Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1539/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1539/2009-
Ședința publică din 12.11.2009
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța
JUDECĂTOR 2: Trif Doina
JUDECĂTOR 3: Moșincat
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul contestator, cu domiciliul în B,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul, cu domiciliul în comuna, sat, nr. 47, județul B, și comuna Pocola, sat, nr. 48, județul B, împotriva deciziei civile nr. 213/R din data de 26.02.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezenta contestație în anulare este legal timbrată, fiind achitată taxa judiciară de timbru în sumă de 5 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, precum și faptul că, s-a depus la dosar prin serviciul registratură, la data de 03.11.2090, concluzii scrise formulate de contestator, după care:
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 320 alin. 3 Cod procedură civilă, invocă excepția de inadmisibilitate a prezentei căi de atac și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.807 din 4 iun.2008, pronunțată de Judecătoria Beiuș, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin casare cu trimitere spre rejudecare s- înregistrat la instanță la data de 01.04.2008 acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtului ,inițial înregistrată sub dosar nr.1859/2007, prin care a solicitat obligarea acestuia să-i plătească suma de 1200 Ron,valoarea unor bunuri preluate de la reclamant,suma de 26 Ron, notificarea dactilografierea acțiunii și cheltuieli penale,cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul susține că s-a plâns împotriva pârâtului și toate probele sale se află în dosarul nr.486/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuș,a cărei acvirare a solicitat-
Prin Sentința civilă nr.1421/2007 pronunțată de Judecătoria Beiuș la data de 09 noiembrie 2007 fost respinsă acțiunea reclamantului, ca nedovedită.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, care a fost admis prin Decizia Civilă nr.196/2008 a Tribunalului Bihor,fiind desființată sentința instanței de fond cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Instanța de recurs a apreciat că s-a făcut o judecată sumară a cauzei în fond,fără a administra toate probele utile soluționării cauzei,respectiv acvirarea dosarului nr.486/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuș,în care se găsesc declarații utile soluționării cauzei și ar fi trebuit să se pună în discuție completarea probațiunii cu alte probe:interogatoriu,audiere de martori,înscrisuri.
La rejudecarea cauzei în fond, după casare,instanța a pus în discuție potrivit disp.art 129.pr.civ. suplimentarea probațiunii,reprezentantul a propus proba cu interogatoriul pârâtului,încuviințată de instanță și a fost acvirat dosarul nr.486/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuș.
Analizând înscrisurile din dosarul respectiv, care potrivit susținerii reclamantului sunt singurele probe în dovedirea acțiunii sale,instanța constată că reclamantul s-a plâns împotriva pârâtului căruia a dat un portbagaj de autoturism în data de 08.09.2006 care s-ar fi obligat să-i aducă în schimb 15.de țeavă metalică,lucru pe care nu l-a făcut;la data de 10.09.2006 s-au înțeles ca reclamantul să-i vândă pârâtului o remorcă cu suma de 2.ooo.ooo Rol,pe care acesta a dus-o dar nu i-a plătit prețul,la data de 26.09.2006 pârâtul a spus că vrea să cumpere o remorcă dar nu a fost de acord cu suma cerută de 5000.000 Rol,a dus remorca și nu a mai restituit-o,apoi i-a dat o coasă de 200.00o Rol,pe care nu i-a plătit-
În dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuș se află declarația martorului ,fiul reclamantului și declarația pârâtului,iar în dosarul nr.1859/2007 al Tribunalului Bihor se află declarația numitelor și,nora și respectiv soția reclamantului.
În ce privește declarațiile acestor martori,toți aflați în grad de rudenie cu reclamantul,instanța apreciază că sunt subiective,nu sunt probe concludente și pertinente,pe baza cărora judecătorul să-și poată forma o convingere.
Pârâtul nu recunoaște pretențiile reclamantului, potrivit declarației sale el a cumpărat un autoturism de la fiul reclamantului,cu condiția ca acesta în prețul de 3000 Ron stabilit îi va da și alte piese și o remorcă pe care o deține. Cu aceeași ocazie reclamantul i-a promis pârâtului,în același preț,o de eșapament,un portbagaj și o remorcă.
Nici una dintre probele scrise aflate în dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuș, înafara celor date de rudele reclamantului, pe care instanța nu le poate lua în considerare, urmând să le înlăture, nu confirmă susținerile pârâtului cu privire la bunurile respective.
În ce privește interogatoriul pârâtului acesta nu s-a prezentat la judecarea cauzei pentru luarea interogatoriului. Potrivit art.225.pr.civ.în această situație instanța poate socotii refuzul pârâtului de a răspunde la interogator,ca o mărturisire deplină sau numai ca un început de dovadă în folosul reclamantului,însă ținând seama de faptul că nu există nici o altă probă care să confirme susținerile reclamantului,instanța apreciază că,nu poate fi socotită nici ca o mărturisire deplină și nici ca un început de dovadă în folosul acestuia.
Potrivit art 1092 Cod civil, orice plată presupune o datorie, însă dacă nu a fost probată pretinsa datorie, pârâtul nu poate fi obligat la plata sumei cerută de reclamant,care avea obligația potrivit art. 1169 cod civil să-și dovedească acțiunea, lucru pe care nu l-a făcut.
În baza acestor considerente și ținând seama de dispozițiile legale de mai sus, instanța a respins acțiunea reclamantului.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că nici o probă nu a fost administrată în cauză în sprijinul susținerilor reclamantului din cererea introductivă iar declarațiile martorilor aflate în dosarul de urmărire penală nu pot luate în considerare, acești martori fiind în grad de rudenie prohibit cu reclamantul.
Prin urmare instanța a conchis ca nefiind fondată acțiunea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii acțiunii.
Prin decizia civilă nr. 742/R din data de 22.10.2008, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora respins ca nefondat recursul civil introdus de recurentul,. în loc. B,-, jud. B, în contradictoriu cu intimatul ,. în satul, nr. 47, com., jud. B și reședința în satul, nr. 48, com. Pocola, jud. B, împotriva sentinței civile nr.807 din 4 iun.2008, pronunțată de Judecătoria Beiuș, pe care a păstrat-o în totalitate.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a avut în vedere următoareleconsiderente:
În speța dedusă judecății tema pretențiilor și probațiunii vizează obligarea pârâtului la plata sumei de 1200 ron, reprezentând contravaloarea unor bunuri preluate de la reclamant de către pârât și suma de 26 ron reprezentând dactilografierea acțiunii, cheltuielile ocazionate cu procesul penal și cheltuielile de judecată.
Reclamantul a formulat plângere penală împotriva pârâtului pentru săvîrșirea infracțiunii de abuz de încredere și înșelăciune, pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, ca urmare a neîntrunirii condițiilor laturii obiective ale celor două infracțiuni.
După cum rezultă din cuprinsul dosarului de urmărire penală la pronunțarea soluției de neîncepere a urmăririi penale a fost avută în vedere declarația martorului care este fiul reclamantului.
Din cuprinsul acestei declarații nu rezultă susținerile reclamantului din acțiunea introductivă, martorul arătând că nu are cunoștință de înțelegerea intervenită între cele două părți.
Mai mult decât atât, după cum corect subliniază și prima instanță acest martor, precum și numitele și (soția și nora reclamantului) se află cu reclamantul în grad de rudenie prohibit de lege, neputând fi astfel audiate ca și martori, față de disp. art.189 al.1 pr.civ. potrivit căruia în procesele civile nu pot fi ascultați ca martori rudele și afinii până la gradul al treilea inclusiv.
Prin urmare, judicios s-a apreciat că declarațiile acestora sunt subiective, iar soluția instanței nu poate fi fundamentată pe astfel de probe.
Constatându-se așadar că reclamantul nu a produs nici o probă pertinentă și concludentă în sprijinul afirmațiilor sale, criticile acestuia, fiind astfel nefondate, în temeiul disp.art.312 pr.civ. recursul a fost respins menținând legală și temeinică hotărârea recurată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în anulare contestatorul în contradictoriu cu intimatul, solicitând anularea acesteia, casarea sentinței civile nr. 807/2008 și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
Prin decizia civilă nr. 213/R din data de 26.02.2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihor a respins contestația în anulare, formulată de contestatorul ,. în loc. B,-, jud. B, în contradictoriu cu intimatul,. în loc. nr.47, com., jud. B, împotriva deciziei civile nr.742 din 22 oct.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, pe care a păstrat-o în totalitate.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a avut în vedere următoarele considerente.
Potrivit art. 318 al. 1.pr.civ. hotărârile instanțelor de recurs, pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, sau când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare.
În sensul textului de lege susmenționat, "greșeală materială" înseamnă greșeală de ordin procedural, de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință pronunțarea unei soluții greșite. În această categorie intră greșelile de fapt în legătură cu aspectele formale ale judecății în recurs, cum ar fi respingerea recursului ca tardiv, anularea ca insuficient timbrat, sau făcut de o persoană fără calitate, deși la dosar sunt dovezi contrare, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor și sunt excluse greșelile de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale.
Motivele prezentei contestații în anulare, nu relevă vreo greșeală materială în înțelesul primei teze art.318 al.1 pr.civ. săvârșită de instanța de recurs ci critică decizia acesteia prin prisma modului în care au fost apreciate probele.
Nu poate fi reținută nici omisiunea instanței de recurs de a cerceta vreunul din motivele de casare sau modificare a sentinței. În cadrul motivelor de recurs declarat împotriva sentinței civile nr. 807/2008 a Judecătoriei Beiuș, contestatorul a criticat sentința prin prisma modului de apreciere a probelor, iar prin Decizia de respingere a recursului, atacată prin prezenta contestație in anulare, a fost analizat modul în care prima instanță a apreciat probele, concluzionându-se ca aprecierea probelor și prin urmare soluția pronunțată a fost corecta.
Nu suntem nici în prezența cazurilor stabilite de art. 317 pr.civ. care, deși invocate de contestator în drept, ca temei al contestației în anulare, respectiv neîndeplinirea legală a procedurii de citare pentru ziua în care s-a judecat pricina și darea hotărârii de către judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, s-au dovedit a fi neîntemeiate.
Pentru aceste motive instanța a respins contestația în anulare formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimatul, împotriva deciziei civile nr.742 din 22 oct.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, pe care a păstrat-o în totalitate.
Reținând culpa procesuală a contestatorului, nu s-au acordat cheltuielile de judecată solicitate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, timbrat cu 5,3 lei, contestatorul, solicitând admiterea acestuia, casarea, desființarea deciziei nr. 213/26.02.2009, 742/22.10.2008 și a sentinței civile nr. 807/04.06.2008.
Prin motivele de recurs s-a invocat că, din actul de vânzare cumpărare a autoturismului, reiese că vânzătorul nu a promis, vândut decât autoturismul, act ce nu fost verificat, nu au fost audiați martorii propuși.
Greșit s- considerat inaplicarea art. 1170 Cod civil, că nu pot fi audiați martorii și el să depună jurământ, nu s-a luat în considerare refuzul intimatului de a se prezenta la instanță, pentru interogatoriu.
Este inadmisibil ca 50% din membrii completului de judecată să fie cei care au judecat recursul, aplicându-se excepția de incompatibilitate.
S-a respins acțiunea cu motivări contradictorii, că, nu ar fi avut dreptul să audieze ca martori rudele, ignorându-se art. 189 alin. 2 pct. 2 Cod procedură civilă, fiindu-i încălcat dreptul la un proces echitabil și la un recurs efectiv - art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
El nu dat intimatului remorca mare, nu a acceptat să o ia, ci a luat-o prin forță.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, pct. 7, 8, 9, 10.
Examinând recursul declarat, prin prisma excepției de inadmisibilitate, instanța de recurs constată următoarele:
Acțiunea formulată de recurentul reclamant a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Beiuș la 11.10.2007 sub dosar nr-, soluționată prin sentința civilă nr. 1421/08.11.2007. Recursul declarat împotriva acesteia, a fost admis prin decizia civilă nr. 196/12.03.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, dispunându-se desființarea sentinței, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Ulterior acestei dispoziții, cauza a fost soluționată prin sentința civilă nr. 807/04.06.2008 pronunțată de Judecătoria Beiuș, iar recursul declarat a fost respins prin decizia civilă nr. 742/22.10.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor.
Împotriva deciziei pronunțate în recurs, s-a formulat contestație în anulare soluționată de Tribunalul Bihor prin decizia civilă nr. 213/26.02.2009 ce face obiectul prezentului recurs.
Potrivit art. 320 alin. 3 Cod procedură civilă, hotărârea dată în contestație în anulare, este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată, ori, în speță, hotărârea împotriva căreia s-a formulat contestația în anulare, conform celor expuse mai sus, era pronunțată în recurs, astfel că, nefiind o hotărâre împotriva căreia să mai poată fi exercitat din nou recursul, conform art. 299 alin. 1 Cod procedură civilă, întrucât ar deveni un recurs la recurs, instanța urmează ca, potrivit considerentelor arătate, să respinsă recursul ca fiind inadmisibil, menținând în întregime decizia recurată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca inadmisibil recursul civil declarat de recurentul contestator, cu domiciliul în B,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul, cu domiciliul în comuna, sat, nr. 47, județul B, și comuna Pocola, sat, nr. 48, județul B, împotriva deciziei civile nr. 213/R din data de 26.02.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 12.11.2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat hotărâre în concept - judecător - - - - 18.11.2009
- judecători fond -
- judecători recurs - -,
- judecători contest. anul. - ,
- dact. gref. - 18.11.2009 - 5 ex.
- emis 3 com. - 18.11.2009 - ,
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Moșincat
