Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1529/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1529/2009-
Ședința publică din 12.11.2009
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța
JUDECĂTOR 2: Trif Doina
JUDECĂTOR 3: Moșincat
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator, cu domiciliul în O,-, -. A,. 10, județul B, împotriva sentinței civile nr. 779/LM din data de 15.05.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentantul intimatului contestator, avocat, în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, lipsă fiind recurenta intimată.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este scutit de la plata taxei de timbru, după care:
Reprezentantul intimatului contestator arată că nu are alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatului contestator solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii pronunțată de Tribunalul Bihor, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 779/LM din data de 15.05.2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora admis în parte contestația formulată de contestatorul, domiciliat în municipiul O,-, -.A,.10, județul B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în municipiul O,-, județul B, și în consecință:
A dispus anularea deciziei nr.-/27.03.2006, emisă de intimată, pe seama contestatorului și a obligat intimata să recalculeze pensia acestuia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani, sens în care va emite o nouă decizie de pensionare în favoarea contestatorului.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Contestatorul a ieșit la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă prin decizia nr.-/04.04.2000 (fila 3 dosar).
La calcularea pensiei, intimata a avut în vedere stagiul complet de cotizare de 30 de ani, conform Legii nr.19/2000, după cum reiese din buletinul de calcul nr.-/29.09.2005.
Potrivit acestui buletin de calcul, contestatorul a lucrat în grupa I de muncă 25 de ani, 6 luni și 7 zile, având un stagiu total de cotizare realizat de 43 de ani, 9 luni și 2 zile.
Tribunalul a constatat că în conformitate au prevederile art.1 alin.1 din Legea nr.226/2006 începând cu data de 1 aprilie 2001 sunt încadrate în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute în anexa 1. La punctul 7 din anexa 1 este stipulată activitatea desfășurată de personalul din siguranța circulației care îndeplinește funcția de mecanic de locomotivă și automotor, mecanic ajutor și mecanic instructor. Din carnetul de muncă rezultă că contestatorul a desfășurat activitatea în funcția de șef manevră și acar, o perioadă de peste 25 de ani.
Instanța a constatat că aceste ocupații avute de contestator se încadrează în siguranța circulației având în vedere dispozițiile anexei nr.2 pc.1 și 43 din Ordinul nr.447/2003 pentru aplicarea Instrucțiunilor privind examinarea medicală și psihologică a personalului din transporturi cu responsabilități în siguranța circulației, care prevăd că funcția de șef manevră și acar implică o responsabilitate în siguranța circulației.
Conform art.3 din Legea nr.226/2006 asigurații care realizează un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr.3 la lege, iar conform art. 5 din același act normativ, pentru asigurații prevăzuți la art.3 punctajul mediu anual se determină prin împărțirea la 25 de ani a numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare.
Din aceste prevederi legale rezultă că la stabilirea punctajului mediu anual intimata avea obligația să împartă numărul de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale la 25 de ani și nu la 30 de ani așa cum în mod greșit a dispus.
De asemenea, solicitarea contestatorului de a se împărți punctajul mediu anual la 20 de ani, instanța nu o găsește întemeiată, deoarece, așa cum am arătat anterior, numărul de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale se împarte la 25 de ani și nu la 20 de ani, cum a solicitat contestatorul.
Având în vedere considerentele anterior menționate, în temeiul art.3 din Legea nr.226/2006, instanța a admis în parte contestația formulată și a dispus anularea deciziei nr.-/27.03.2006, emisă de intimată pe seama contestatorului și a obligat intimata să recalculeze pensia acestuia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani, sens în care va emite o nouă decizie de pensionare în favoarea contestatorului.
În temeiul art.274 pr.civilă, instanța a constatat că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în cauză.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Prin motivele de recurs s-a invocat că intimatul fost înscris la pensie în anul 2000, în baza Legii nr. 3/1977, instanța fiind în eroare cu privire la interpretarea art. 2 alin. 1 din HG nr. 1550/2004 concluzionând că stagiul de cotizare utilizat la recalculare nu ar fi cel impus de art. 8 din Legea nr. 3/1977 ( 25 ani la femei și 30 ani la bărbați), ci un alt număr de ani vechime, fără fundamentare legală.
Nu poate fi aplicat principiul - la condiții egale de pensionare, pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie - întrucât art. 2 alin. 3 din HG nr. 1550/2004 a prevăzut excepții pentru cei pensionați în perioada 1 iulie 1977 - 31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual fiind cel reglementat de Legea nr. 3/1977. Art. 14 din aceasta a acordat doar beneficiul reducerii vârstei de pensionare celor ce au lucrat în grupele I, II de muncă. făcut instanța confuzie între stagiul complet de cotizare pe care Legea nr. 3/1977 îl impunea a fi realizat și anumite reduceri ale vârstelor de pensionare. În ipoteza aplicării sentinței, prin împărțirea numărului total de puncte la 25 ani, ar însemna o greșită aplicare a legii.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 Cod procedură civilă, HG nr. 1550/2004.
Intimatul contestator, prin reprezentantul său, a solicitat respingerea recursului, menținerea hotărârii pronunțată de Tribunalul Bihor, fără cheltuieli de judecată.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Intimatului i-au fost stabilite drepturile la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă, în baza Legii nr. 3/1977, cu începere din 01.04.2000, având o vechime totală în muncă de 44 ani din care 27 ani, 3 luni, 25 zile în grupa I de muncă - șef manevră la CFR.
Actul normativ în baza căruia s-a pensionat acesta a fost Legea nr. 3/1977 ce în art. 8 stabilește o vechime în muncă necesară ieșirii la pensie de 30 ani la bărbați și 25 la femei, iar celor ce au lucrat minim 20 ani în grupa I de muncă li se reduce conform art. 14 vârsta legală de pensionare.
La art. 20 lit. a - d din actualul act normativ în materie, s-au prevăzut locurile de muncă în condiții speciale, stabilindu-se că pentru alte activități se va emite un nou act normativ, sens în care, abia în anul 2006 s-a emis Legea nr. 226/2006 care a stabilit inclusiv modul de determinare al punctajului mediu anual, favorabil celor ce au lucrat în astfel de condiții.
Conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 226/2006 au fost încadrate în locurile de muncă în condiții speciale - cu începere din 01.04.2001, cele prevăzute în anexa nr. 1, iar în art. 2 alin. 2 s-a stabilit că sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale, perioadele de timp în care asigurații și-au desfășurat activitatea pe durata programului normal de lucru, în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare, în grupa I de muncă, anterior Legii nr. 19/2000.
Așadar, acest act normativ a prevăzut o excepție de la principiul neretroactivității legii civile pentru cei ce s-au pensionat anterior Legii nr. 19/2000, și care au lucrat în condiții speciale, tocmai pentru a nu se crea o discriminare între cei pensionați anterior anului 2001 și ceilalți ce au lucrat în aceleași condiții, apărările recurentei în sensul că s-ar aplica art. 8 din Legea nr. 3/1977 sunt nefondate.
Intimatul a lucrat la CFR ca șef de manevră, grupa I de muncă, peste 27 ani, activitate ce se încadrează în punctul 7 al anexei nr. 1 Legii nr. 226/2006 - în siguranța circulației - enumerarea de la acest punct fiind doar exemplificativă nu limitativă, activitatea acestuia, conform anexei nr. 2 pct. 1 și 43 din Ordinul nr. 447/2003 pentru aplicarea instrucțiunilor privind examinarea medicală și psihologică a personalului din transporturi cu responsabilitate în siguranța circulației, se încadrează în această categorie, implică responsabilitate în siguranța circulației, aspect corect reținut de instanța de fond.
Ca urmare, intimatului îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 226/2006 care în art. 5 stabilit că asiguraților ce au realizat un stagiu complet de cotizare de 25 de ani în condiții speciale, punctajul mediu anual li se determină prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultate din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare și nu de 30 ani cum susține recurenta.
De altfel, se impunea o asemenea soluție și raportat la practica constantă în materie a Curții - decizii civile nr. 777/2009, 704/2009, 706/2009.- care în situații similare, unor persoane ce s-au pensionat în baza Legii nr. 3/197, a procedat la fel, aplicând Legea nr. 226/2006, altfel, s-ar fi creat o discriminare, o încălcare a art. 14 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, a Protocolului nr. 12, practicii constante a Curții Europene a Drepturilor Omului -, / României, conform căreia adoptarea unor soluții diferite în situații similare, analoage, determină implicit o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO. Petiționarii, față de practica judiciară anterioară, aveau legitimă dobândirii unui bun, dispozițiile legale susmenționate fiind prioritare față de dreptul intern, conform art. 11, 20 din Constituția României.
Până la data publicării în Monitorul Oficial al deciziei nr. 40/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s- unificat practica judiciară în materie - 20 mai 2009 - în sensul că cei pensionați în baza Legii nr. 3/1977 și care au lucrat în grupele I, II de muncă, li se aplică stagiul complet de cotizare reglementat de art. 14 care prevede doar reducerea vârstei de pensionare, un adaos de grupă, cei ce au înregistrat acțiunile în instanță anterior, cum este și cazul în speță ( 16.01.2009) aveau legitimă de dobândire a unui bun, raportat la practica judiciară constantă în sute de cauze, a Curții.
Din analiza sentinței nu se poate reține însă data de la care vor fi acordate drepturile stabilite, ori, făcându-se aplicarea Legii nr. 226/2006, aceasta în art. 6 a stabilit că dispozițiile se completează cu cele ale Legii nr. 19/2000, care în art. 169 alin. 3 prevăzut că recalcularea drepturilor se face din luna următoare solicitării, care în speță, fost conform cererii aflate în dosar fond filele 6, 7, luna octombrie 2008, deci, drepturile vor fi acordate din 01.11.2008. Acest aspect se impunea a fi arătat pentru punerea în executare a sentinței, neimpunându-se modificarea acesteia doar datorită acestui aspect, considerentele făcând corp comun cu dispozitivul.
Față de toate cele expuse, nefiind aplicabile dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul, menținând în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator, cu domiciliul în O,-, -. A,. 10, județul B, împotriva sentinței civile nr. 779/LM din data de 15.05.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 12.11.2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat hotărâre în concept - judecător - - - - 18.11.2009
- judecători fond -,
- dact. gref. - 18.11.2009 - 4 ex.
- emis 2 com. - 18.11.2009 - CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B,
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Moșincat
