Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1523/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1523/2009-
Ședința publică din 12.11.2009
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța
JUDECĂTOR 2: Trif Doina
JUDECĂTOR 3: Moșincat
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator cu domiciliul în, nr. 583, județul B, împotriva sentinței civile nr. 346/LM din data de 19.02.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr. -/2008, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă ginerele intimatului contestator, numitul, în baza procurii speciale autentificată sub nr. 4386 din data de 23.12.2008 de, lipsă fiind recurenta intimată.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este scutit de la plata taxei de timbru, s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 05.11.2009, întâmpinare, după care:
Reprezentantul intimatului contestator arată că nu are alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul iuntimatului contestator solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii pronunțată de Tribunalul Bihor, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 346/LM din data de 19.02.2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora admis contestatia formulată de contestatorul domiciliat în loc., nr. 583, jud. B în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, jud. B și în consecință:
A obligat intimata să recalculeze pensia contestatorului, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 de ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 01.03.2005, sens în care a obligat intimata să emită o nouă decizie de pensionare.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Prin decizia nr.65195/28.02.2005 a fost recalculată pensia contestatorului.
Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform legii 19/2000. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța va identifica legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea 3/1977, care prevedea la art. 8 o vechime integrală în muncă de 30 de ani. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] " ar trebui să concluzionăm că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte,că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune să concluzionăm că prevederile art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum s-a arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie. Art. 43 alin.1 din Legea 19/2000 prevede că asiguratii care si-au desfasurat activitatea in locurile de munca prevazute la art. 20 lit. a) si care au realizat un stagiu de cotizare de cel putin 20 de ani în aceste conditii beneficiaza de pensie pentru limita de varsta începând cu varsta de 45 de ani. Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța constatând că din copia carnetului de munca al contestatorului rezultă că acesta a desfășurat pe o perioadă mai mare de 20 de ani activitate in subteran,respectiv 23 de ani 5 luni si 27 zile, în temeiul art. 20 alin.1 lit. a și art.43 din legea 19/2000 precum și art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 coroborat cu prevederile OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, a admis contestația, obligat intimata să recalculeze pensia stabilită pe seama contestatorului prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 de ani, sens în care va emite o noua decizie de pensionare.
Având in vedere că in cuprinsul deciziei de recalculare din 28.02.2005 este inserata mențiunea:"în situația in care in termen de 3 ani de la data de 01.03.2005 vor fi prezentate acte de natura a modifica elementele avute in vedere la determinarea punctajului mediu anual recalculat, noile drepturi se vor putea acorda de la data de 01.03.2005 ", instanța a obligat intimata să acorde aceste drepturi aceasta data.
Instanța a luat act ca nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Prin motivele de recurs s-a invocat că intimatului i-au fost stabilite drepturile la pensie în baza Legii nr. 3/1977 din anul 1978. fost în eroare instanța când a interpretat art. 2 alin. 1 din HG nr. 1550/2004 întrucât a considerat că, stagiul de cotizare utilizat la recalculare nu ar fi cel impus de art. 8 din Legea nr. 3/1977 ( 30 ani bărbați, 25 ani femei), ci un alt număr de ani vechime în muncă, fără a exista o fundamentare legală.
Nu poate fi aplicat principiul - la condiții egale de pensionare, pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie -, întrucât HG nr. 1550/2004 a stabilit excepții de la aplicare pentru cei pensionați în perioada 1 iulie 1977 - 31.03.2001 cărora li se aplică stagiul reglementat de Legea nr. 3/1977. A făcut instanța confuzei între stagiul complet de cotizare pe care Legea nr. 3/1977 îl impune a fi realizat și anumite reduceri ale vârstelor de pensionare ce operau în favoarea celor ce și-au desfășurat activitatea în condiții speciale.
Nu s- precizat numărul deciziei de pensionare pe care ar trebui să o modifice sub aspectul valorificării unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, impunându-se lămurirea dispozitivului în acest sens.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 Cod procedură civilă, HG nr. 1550/2004.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul contestator a solicitat respingerea recursului, menținerea hotărârii pronunțată de Tribunalul Bihor, fără cheltuieli de judecată.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Intimatul a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă în baza Legii nr. 3/1977 cu începere din 01.10.1978, având o vechime totală în muncă de 40 de ani, din care 23 ani 5 luni și 27 zile în grupa I de muncă la Exploatarea Minieră - minier subteran.
Actul normativ în vigoare la data deschiderii drepturilor intimatului a fost Legea nr. 3/1977 care în art. 14 stabilit doar beneficiul reducerii vârstei de pensionare și acordarea unui spor de grupă celor ce au lucrat în condiții speciale - grupa I -II de muncă -, însă, Curtea de Apel Oradea în situații similare, în mai multe sute de dosar - exemple: nr-, -, -, -, -, -, -.etc. - a concluzionat că se aplică principiul - la condiții egale de pensionare, pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie - instituit de HG nr. 1550/2004 și celor pensionați în baza Legii nr. 3/1977 și implicit dispozițiile Legii nr. 19/2000 care în art. 20 alin. 1 lit. a, prevăzut locurile de muncă în condiții speciale, cele din unitățile miniere pentru personalul ce și-a desfășurat activitatea în subteran cel puțin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă. Ca urmare, s-a făcut în astfel de situații aplicarea art. 43 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 conform căruia stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este de 20 de ani conform și art. 77 alin. 1, 2 din Legea nr. 19/2000, potrivit principiului nediscriminării celor pensionați anterior intrării în vigoare a acestei noi legi a pensiilor, practica constantă în materie reprezentând un bun în sensul CEDO.
În măsura în care s-ar fi dispus altfel, s-ar fi adus atingere speranței legitime a intimatului la dobândirea unui bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al CEDO - cauza Beian/României -, întrucât în situații similare s-a dispus astfel. Deoarece practica judiciară la nivel național a fost diferită raportat la obiectul dedus judecății, Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 40/2008 publicată în Monitorul Oficial din 20 mai 2009 pronunțat un recurs în interesul legii în sensul că potrivit art. 329 Cod procedură civilă a procedat la unificarea practicii judiciare în materie concluzionând că celor pensionați în baza Legii nr. 3/1977 care au lucrat în condiții speciale de muncă, li se aplică art. 14 conform căruia singurele beneficii sunt doar reducerea vârstei de pensionare și un spor de grupă. În măsura în care însă s-ar face aplicarea acestei decizii conform art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă în speță, deși acțiunea intimatului s-a promovat la 12.05.2008 anterior publicării acesteia în Monitorul Oficial, deci când încă acesta avea legitimă a dobândirii unui bun - conform celor expuse - se aduce atingere art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al CEDO iar Convenția Europeană a Drepturilor Omului fiind ratificată de România încă din 1994, face parte din dreptul intern conform art. 20 din Constituție și are prioritate când dispozițiile ei sunt mai favorabile.
Instanța a procedat astfel pentru înlătura o situație discriminatorie, de inechitate a celor pensionați anterior Legii nr. 19/2000 față de cei pensionați în baza acesteia, care au lucrat în situații similare. Ori, în prezent acest aspect este înlăturat de apariția unor acte normative noi în materie - OUG nr. 100/2008, Legea nr. 218/2008, OUG nr. 209/2008 - astfel că, în situația celor ce au promovat litigiile după publicarea în Monitorul Oficial a deciziei nr. 40/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, deci după ce nu mai puteau avea legitimă a dobândirii unui bun, acestora li se vor aplica noile dispoziții, nu practica judiciară anterioară a Curții.
Cât privește faptul că în dispozitiv instanța de fond nu a precizat numărul deciziei de pensionare ce se modifică, acest aspect reiese însă din considerente ca fiind cea emisă la data de 28.02.2005, astfel că, nu se impune admiterea recursului doar pentru acest aspect, recurenta având elemente suficiente pentru punerea în aplicare a dispozitivului sentinței ce se întregește cu considerentele acesteia.
Față de cele expuse, nefiind aplicabile dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul, menținând în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator cu domiciliul în, nr. 583, județul B, împotriva sentinței civile nr. 346/LM din data de 19.02.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 12.11.2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat hotărâre în concept - judecător - - - - 18.11.2009
- judecători fond -,
- dact. gref. - 18.11.2009 - 4ex.
- emis 2 com. - 18.11.2009 - CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B,
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Moșincat
