Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1471/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.1471/2009-R
Ședința publică din 5 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța
- - - - - JUDECĂTOR 3: Trif
- - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII cu sediul în O,strada -,nr.6, județul B, în contradictoriu cu intimata contestator domiciliată în,-, județul B, împotriva sentinței civile nr.673/LM din 22 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în cauză, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de la plata taxei de timbru, constatându-se totodată că se solicită judecarea cauzei și în lipsă, după care:
CURTEA D APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.673/LM din 22 aprilie 2009, Tribunalul Bihora admis contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII și în consecință a dispus anularea Deciziei nr. 51584/29.07.2008, emisă de intimata, pe seama contestatoarei și a obligat intimata să recalculeze pensia acesteia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 01.12.2005, sens in care se va emite o noua decizie de pensionare, in favoarea contestatoarei.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, contestatoarei i s-a stabilit dreptul la pensie de urmaș prin decizia nr. 51584/2004, reținându-se că soțul acesteia a avut o vechime totală în muncă de 42 ani, o lună și 27 de zile, din care peste 18 de ani în condiții speciale de muncă, respectiv miner în subteran, prin decizia nr. 51584/29.07.2008 s-a procedat la recalcularea drepturile de pensie ale contestatoarei în temeiul OG nr. 4/2005, cu luarea în considerare a unui stagiul complet de cotizare de 30 de ani.
Totodată s-a mai reținut de prima instanță, că acordarea drepturilor rezultate în urma recalculării pensiei contestatoarei s-a făcut cu începere de la data de 01.12.2005.
Analizând contestația formulată prin prisma dosarului de pensie al contestatoarei și a actelor normative incidente în materie, tribunalul a constatat că modul de calcul care a stat la baza emiterii deciziei contestate este greșit, în acest sens reținându-se că, pentru a se realiza o corelare între pensiile pensionarilor indiferent de data înscrierii acestora la pensie, precum și pentru asigurarea cadrului legal necesar recalculării pensiilor din sistemul public au fost adoptate HG nr. 1550/2004 care la art. 1 prevede că începând cu data de 1 octombrie 2004, pensiile din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, vor fi evaluate în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare și OUG nr. 4/2005 în al cărei preambulul este înscris principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie".
Conform art. 1 din OUG nr. 4/2005, pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 01.04.2001, se recalculează în condițiile prevăzute de prezenta ordonanță de urgentă.
Conform art. 2 din același act normativ, recalcularea prevăzută la art. 1 se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii cu respectarea prevederilor Legii 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor prezentei ordonanțe de urgență.
Din coroborarea acestor texte legale, rezultă că și pentru pensiile stabilite anterior datei de 01.04.2001, determinarea punctajului mediu anual se realizează în conformitate cu prevederile Legii nr.19/2000.
Instanța de fond a reținut că, este adevărat că în conformitate cu art. 2, alin 1 din Normele metodologice de aplicare a HG 1550/2004, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază, vechime care la data deschiderii dreptului la pensie al contestatoarei era de 30 de ani, în anul 1986 fiind în vigoare art. 8 din Legea nr. 3/1977, însă aceste dispoziții legale nu mai erau aplicabile la momentul recalculării pensiei contestatoarei, întrucât, pe de o parte, acest act normativ (HG nr. 1550/2004) are o forță juridică inferioară OUG nr. 4/2005 care a fost ulterior aprobată prin lege, iar, pe de altă parte, este și anterior adoptării OUG nr. 4/2005 care consacră principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie". Prin urmare, art. 2 din Normele metodologice de aplicare a HG 1550/2004 trebuie considerat ca fiind abrogat tacit prin intrarea în vigoare a OUG nr. 4/2005.
Determinarea punctajului mediu anual în conformitate cu prevederile Legii nr.19/2000 și pentru pensionarii înscriși la pensie anterior datei intrării în vigoare a acestui act normativ nu presupune o aplicare retroactivă a legii civile, ci, doar aplicarea imediată a legii noi, recalcularea pensiilor realizându-se în mai multe etape, cu începere de la data intrării în vigoare a OUG nr. 4/2005.
Pe de altă parte, s-a mai reținut de instanța de fond că, pentru a se realiza o uniformizare între pensiile pensionarilor înscriși la pensie anterior intrării în vigoare a Legii 19/2000 și cele ale pensionarilor înscriși la pensie după intrarea în vigoare a Legii 19/2000 era imperios necesar să se aplice o legislație unitară, sens în care a fost adoptată OUG nr. 4/2005, care face trimitere pentru toți pensionarii, indiferent de data înscrierii la pensie, la dispozițiile Legii nr. 19/2000.
Dacă s-ar considera ca fiind în vigoare și la acest moment dispozițiile art. 2 din Normele metodologice de aplicare a HG nr. 1550/2004 care prevăd aplicabilitatea mai multor acte normative în funcție de data înscrierii la pensie, scopul urmărit de legiuitor prin adoptarea OUG nr. 4/2005 și anume acela de uniformizare a tuturor pensiilor pensionarilor ar fi imposibil de realizat. Și aceasta, pentru că este evident că prin aplicarea unor acte normative care prevăd condiții diferite pentru pensionare și implicit și un cuantum diferit al pensiilor în funcție de data înscrierii la pensie, nu se poate asigura respectarea între pensionarii care îndeplinesc condiții egale de pensionare a principiului "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie".
În raport de ansamblul acestor considerente, o singură concluzie se impune a fi reținută și anume aceea că tuturor pensionarilor, indiferent de data înscrierii la pensie, le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 19/2000.
Conform art. 43 al. 1 din Legea nr. 19/2000 asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 al. 1 lit. a și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani în aceste condiții beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, începând cu vârsta de 45 de ani.
Conform art. 20 al. 1 lit. a din Legea nr. 19/2000 se înscriu în categoria locurilor de muncă în condiții speciale unitățile miniere, pentru personalul care își desfășoară activitatea în subteran cel puțin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă.
Din dosarul de pensie a contestatoarei a rezultat că soțul acesteia a desfășurat activitate în subteran o perioadă de peste 18 de ani, perioadă complinită cu stagii de cotizare în alte condiții de muncă.
Prin urmare, instanța de fond a reținut că, munca prestată de soțul contestatoarei îndeplinește condițiile prevăzute de art. 43 al. 1 din Legea 19/2000 și art. 20 al. 1 lit. a din Legea nr. 19/2000.
Conf. art. 77 al. 2. din Legea nr. 19/2000, în situația asiguraților prevăzuți la art. 43 și 47, la stabilirea punctajului mediu anual se iau în considerare stagiile de cotizare prevăzute la aceste articole. Ori, art. 43 al. 1 din Legea 19/2000 prevede un stagiu de cotizare de 20 de ani.
Prin urmare, tribunalul a apreciat că intimata Casa Județeană de Pensii a determinat greșit punctajul mediu anual al contestatoarei prin împărțirea numărului de puncte la un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, încălcând astfel dispozițiile art.77 al. 2 coroborat cu art. 43 al. 1 și art. 20 al. 1 lit. a din Legii 19/2000.
Față de cele mai sus reținute, instanța de fond, în temeiul art. 77 alin 2, art. 20 al. 1 și art. 43 al. 1 din Legea nr. 19/2000 coroborate cu art. 2 din OUG nr. 4/2005, apreciind întemeiată contestație,a admis-o și în consecință a dispus anularea Deciziei nr. 51584/29.07.2008, emisă de intimată, pe seama contestatoarei și a obligat intimata să recalculeze pensia acesteia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 01.12.2005.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată, cuantumul acestora nefiind indicat sau justificat de către contestatoare.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Penii B, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii în totalitate a acțiunii.
În motivarea recursului sunt invocate următoarele:
-instanța de fond se găsește în eroare cu privire la interpretarea dispozițiilor art.2 alin.1 din nr.HG1550/2004;
-principiul invocat de instanța de fond nu poate fi aplicat în cazul de față, în condițiile în care nr.HG1550/2004 stabilește în mod expres în art.2 alin.3 excepțiile de la acest principiu;
-prin cele dispuse, instanța face o evidentă confuzie între stagiul complet de cotizare pe care Legea nr.3/1977 îl impunea a fi realizat și anumite reduceri a vârstelor de pensionare, care operau în baza aceluiași act normativ.
În drept sunt invocate dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, nr.HG1550/2004.
Intimata, deși legal citată, nu s-a prezentat și nici nu și-a comunicat poziția.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, instanța reține următoarele:
În sistemul Legii nr.3/1977, persoanele care au lucrat în grupele I și II de muncă, beneficiau de reducerea vârstei legale de pensionare și de majorarea vechimii în muncă, adică a perioadei de contribuție. Astfel, conform articolului 14 alin.1 din lege, persoanele care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri ce se încadrează în grupa I de muncă, la stabilirea pensiei li se lua în calcul, pentru fiecare an lucrat în această grupă, câte un an și șase luni, așadar în acest caz, persoanelor menționate li se acorda un spor la vechimea în muncă, concomitent cu reducerea vârstei de pensionare.
Soțul intimatei contestator s-a pensionat în anul 1994, când în vigoare erau dispozițiile actului normativ mai sus indicat, deschiderea dreptului său la pensie fiind cârmuită de acesta, însă la data la care a fost emisă decizia de recalculare a pensiei, contestată în instanță, erau în vigoare prevederile Legii nr.19/2000, a căror aplicabilitate în speță este de netăgăduit. Elocvente sunt în acest sens dispozițiile art.2 alin.3 din nr.HG1550/2004 conform cărora, în cazul persoanelor cărora drepturile la pensie li s-au deschis în intervalul 1.07.1977-31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat era cel prevăzut de Legea nr.3/1977, însă este important a se sublinia că nr.OUG4/2005 prevede expres la art.2 că modul de calcul se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și al cuantumului fiecărei pensii cu respectarea Legii nr.19/2000.
Soțul intimatei a lucrat anterior deschiderii dreptului său la pensie în condiții speciale de muncă, în subteran, fiind încadrat în grupa I de muncă, o perioadă de 20 ani, 9 luni și 29 zile.
Potrivit articolului 77 alin.3 din Legea nr.19/2000, în situațiile prevăzute la art.43, la stabilirea punctajului mediu anual al asiguraților conform alin.1 se iau în considerare stagiile totale de cotizare necesare prevăzute în anexele nr.4 și 5, iar art.44 la care textul de mai sus face trimitere reglementează situația asiguraților care au realizat un stagiu de cotizare în condiții speciale de muncă mai mic de 25 de ani.
Este important a se face trimitere și la prevederile art.2 alin.1 din Normele Metodologice - anexă la.nr.HG1550/2004, conform cărora "stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare". În cazul soțului intimatei, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare este cel reglementat de art.43 și 77 din Legea nr.19/2000 modificată și completată, de 20 ani, concluzie la care s- ajuns avându-se în vedere, alături de argumentele anterior reliefate, principiul consacrat prin actele normative de evaluare, în sensul că, la condiții egale de pensionare, se cuvin pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie, însă și principiile de bază ale sistemului public de pensii consacrate prin articolul 2 din Legea nr.19/2000, îndeosebi principiul egalității care asigură tuturor participanților la sistemul public un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege, și nu în ultimul rând, principiul constituțional consfințit prin articolul 16 alin.1 din Constituția României, conform căruia "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice fără privilegii și fără discriminări".
În sensul Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, locurile de muncă în condiții deosebite reprezintă acele locuri care, în mod permanent sau în anumite perioade, pot afecta esențial capacitatea de muncă a asiguraților datorită gradului mare de expunere la risc, elocvent fiind articolul 19 alin.1 din legea menționată.
În speță, recurenta nu a contestat împrejurarea că soțul intimatei și-a desfășurat activitatea în condiții speciale de muncă, însă, în mod nejustificat, nu a făcut aplicarea dispozițiilor articolului 77 prin raportare la art.43 din Legea nr.19/2000.
Dat fiind stagiul de cotizare realizat de soțul intimatei, din care peste 20 de ani în grupa I de muncă, instanța concluzionează, față de argumentele anterior reliefate și prevederile art.20 alin.1 lit.a din legea menționată că punctajul mediu anual se impunea a fi determinat prin împărțirea la stagiul de cotizare de 20 de ani și nu la stagiul complet de cotizare de 30 ani, cum a procedat recurenta.
Față de considerentele ce preced, instanța, în baza dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul, păstrând în tot sentința recurată, constatându-se totodată că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenta CASA JUDEȚEANĂ DE PENII împotriva sentinței civile nr.673/LM din 22 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 5 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:9.11.2009
Jud.fond /
Dact.
Data:10.11.2009
4 ex.
2 com.
Data:
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia, Stan Aurelia Lenuța, Trif
