Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1450/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.1450/2008-R
Ședința publică din 16 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța
- - - - - JUDECĂTOR 3: Trif
- - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de recurent contestator domiciliat în O,-,.C,.45, județul B, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr.249/LM din 17 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în cauză,se prezintă pentru recurentul contestator -personal, reprezentantul său, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.194/9.10.2008, eliberată de Baroul Bihor -Cabinet, lipsă fiind intimata pârâtă Casa Județeană de Pensii
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursul este scutit de plata taxei de timbru, intimata pârâtă a depus întâmpinare, după care:
Reprezentantul recurentului contestator învederează instanței că a preluat un exemplar din întâmpinarea formulată de partea intimată, depune la dosar copiile adreselor nr.2984 din 27.07.1990 și nr.1179 din 28.03.1991, înscrisuri din care rezultă că, recurentul contestator a lucrat la secția leșiere a Intreprinderii, acesta după pensionare, fiind rechemat de conducerea unității la serviciu, fiind un bun specialist, nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului contestator susține recursul și solicită admiterea lui așa cum a fost formulat și motivat în scris, casarea sentinței recurate, obligarea intimatei la recalcularea pensiei recurentului contestator cu luarea în considerare a unui stagiu corespunzător de cotizare de 25 de ani și nu de 30 de ani, cu 700 RON cheltuieli de judecată, în fond și recurs. În esență solicită a se constata că, din adeverințele eliberate de angajator, rezultă că recurentul contestator îndeplinea condiția de vechime în grupa a II-a de muncă din 1963-1990, stagiul de cotizare care trebuie să i se aplice este de 25 ani și nu de 30 ani, cât a aplicat intimata. Mai mult, recurentul are o vechime și în grupa I de muncă de aproape 5 ani și având în vedere condițiile grele de muncă, desfășurându-și activitatea în secția -leșiere, consideră că este echitabil și just să i se aplice un stagiu de 25 ani.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.249/LM din 17 martie 2008, Tribunalul Bihora respins contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin decizia nr.-/14.08.2006 a fost recalculată pensia contestatorului, obținându-se în urma acestei operațiuni un punctaj de 2,09159 puncte, potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art.2 alin. 1 din HG1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977.
Față de susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța de fond a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța va identifica legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Instanța de fond a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 ar fi trebuit să se concluzioneze că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani, concluzie ce este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. despre care s-a făcut vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune să concluzionăm că prevederile art. 2 alin.2 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum s-a arătat, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța de fond a apreciat că prevederile Legii 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Raportat însă la întregul dosar de pensie al contestatorului, prima instanță a constat că acesta, nu a desfășurat activitate în condițiile prevăzute de Legea nr.19/2000, respectiv in subteran, în zonă de expunere la radiații ( I sau II), aviație civilă sau activitate artistică, el desfășurând o activitate în funcția de muncitor metale neferoase și maistru tehnolog in cadrul O, funcție și loc de muncă, care nu sunt prevăzute in cuprinsul dispoziției legale mai sus menționate, pentru a fi aplicabile dispozițiile Legii nr.19/2000.
Instanța de fond a mai reținut că în speța dedusă judecății, perioada invocata de contestator este doar perioada in care acesta a desfășurat activitate in grupa I a și II a de munca,care i-a dat dreptul de a se pensiona pentru limita de vârstă prin reducerea vârstei de pensionare si nicidecum nu pot fi cumulate cele doua perioade de timp (respectiv cel din Gr.I și cel din Gr.II) și nici confundat cu stagiul complet de cotizare prevăzut de Legea nr.19/2000.
Referitor la cererea de efectuare a unei expertize contabile solicitată de contestator având obiectivele de stabilire la ce suma se ridica contribuția vărsata de angajator in contul bugetului de asigurări sociale în cuantumului de 15 % asupra câștigului brut realizat de contestator si verificarea îndeplinirii legale a calculului sporurilor tribunalul a respins-o ca neîntemeiată.
Cu privire la primul obiectiv acesta a fost respins, raportat la obiectul cererii de chemare in judecată, respectiv, stabilirea stagiului de cotizare utilizat la stabilirea punctajului mediu anual și la dispozițiile art. 77 din Legea nr.19/2000 modificată,care stabilește in mod concret modalitatea de calcul a pensiei, determinarea cuantumului contribuției vărsata de angajator, neavând relevanță intr-o eventuală modificare a drepturilor de pensie ale fostului salariat.
In ce privește al doilea obiectiv, s-a reținut că acesta a fost respins întrucât nu s-au precizat care sunt sporurile care consideră că nu au fost luate in calcul la emiterea deciziei de pensionare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Patru, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate, obligarea intimatei să recalculeze pensia prin luarea în considerare a unui stagiu de cotizare, de 25 ani și nu de 30 ani.
În motivarea cererii de recurs, sunt învederare următoarele:
-recurentul a lucrat la fosta uzină din O, la una dintre cele mai grele secții, în condiții grele de depășire a cotei maxime admise, de poluare, cu și noxe industriale;
-recurentul a lucrat în grupa I de muncă 4 ani, 11 luni și 27 zile, iar în grupa II-21 ani, 3 luni și 13 zile;
-intimata împarte însumarea punctajelor medii anuale la 30 ani și nu la 25 ani, cu încălcarea vădită a dispozițiilor Legii nr.3/1977 și a dispozițiilor art.77 din Legea nr.19/2000.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului arătând că activitatea desfășurată de către recurent nu se încadrează în dispozițiile art.20 și art.43 din Legea nr.19/2000, el a desfășurat activitate în funcțiile de muncitor metale neferoase și maistru tehnolog în cadrul SC SA
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Drepturile la pensie ale recurentului au fost recalculate prin decizia nr. - din 14 august 2006, reținându-se un stagiu de cotizare de 43 ani, 2 luni și 24 zile. Conform buletinului de calcul nr.- din 12.04.2005, recurentul a realizat un stagiu de cotizare de 4 ani, 11 luni și 11 zile în grupa I și 21 ani, 3 luni și 13 zile în grupa II de muncă. Recurentul și-a desfășurat activitatea în funcțiile de muncitor metale neferoase și maistru tehnolog la SC SA O, aspect ce rezultă din conținutul cărții de muncă a recurentului și necontestat de intimată. Relevant este totodată conținutul procesului-verbal din 20.06.1990 (fila 40 dosarul de fond) din care reiese că recurentul și-a desfășurat activitatea în cadrul Secției I Roșie.
Potrivit prevederilor articolului 2 aliniatele 1 și 2 din Legea nr. 226/2006, sunt încadrate în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute de anexa nr.1, anexă în care la pct.20, este specificată prepararea de minereuri, flotare și filtrare. Relevante sunt și prevederile articolul 3 din Legea nr. 226/2006, potrivit cărora "asigurații care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă", cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare. În speță, contestatorul a ieșit la pensie pentru limită de vârstă în baza Legii nr. 3/1977, deci anterior aplicării prevederilor Legii nr. 226/2006 și respectiv 19/2000, însă aplicarea principiului la condiții de muncă egale pensii egale și a prevederilor HG nr. 1550/2004 precum și a prevederilor articolului 2 aliniatul 2 din Legea nr. 226/2006 - conform cărora sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, în care asigurații și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă - reclamă recalcularea pensiei recurentului prin luarea în calcul a unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani și nu de 30 de ani cum a procedat intimata.
Prezintă relevanță de asemenea și prevederile articolului 5 din legea anterior menționată, care statuează că pentru asigurații prevăzuți la articolul 3 punctajul mediu anual se determină prin împărțirea la 25 numărului de puncte realizat din însumarea punctelor anuale realizate în perioada de cotizare, prin urmare în mod greșit instanța de fond a apreciat că drepturile de pensie ale acestuia au fost stabilite corect și că solicitarea acestuia de a se utiliza la calcularea punctajului mediu anual 25 de ani, nu ar avea fundament legal, fiind astfel ignorate de către tribunal normele de drept enunțate mai sus.
Față de considerentele ce preced, instanța, în baza prevederilor articolului 312 aliniatele 1 și 3 din Codul d e procedură civilă, va admite ca fondat recursul, va modifica în tot sentința recurată în sensul că va admite contestația și va dispune obligarea pârâtei să recalculeze pensia stabilită pe seama contestatorului prin luarea în considerare a unui stagiu total de cotizare de 25 de ani, iar în conformitate cu dispozițiile articolului 274 din Cod, intimata, căreia îi aparține culpa procesuală, va fi obligată la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în fond și recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.312, alin.1 combinat cu art.296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civil introdus de recurentul domiciliat în O,-,.C,.45, județul B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B,cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 249/LM din 17 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o modifică în tot în sensul că:
Admite contestația formulată de contestatorul domiciliat în O,-,.C,.45, județul B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B,cu sediul în O,-, județul B, și în consecință, obligă intimata să recalculeze pensia contestatorului prin luarea în calcul a unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani, sens în care modifică decizia nr.- din 14 august 2006.
Obligă partea intimată Casa Județeană de Pensii B, să plătească părții recurente suma de 700 lei cheltuieli de judecată în fond și recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 16 octombrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie - -
Data:21.10.2008
Jud.fond /
dact.
data:23.10.2008
2 ex.
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia, Stan Aurelia Lenuța, Trif
