Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1537/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1537/2009-
Ședința publică din 12.11.2009
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța
JUDECĂTOR 2: Trif Doina
JUDECĂTOR 3: Moșincat
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de recurentul contestator domiciliat în Vadu, nr.236, județul B, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 699/LM din 18 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în cauză, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este scutit de la plata taxei de timbru, precum și faptul că s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 28.10.2009, o completare la întâmpinare. De asemenea, se constată că, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților conform dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, după care:
Instanța consideră cauza lămurită și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 699/LM din data de 18.09.2008, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora respins contestația formulată de contestatorul domiciliat în localitatea Vadu, nr.236, județul B în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul in O,-, județul
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Prin decizia nr.-/30.11.2005 a fost recalculată pensia contestatorului, obținându-se în urma acestei operațiuni un punctaj de 1,32269 puncte.
Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art. 2 alin. 1 din HG1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța va identifica legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] " ar trebui să concluzionăm că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune să concluzionăm că prevederile art. 2 alin.2 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum s-a arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Raportat însă la întregul dosar de pensie al contestatorului, instanța a constatat că acesta, nu a desfășurat activitate în condițiile prevăzute de Legea nr.19/2000, respectiv in subteran, în zonă de expunere la radiații ( I sau II), aviație civilă sau activitate artistică, el desfășurând o activitate în funcția de mecanic pompe injecție in cadrul O, funcție și loc de muncă, care nu sunt prevăzute in cuprinsul dispoziției legale mai sus menționate, pentru a fi aplicabile dispozițiile Legii nr.19/2000.
Instanța a mai reținut că în speța dedusă judecății perioada de peste 20 de ani invocata de contestator este doar perioada in care acesta a desfășurat activitate in grupa a II a de munca, care i-a dat dreptul de a se pensiona pentru limita de vârstă prin reducerea vârstei de pensionare si nicidecum nu poate fi confundat cu stagiul complet de cotizare prevăzut de Legea nr.19/2000.
De asemenea în speță nu pot fi aplicabile dispozițiile Legii nr.226/2006, întrucât dispozițiile acesteia se refera la locurile de munca în condiții speciale, care potrivit art.2 al.2 din actul normativ mai sus menționat cuprind si fostele locuri de munca in grupa I potrivit legislației anterioare. Ori nu se poate face confuzie intre condițiile speciale de munca ( fosta grupa I in legislația anterioara ) si cele deosebite de munca (fosta grupa II de munca in legislația anterioara), in speța contestatorul desfășurând activitate in grupa a II a de muncă.
Nu se pot retine ca si aplicabile in speță nici dispozițiile art.14 din Legea nr.3/1977, întrucât acestea nu reglementează stagiul complet de cotizare,ci doar dau dreptul persoanei de a se pensiona pentru limita de vârstă prin reducerea vârstei de pensionare. Acest aspect este accentuat însăși de cele doua aliniate ale art.14, respectiv aliniatul 1 si aliniatul 4, care la o simpla lecturare in situația in care s-ar lua in considerare că perioadele de timp inserate in cuprinsul lor ar constitui stagiu complet de cotizare, s-ar ajunge la situația ca pentru o activitate în aceeași grupa de munca sa fie reglementat un stagiu de cotizare diferit. (respectiv pentru grupa I de munca la alin.1 -un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, iar la alin.4 de 15 ani), iar ( pentru grupa a II a de munca la alin un stagiu complet de cotizare de 25 de ani, iar la alin.4 de 20 de ani!!!).
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța în temeiul art. 20 și art.43 din Legea 19/2000 a respins contestația formulată de contestator ca neîntemeiată.
Instanța a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către intimata.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat recurs contestatorul, solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței, admiterea acțiunii, modificarea deciziei de pensionare prin utilizarea unui stagiu de cotizare de 25 de ani la determinarea punctajului mediu anual, în loc de 30 de ani.
Prin motivele de recurs s-a invocat că o parte din stagiul de cotizare l-a făcut în subteran, condiții speciale, grupa a II-a de muncă, iar împreună cu perioada lucrată în condiții deosebite, grupa a II-a, fac în total 25 de ani lucrați în condiții speciale și deosebite de muncă.
A ieșit în pensie înainte de Legea nr. 226/2006 ce nu îl interesează, dorește drepturile până la intrarea în vigoare a acestei legi, respectiv Legea nr. 3/1977 să-i fie aplicată și OUG nr. 100/2008, din luna iulie 2005.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului arătând că nu se aplică Legea nr. 19/2000 întrucât recurentul a lucrat ca mecanic pompe injecție, grupa a II-a de muncă, nu în subteran, stagiul de cotizare aplicabil fiind de 30 de ani, iar conform Legii nr. 3/1977, acest act normativ nu reglementa un stagiu complet de cotizare ci doar beneficiul reducerii vârstei de pensionare pentru cei ce au lucrat în grupa I și II de muncă. În speță, nu sunt aplicabile nici dispozițiile Legii nr. 226/2006 întrucât recurentul nu a lucrat în vreun loc de muncă enumerat de anexa 1, 2.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Recurentul a fost înscris la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă, potrivit deciziei de pensionare nr. -/1998 emisă de intimată, în baza Legii nr. 3/1977, având un stagiu de cotizare realizat de 41 ani, 3 luni și 24 zile, întregită la 41 de ani, din care 6 luni, 14 zile în grupa I de muncă și 27 ani 6 luni și 11 zile în grupa a II-a, 6 ani, 2 luni și 29 zile în grupa a III-a de muncă, drepturile fiindu-i acordate din 01.XI.1998, funcția deținută în grupa a II-a de muncă fiind cea de mecanic pompe injecție.
Din cuprinsul carnetului de muncă aflat în copie xerox la dosar fond - filele 3 - 17 - se reține faptul că, recurentul lucrat în funcția de mecanic pompe injecție în cadrul SC SA
Legea nr. 3/1977 în baza căreia i s-a deschis drepturile la pensie recurentului, prevedea o vechime integrală în muncă pentru bărbați de 30 de ani și 25 de ani pentru femei, iar prin faptul că a lucrat în grupa a II- de muncă, conform art. 13 - 14 din acest act normativ, i s-a dat dreptul de-a beneficia de reducerea vârstei de pensionare, pentru fiecare an lucrat în grupa a II-a adăugându-i-se încă 3 luni de zile, aspecte ce se rețin și din considerentele deciziei nr. 40/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recursul în interesul legii.
Așadar, din cele expuse, nu se poate reține faptul că recurentul ar fi lucrat în subteran ( decât câteva luni) ci la suprafață, pentru beneficia de dispozițiile art. 19 - 20 din Legea nr. 19/2000, Legea nr. 3/1977 nu reglementa un stagiu complet de cotizare ci doar o vechime în muncă necesară ieșirii la pensie, cum corect a reținut instanța de fond, criticile aduse fiind nefondate.
S-a încercat de către instanța de fond aplicarea Legii nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, pentru că, în măsura în care s-ar fi apreciat incidența acesteia, recurentul ar fi beneficiat de posibilitatea utilizării unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani, utilizat la determinarea punctajului mediu anual, și nu pentru a-l defavoriza.
Cât privește activitatea desfășurată în subteran, din oficiu instanța de recurs a solicitat Miniere să comunice date în acest sens, ori, din adresa nr. 311/14.04.2009 emisă de Punctul de lucru - fila 18 - se reține că a lucrat ca mecanic subteran doar în perioada 10.07.1967 - 24.01.1968, sub 1 an de zile, nefiind posibil a se face nici aplicarea art. 20 alin. 1 lit. a, 43, 44 din Legea nr. 19/2000 anexa 4, stagiul de cotizare necesar în condiții speciale impunea a fi de minimum 2 ani.
De altfel, conform completării la întâmpinare, depusă de intimată, recurentul va beneficiar de aplicarea OUG nr. 100/2008, OUG nr. 209/2008, Legea nr. 218/2008 la recalcularea pensiei, situație favorabilă celor ce au lucrat în grupa I, II de muncă și nu au beneficiat de beneficiul unor legi speciale anterior.
Luând în considerare cele expuse, nefiind aplicabile dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul, menținând în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurentul contestator domiciliat în Vadu, nr.236, județul B, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 699/LM din 18 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 12.11.2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat hotărâre în concept - judecător - - - - 18.11.2009
- judecători fond -,
- dact. gref. - 18.11.2009 - 4 ex.
- emis 2 com. - 18.11.2009 -, CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Moșincat
