Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1470/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.1470/2009-R
Ședința publică din 5 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța
- - - - - JUDECĂTOR 3: Trif
- - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de recurenta pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII cu sediul în O,strada -,nr.6, județul B, în contradictoriu cu intimata contestator domiciliată în, nr.106, județul B, împotriva sentinței civile nr. 251/LM din 2 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr- și împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Bihor în data de 27.03.2009 în Cameră de Consiliu, în dosar nr-, având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în cauză, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că, recursurile sunt scutite de la plata taxei de timbru, precum și faptul că, recurenta pârâtă, prin registratura instanței, la data de 28.10.2009 a depus "completare la întâmpinare", constatându-se totodată că se solicită judecarea cauzei și în lipsă, după care:
INSTANȚA, rămâne în pronunțare asupra recursurilor.
CURTEA D APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor civile de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.251/LM din 2 februarie 2009, Tribunalul Bihora admis contestația formulata de contestatoarea in contradictoriu cu intimata CASA JUDETEANA DE PENSII B si in consecință a dispus anularea deciziei nr. 53850/19.08.2008 emisă de intimată, pe seama contestatoarei și a obligat intimata să recalculeze pensia acesteia prin luarea in considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 01.11.2005, sens in care a obligat intimata să emită o noua decizie de pensionare, fără cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin decizia nr. 8347/12.08.1974 soțul contestatoarei a fost înscris la pensie pentru limita de vârsta in baza prev. Legii nr. 27/1966, începând cu data de 01.08.1974, iar prin decizia nr. 53858/17.11.2005 s-a acordat contestatoarei pensia de urmaș.
S-a mai reținut că, ulterior prin Decizia 53850/19.08.2008 a fost recalculata pensia contestatoarei si potrivit buletinului de calcul anexat stagiu de cotizare care a fost luat in calcul a fost de 25 de ani.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța de fond a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme.
În speță, instanța va identifica legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Tribunalul a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al soțului contestatoarei era Legea nr. 27/1966 si având in vedere disp. art. 2 din HG1550/2004 care prevăd că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază si că pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis anterior datei intrării in vigoare a Legii nr. 3/1977 stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru toate categoriile de pensii va fi de 20 de ani pentru femei si de 25 de ani pentru bărbați, ar fi trebuit să se concluzioneze că într-adevăr stagiul complet de cotizare al soțului contestatoarei ar fi de 25 de anim, concluzie ce este însă eronată și nesocotește reglementările ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv nr.HG 1550/2004.
Aceste reglementări se regăsesc în nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, care prevăd în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie".
Astfel, având in vedere aceste dispoziții a rezultat în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie.
În lumina acestei interpretări, instanța de fond a apreciat că prevederile Legii nr. 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionari ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Art. 43 alin. 1 din Legea 19/2000 prevede că asigurații care si-au desfășurat activitatea in locurile de munca prevăzute la art. 20 lit. a si care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani in aceste condiții beneficiază de pensie pentru limita de vârsta incepând cu vârsta de 45 de ani, conform disp. art. 77 din lege stagiul de cotizare in situația acestor asigurați este de 20 de ani.
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța de fond constatând că din actele depuse în probațiune, rezultă că soțul reclamantei a desfășurat pe o perioadă de 21 ani si 11 luni activitate în grupa I de munca, subteran, condiții speciale, in temeiul art. 20 alin. 1 lit. a și art. 43 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, precum și art. 2 alin. 1 din HG. nr. 1550/2004 coroborat cu prevederile nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, a admis contestația, a dispus anularea Deciziei nr. 53850/19.08.2008 si a obligat intimata să recalculeze pensia contestatoarei prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 01.11.2005.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecata, deoarece cuantumul acestora nu a fost dovedit.
Prin încheierea dată în camera de consiliu din data de 27 martie 2009, Tribunalul Bihora Respins cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în cuprinsul sentinței civile nr.251/LM/2009 formulată de petenta Casa Județeană de Pensii
Împotriva acestei sentințe și a încheierii a declarat recurs Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea recursului și modificarea totală a sentinței în sensul respingerii în totalitate a acțiunii.
În motivarea recursului, sunt invocate următoarele:
-în opinia instanței de fond, stagiul de cotizare utilizat cu ocazia recalculării nu este cel impus de art.8 din Legea nr.3/1977, lege în vigoare la data deschiderii drepturilor de pensie ale intimatului, opinia nefiind fundamentată pe o anumită dispoziție legală;
-principiul invocat de instanța de fond ca și motiv de admitere a acțiunii reclamantului, nu poate fi aplicat în cazul de față în condițiile în care nr.HG1550/2004 stabilește în mod expres în art.2 alin.3 excepțiile de la acest principiu, în sensul că pentru persoanele ale căror drepturi s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977;
-instanța, prin cele dispuse, face o evidentă confuzie între stagiul complet de cotizare pe care Legea nr.3/1977 îl impunea a fi realizat și anumite reduceri ale vârstelor de pensionare, care operau în baza aceluiași act normativ, reduceri care se acordau în considerarea faptului că o anumită persoană și-a desfășurat activitatea în condiții speciale sau deosebite de muncă;
-nu se poate vorbi de aplicarea art.20 sau art.43 din Legea nr.19/2000, care a intrat în vigoare începând cu data de 1.04.2001, iar în cazul aplicării acestor dispoziții s-ar încălca principiul neretroactivității legii civile.
-prin decizia anulată de instanța de fond s-au stabilit drepturi începând cu data de 1.09.2008, iar prin hotărârea sa tribunalul a dispus acordarea noilor drepturi începând cu data de 1.11.2005, ceea ce este eronat, decizia putând fi anulată doar cu acordarea drepturilor începând cu data de 1.09.2008.
În drept sunt invocate dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, nr.HG1550/2004.
Prin cererea de recurs îndreptată împotriva încheierii, recurenta solicită admiterea cererii de îndreptare a erorii materiale în sensul acordării drepturilor începând cu data de 1.09.2008, invocând faptul că ne aflăm în prezența unei erori materiale evidente, în dispozitivul sentinței fiind trecut greșit anul de la care se acordă drepturile reclamantei, 2005 în loc de 2008, deși prin sentință s-a dispus anularea deciziei nr.53850/19.08.2008, prin care s-au stabilit drepturi de la data de 1.09.2008.
Prin actul înregistrat la instanță la data de 28.10.2009, recurenta a precizat că, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, a rezultat o pensie de asigurări sociale de 647 lei, iar în situația aplicării nr.OUG100/2008, o pensie estimativă de 563 lei, respectiv 679 lei, în cazul aplicării nr.OUG209/2008.
Intimata contestatoare, deși legal citată nu s-a prezentat și nici nu și-a comunicat poziția.
Examinând decizia recurată, respectiv încheierea atacată, prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, instanța reține următoarele:
Soțul intimatei s-a pensionat în anul 1974, când în vigoare erau dispozițiile Legii nr.27/1966, deschiderea dreptului său la pensie fiind cârmuită de acesta, însă la data la care a fost emisă decizia de recalculare a pensiei, contestată în instanță, erau în vigoare prevederile Legii nr.19/2000, a căror aplicabilitate în speță este de netăgăduit. Elocvente sunt în acest sens dispozițiile art.2 alin.3 din nr.HG1550/2004 conform cărora, în cazul persoanelor cărora drepturile la pensie li s-au deschis în intervalul 1.07.1977-31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat era cel prevăzut de Legea nr.3/1977, însă este important a se sublinia că nr.OUG4/2005 prevede expres la art.2 că modul de calcul se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și al cuantumului fiecărei pensii cu respectarea Legii nr.19/2000.
Soțul intimatei a lucrat anterior deschiderii dreptului său la pensie în condiții speciale de muncă, în subteran, o perioadă de 21 ani, 11 luni și 7 zile.
Potrivit articolului 77 alin.3 din Legea nr.19/2000, în situațiile prevăzute la art.43, la stabilirea punctajului mediu anual al asiguraților conform alin.1 se iau în considerare stagiile totale de cotizare necesare prevăzute în anexele nr.4 și 5, iar art.44 la care textul de mai sus face trimitere reglementează situația asiguraților care au realizat un stagiu de cotizare în condiții speciale de muncă mai mic de 25 de ani.
Este important a se face trimitere și la prevederile art.2 alin.1 din Normele Metodologice - anexă la.nr.HG1550/2004, conform cărora "stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare". În cazul soțului intimatei, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare este cel reglementat de art.43 și 77 din Legea nr.19/2000 modificată și completată, de 20 ani, concluzie la care s-a ajuns avându-se în vedere, alături de argumentele anterior reliefate, principiul consacrat prin actele normative de evaluare, în sensul că, la condiții egale de pensionare, se cuvin pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie, însă și principiile de bază ale sistemului public de pensii consacrate prin articolul 2 din Legea nr.19/2000, îndeosebi principiul egalității care asigură tuturor participanților la sistemul public un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege, și nu în ultimul rând, principiul constituțional consfințit prin articolul 16 alin.1 din Constituția României, conform căruia "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice fără privilegii și fără discriminări".
În sensul Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, locurile de muncă în condiții deosebite reprezintă acele locuri care, în mod permanent sau în anumite perioade, pot afecta esențial capacitatea de muncă a asiguraților datorită gradului mare de expunere la risc, elocvent fiind articolul 19 alin.1 din legea menționată.
În speță, recurenta nu a contestat împrejurarea că soțul intimatei și-a desfășurat activitatea în condiții speciale de muncă, însă, în mod nejustificat, nu a făcut aplicarea dispozițiilor articolului 77 prin raportare la art.43 din Legea nr.19/2000.
Dat fiind stagiul de cotizare realizat de soțul intimatei, din care peste 20 de ani în condiții speciale de muncă, instanța concluzionează, față de argumentele anterior reliefate și prevederile art.20 alin.1 lit.a din Legea nr.19/2000, că punctajul mediu anual se impunea a fi determinat prin împărțirea la stagiul de cotizare de 20 de ani și nu la stagiul complet de cotizare de 25 ani, cum a procedat recurenta.
Cât privește criticile aduse încheierii recurate, și acestea se dovedesc a fi neântemeiate, instanța de fond făcând o corectă aplicare în speță a prevederilor art.281 din Codul d e procedură civilă, prin pronunțarea soluției de respingere a cererii de îndreptare a erorii materiale. Astfel, atât în considerentele sentinței cât și în dispozitivul acesteia, tribunalul a stabilit că partea contestatoare este îndrituită la acordarea drepturilor începând cu data de 1.11.2005, prin urmare, dispoziția vizând data începând cu care sunt acordate drepturile stabilite prin sentință nu este susceptibilă de o îndreptare în condițiile statornicite de textul de lege mai sus arătat, nefiind vorba de o eroare materială strecurată în hotărâre. Motivul respectiv, de altfel, a fost invocat în cadrul cererii de recurs îndreptate împotriva sentinței, fiind găsit de instanța de recurs ca nefondat, având în vedere că, față de considerentele detaliate mai sus se impunea modificarea unor elemente avute în vedere la determinarea punctajului mediu anual recalculat, prin urmare drepturile modificate se acordă în condițiile dispozițiilor art.7 alin.5 din nr.OUG4/2005, astfel cum în mod corect a stabilit tribunalul.
Este important totodată a se menționa că în cursul judecării cauzei a fost pronunțată Decizia asupra recursului în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, nr.40/2008 prin care s-a unificat practica neunitară în materie la nivel național, concluzionându-se că, în situația celor pensionați în perioada de aplicare a Legii nr.3/1977 și au lucrat în grupele I,II de muncă, li se aplică la determinarea punctajului mediu anual, stagiul de cotizare prevăzut de art.14, însă în considerentele aceleiași decizii s-a precizat că instanțele care au aplicat stagiul de cotizare impus de art.8 (30 de ani la bărbați, 25 de ani la femei), au procedat corect, art.14 conferind doar beneficiul reducerii vârstei legale de pensionare, un adaos de grupă. Această decizie nu este aplicată în prezenta speță dat fiind că, până la publicarea acesteia în monitorul oficial, la data de 20 mai 2009, persoanele care au promovat litigii anterior, aveau legitimă de dobândire a unui bun, iar în astfel de situații în care dreptul intern este în neconcordanță cu cel internațional, acesta din urmă se aplică prioritar, excepție făcând situațiile în care dreptul intern este mai favorabil, ceea ce nu este cazul în speță, context în care este necesar a se face trimitere la art. art.11, 20 din Constituția României cu referire la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, la practica acesteia și respectiv la art.14, respectiv art.1 din Protocolul nr.1 și nr.12. S-a făcut aplicarea practicii unitare în materie a Curții de APEL ORADEA întrucât astfel cum s-a reliefat mai sus, la data promovării litigiului -1.09.2008-, partea contestatoare avea legitimă de dobândire a unui bun în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului, art.1 din Protocolul adițional nr.1 a practicii constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, sens în care este necesar a se face trimitere la cauzele, /României.
Față de considerentele ce preced, instanța, în baza dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondate recursurile, păstrând în tot sentința recurată, constatându-se totodată că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile civile declarate de recurenta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B împotriva sentinței civile nr.251/LM din 2 februarie 2009 și a încheierii din 27 martie 2009, pronunțate de Tribunalul Bihor, pe care le menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 5 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:9.11.2009
Jud.fond /
Dact.
Data:12.11.2009
4 ex.
2 com.
Data:
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia, Stan Aurelia Lenuța, Trif
