reconvențională fără a intra în cercetarea fondului.
În motivarea cererii lor, recurenții precizează că sunt titularii unei acțiuni întemeiate pe principiul îmbogățirii fără just temei, dublată de invocarea dreptului de retenție,astfel că în mod nelegal instanța de fond a respins probele solicitate pentru dovedirea temeiniciei pretențiilor formulate.
Prin întâmpinarea depusă,intimata reclamantă solicită respingerea recursului și menținerea în întregime a hotărârilor pronunțate în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Imobilul care face obiect al cercetării, este înscris în CF 36701 O și constituie în prezent proprietatea reclamantei, după ce a fost restituit în temeiul Legii nr. 10/2001 prin Dispoziția de restituire emisă de Primarul Municipiului O la 20 septembrie 2006.
Anterior, imobilul fusese înstrăinat în temeiul Legii nr. 112/1995 chiriașilor și,contract ce a fost, însă, lipsit de efecte juridice prin sentința civilă nr. 3125 din 13 mai 2004 Judecătoriei Oradea, rămasă irevocabilă prin respingerea apelului și recursului.
Potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001, imobilul se restituie liber de orice sarcini.
Recurenții au încheiat la 26 februarie 2002 o promisiune sinalagmatică de vânzare-cumpărare privind imobilul din litigiu, promisiune rezoluționată prin acordul părților la 28 octombrie 2003.
Prin actul de rezoluțiune a promisiunii de vânzare cumpărare părțile au convenit repunerea acestora în situația anterioară fără însă, a se specifica în mod expres modul în care se restituie prețul încasat de promitenții vânzători și modalitatea în care investițiile efectuate la imobil vor fi suportate.
Cercetând raportul juridic din cauză se constată că este reală afirmația că între recurenți și intimată nu există un raport juridic direct, dar nu este reală și afirmația că aceștia nu au deschisă o acțiune principală, fiind obligați să recurgă la cererea subsidiară întemeiată pe principiul îmbogățirii fără just temei.
Legea nr. 10/2001 acordă chiriașilor care au cumpărat imobilele în temeiul Legii nr.112/1995, dreptul de a obține despăgubiri, ori, recurenții, pe calea acțiunii oblice, pot formula o astfel de acțiune.
Mai mult, aceștia au deschisă și o acțiune față de promitenții vânzători, în baza convenției încheiate cu aceștia și a drepturilor și obligațiilor ce revin părților dintr-un astfel de contract sinalagmatic.
Esențial în cauză - și instanțele au sesizat în mod corect acest lucru - este faptul că recurenții nu pot opune intimatei un titlu locativ valabil, iar proprietara imobilului nu poate fi limitată în exercitarea prerogativelor dreptului său, acțiunea în evacuare fiind justificată.
Invocarea dreptului de retenție,în acest caz, este nejustificată, deoarece pârâții - reclamanți reconvenționali au urmărit să păstreze posesia imobilului până la achitarea unei eventuale creanțe, ori această garanție reală nu conferă creditorului posesia și folosința imobilului ci doar justifică nepredarea acestuia în posesia proprietarului de drept, acesta din urmă fiind îndreptățit la despăgubiri pentru lipsa de folosință a bunului.
În cauza de față proprietarul imobilului nu și-a dat în nici un mod acordul pentru efectuarea acestor investiții pretinse de recurenți și nici nu au fost în măsura să se opună la efectuarea lor, iar sporul de valoare este nesemnificativă în raport cu pierderea suferită pentru neuzul imobilului în toți acești ani, astfel încât este discutabil dacă în patrimoniul său a apărut cu adevărat o îmbogățire care să se afle în raport direct de cauzalitate cu cheltuielile efectuate de recurenți.
Apreciind că soluțiile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice, instanța va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin 1 cod procedură civilă.
În baza art. 274 cod procedură civilă, obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil introdus de recurenții pârâți, ambii domiciliați în O, - cel M nr.4, -.1,.21, județul B în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în O, nr.14, -.6,.2, județul B împotriva deciziei civile nr. 108/A din 13 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
OBLIGĂ partea recurentă să plătească părții intimate suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 24 septembrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
Red dcz
22.10.2008
Jud fond
Jud apel,
Dact IC
2ex:24.10.2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ -
Dosar nr-
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 17 septembrie
Președinte - -- judecător
Judecător - -
Judecător - -
Grefier - -
Pe rol,soluționarea recursului civil introdus de recurenții pârâți, ambii domiciliați în O, - cel M nr.4, -.1,.21, județul B în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în O, nr.14, -.6,.2, județul B împotriva deciziei civile nr. 108/A din 13 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 4199 din 11 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect: evacuare
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentantul recurenților pârâți, avocat, în baza delegației de substituire a avocat din 3 iunie 2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual și reprezentantul intimatei reclamante, lipsă, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 12 din 29 mai 2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este legal timbrat, după care:
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurenților pârâți solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și trimiterea spre rejudecare primei instanțe, întrucât nu s-a soluționat fondul cauzei respingându-se cererea reconvențională fără administrarea de probe; solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Reprezentantul intimatei reclamante solicită respingerea recursului și menținerea în întregime a hotărârilor pronunțate în cauză, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
În baza art. 146 cod procedură civilă, pentru a da posibilitate părților de a depune concluzii scrise și văzând și prevederile art. 260 cod procedură civilă, în vederea deliberării,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 24 septembrie 2008, cam. 39, ora 9.00
Pentru când părțile au termen în cunoștință.
Dată în ședința publică din 17 septembrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
Președinte:Maria GaleșJudecători:Maria Galeș, Dana Cigan, Aurora Popa
