Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1535/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1535/2009-
Ședința publică din 12.11.2009
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța
JUDECĂTOR 2: Trif Doina
JUDECĂTOR 3: Moșincat
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator cu domiciliul în O,-, - 1,. F,. 102, județul B, împotriva sentinței civile nr. 781/LM din data de 15.05.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentantul intimatului contestator, avocat, în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, lipsă fiind recurenta intimată.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este scutit de la plata taxei de timbru, după care:
Reprezentantul intimatului contestator arată că nu are alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatului contestator solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii pronunțată de Tribunalul Bihor, cu cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei în recurs.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 781/LM din data de 15.05.2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora admis în parte contestația formulată de contestatorul, domiciliat în municipiul O,-, - 1,.F.102, județul B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în municipiul O,-, județul B, și în consecință:
A dispus anularea deciziei nr.-/01.07.2007, emisă de intimată, pe seama contestatorului și a obligat intimata să recalculeze pensia acestuia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 19.01.2009, sens în care va emite o nouă decizie de pensionare în favoarea contestatorului.
A respins celelalte pretenții.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Contestatorul a ieșit la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă prin decizia nr. -/26.10.1993 (fila 27 dosar).
La calcularea pensiei, intimata a avut în vedere stagiul complet de cotizare de 30 de ani, conform Legii nr.19/2000, după cum reiese din buletinul de calcul nr. -/26.05.2005.
Potrivit acestui buletin de calcul, contestatorul a lucrat în grupa I de muncă 24 de ani, 9 luni și 13 zile, având un stagiu total de cotizare realizat de 46 de ani, 5 luni și 11 zile.
Tribunalul a constatat că în conformitate au prevederile art.1 alin.1 din Legea nr.226/2006 începând cu data de 1 aprilie 2001 sunt încadrate în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute în anexa 1. La punctul 27 din anexa 1 este stipulată activitatea desfășurată de zidari - șamotari. Din copia fișei de pensie și din carnetul de muncă, rezultă că contestatorul a desfășurat activitatea de zidar șamotar, o perioadă de aproape 25 de ani.
Conform art.3 din Legea nr.226/2006 asigurații care realizează un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr.3 la lege, iar conform art. 5 din același act normativ, pentru asigurații prevăzuți la art.3 punctajul mediu anual se determină prin împărțirea la 25 de ani a numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare.
Din aceste prevederi legale rezultă că la stabilirea punctajului mediu anual intimata avea obligația să împartă numărul de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale la 25 de ani și nu la 30 de ani așa cum în mod greșit a dispus.
De asemenea, solicitarea contestatorului de a se împărți punctajul mediu anual la 20 de ani, instanța nu o găsește întemeiată, deoarece, așa cum am arătat anterior, numărul de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale se împarte la 25 de ani și nu la 20 de ani, cum a solicitat contestatorul.
Referitor la capătul de cerere prin care contestatorul solicită acordarea drepturilor la pensie începând cu data de 19.01.2006, instanța a respins acest capăt de cerere deoarece drepturile bănești i se cuvin doar de la data înregistrării cererii de chemare în judecată și nu retroactiv.
Având în vedere considerentele anterior menționate, în temeiul art.3 din Legea nr.226/2006, instanța a admis în parte contestația formulată și a dispus anularea deciziei nr.-/01.07.2007, emisă de intimată pe seama contestatorului și a obligat intimata să recalculeze pensia acestuia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 19.01.2009, sens în care va emite o nouă decizie de pensionare în favoarea contestatorului.
În temeiul art.274 pr.civilă, instanța a respins cheltuielile de judecată solicitate, deoarece nu s-a făcut dovada cuantumului și a plății acestora prin nici un mijloc de probă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat recurs Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea acesteia, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Prin motivele de recurs s-a invocat că intimatul a fost înscris la pensie în baza Legii nr. 3/1977, a fost în eroare instanța când a interpretat art. 2 alin. 1 din HG nr. 1550/2004, opinând că se aplică alt stagiu de cotizare decât cel impus de art. 8 din Legea nr. 3/1977, care reglementează o vechime integrală în muncă ca și condiție necesară ieșirii la pensie de 30 ani la bărbați și 25 ani la femei, cu un alt număr de ani vechime, fără o fundamentare legală.
Nu poate fi aplicat principiul - la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie, întrucât art. 2 alin. 3 din HG nr. 1550/2004 a prevăzut excepții pentru cei pensionați în perioada 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977. Articolul 14 din Legea nr. 3/1977 a acordat doar beneficiul reducerii vârstei de pensionare la cei ce au lucrat în grupele 1, 2 de muncă, prin aplicarea Legii nr. 19/2001 s-ar încălca principiul neretroactivității legii civile la situații anterioare adoptării ei.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, HG nr. 1550/2004.
Intimatul contestator, prin reprezentantul acestuia, a solicitat respingerea recursului, menținerea hotărârii de fond ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată în recurs în sumă de 500 lei.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Actul normativ în vigoare la data la care intimatului i s-a deschis dreptul la pensie a fost Legea nr. 3/1977 însă, prin Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, s-a stabilit în art. 2 alin. 2 că sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale și perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2001 în care asigurații și-au desfășurat activitatea pe durata programului normal de lucru, în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă.
Ca urmare, acest act normativ a prevăzut o excepție de la principiul neretroactivității legii civile, pentru persoanele ce s-au pensionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 și care au lucrat în condiții speciale, tocmai pentru a nu se crea o discriminare între cei pensionați anterior anului 2001 și ceilalți cu toate că au lucrat în aceleași condiții, aspecte față de care apărările formulate apar ca nefondate.
În măsura în care instanța ar fi dispus altfel, ar însemna o încălcare a practicii constante în materie a Curții de Apel Oradea, instituită în cauze similare în zeci de dosare - deciziile civile nr. 777/2009, 704/2009, 706/2009. Și în care a dispus referitor la aceiași categorie de persoane cărora li s-a deschis dreptul la pensie în baza Legii nr. 3/1977, mai mult, s-ar crea o discriminare, o inechitate, ceea ce înseamnă implicit o încălcare a art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care interzice orice discriminare în situații similare, analoage, protocolului nr. 12, nr. 1, deoarece la data introducerii contestației, intimatul acea legitimă de dobândire a unui bun, raportat la practica constantă în materie a acestei curți - cauzele, / României fiind astfel incidente.
Ca urmare, întrucât intimatul lucrat în grupa I de muncă ca zidar - șamotor, activitate regăsită la pct. 27 din anexa 1 Legii nr. 226/2006, în mod corect s-a aplicat un stagiu complet de cotizare de 25 de ani conform art. 5, criticile fiind neavenite.
S- făcut aplicarea practicii unitare în materie a Curții de Apel Oradea pentru că la data promovării litigiului - 19 ianuarie 2009 - intimatul avea legitimă de dobândire a unui bun în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului art. 1 din Protocolul adițional nr. 1, practicii constante a Curții Europene a Drepturilor Omului - cauzele, / României.
Decizia pronunțată în recursul în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 40/2008, prin care s-a unificat practica neunitară în materie la nivel național, ce a concluzionat că în situația celor pensionați în perioada de aplicare a Legii nr. 3/1977, și au lucrat în grupele 1 - 2 de muncă, li se aplică la determinarea punctajului mediu anual, stagiul de cotizare prevăzut de art. 14, însă în considerentele acesteia s-a arătat că instanțele ce au aplicat stagiul de cotizare impus de art. 8. - 30 ani la bărbați, 25 ani la femei -, au procedat corect, art. 14 conferind doar beneficiul reducerii vârstei legale de pensionare, un adaos de grupă nu a fost aplicată tocmai datorită celor expuse mai sus, până la publicarea în Monitorul Oficial, 20 mai 2009, cei ce au promovat litigii anterior, aveau legitimă de dobândire a unui bun, iar în astfel de situații în care dreptul intern este în neconcordanță cu cel internațional, acesta din urmă se aplică prioritar, cu excepția situațiilor în care cel intern este mai favorabil, ceea ce în speță nu este cazul - art. 11, 20 din Constituție cu referire la Convenția Europeană a Drepturilor Omului ratificată de România în anul 1994, la practica acesteia, la art. 14, art. 1 din Protocolul nr. 1, nr. 12.
Față de cele expuse, nefiind aplicabile dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art. 312 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul și va menține în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
Reținând culpa procesuală a recurentei intimată, în baza dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, instanța de recurs o va obliga să-i plătească intimatului contestator 500 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator cu domiciliul în O,-, - 1,. F,. 102, județul B, împotriva sentinței civile nr. 781/LM din data de 15.05.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 12.11.2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat hotărâre în concept - judecător - - - - 18.11.2009
- judecători fond -,
- dact. gref. - 18.11.2009 - 4 ex.
- emis 2 com. - 18.11.2009 - CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B,
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Moșincat
