Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 156/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILA NR.156/
Ședința publică de la 13 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol
JUDECĂTOR 3: Răzvan Anghel
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul-reclamant - domiciliat în B,sector 2,- -. 18...3 - împotriva deciziei civile nr.6/14.01.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți și, - domiciliați în de, judetul T având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata-pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită conform art.87 și urm.Cod pr.civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat în termen, motivat, timbrat.Se solicită judecata în lipsă conform art.242 Cod pr.civilă.
După referatul grefierului de ședință;
Intimata-pârâtă depune la dosar mai multe înscrisuri:întâmpinare,copie de pe titlu de proprietate nr.- din 19.12.2008, copie de pe certificatul de calitate de moștenitor nr.212 din 5.11.2004, copie de pe decizia civilă decizia civilă nr.6/14.01.2009.
Instanța luând act că nu mai sunt alte cereri prealabile ori înscrisuri de depus la dosar, fiind lămurită asupra cauzei,în conformitate cu art.150 Cod pr.civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părtilor.
Intimata-pârâtă, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de recurentul-reclamant.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Babadag sub nr- din 4 martie 2008, reclamantul a chemat în judecată pârâtele și ca pe cale de hotărâre judecătorească să se dispună evacuarea acestora din imobilul situat în comuna de, județ T, pentru lipsă titlu locativ, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Prin Sentința civilă nr. 656 din 18 septembrie 2008, Judecătoria Babadag - Județ Tar espins acțiunea ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamantul a depus la dosar contractul de vânzare-cumpărare încheiat între Statul Român și colonistul privind o suprafață de 11,1120 ha situate în comuna de precum și un imobil compus dintr-o construcție cu 2 camere, o bucătărie, dependințe, cu un teren loc de casă în suprafață de 3200. situat în V satului de, județ
Instanța a apreciat că, cu actul intitulat contract de vânzare-cumpărare datat 20 martie 1948, reclamantul nu a făcut dovada proprietății, a titlului locativ pentru imobilul pentru care a solicitat evacuarea pârâtei, deoarece nu a făcut dovada că era moștenitor al colonistului, atâta timp cât din cartea de identitate seria - nr. - a rezultat că prenumele tatălui reclamantului era.
Reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că a solicitat evacuarea pârâtei de pe terenul casei din comuna de, iar mobilul cererii de evacuare era tocmai acela că voia să-și recupereze terenul.
Din chitanța depusă la dosar de către pârâta la data de 22 mai 2008, rezultat că a vândut un imobil lui fără a se menționa dacă era doar imobil casă de locuit sau imobil casă de locuit și teren, dar din declarația lui a rezultat că acesta a cumpărat de la o casă de locuit, fără a se face referire și la o suprafață de teren.
Pentru a-și recupera terenul așa cum a menționat în interogatoriu și cum și-a precizat acțiunea în sensul că a solicitat evacuarea pârâtei de pe terenul casei, reclamantul avea la dispoziție calea acțiunii în revendicare, nicidecum calea acțiunii în evacuare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul care a criticat-o ca netemeinică, nelegală, susținând că greșit prima instanță a respins acțiunea întrucât în realitate pârâtele ocupă și în prezent imobilul fără titlu legal, abuziv.
S-a solicitat admiterea apelului, schimbarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii.
Prin decizia civilă nr. 6/14.01.2009 pronunțată de Tribunalul Tulceas -a respins ca nefondat apelul.
Pentru a se pronunța această soluție instanța de apel a reținut următoarele:
Evacuarea este sancțiunea civilă aplicabilă locatarului pentru neîndeplinirea unor obligații legale, referitoare la modul de exercitare a drepturilor locative ca urmare a derulării unui contract de închiriere.
In cauză, nu se pune problema existenței unor raporturi juridice derivate din contract de închiriere ci, așa cum a reținut instanța de fond, reclamantul solicită de fapt recunoașterea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren aferentă casei pe care o înstrăinase anterior dar aceasta nu se poate face pe calea acțiunii în evacuare.
De altfel, pârâta deține titlu de proprietate asupra terenului aferent casei de locuit astfel că nu se poate reține că aceasta ocupă abuziv imobilul solicitat de către reclamant.
Față de aceste considerente, cum hotărârea instanței de fond de respingere a acțiunii reclamantului este legală, temeinică, în conformitate cu dispozițiile art. 296 Cod proc. civ. se va respinge apelul ca nefondat.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs reclamantul. În cererea de recurs a invocat motivele de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 și 9 Cod.pr.civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs a arătat că în anul 1973 "vândut cu chitanță de mână" lui imobilul în cauză pentru suma de 13.500 lei vechi din care pârâta a achitat doar 9.000 lei, fără a mai achita restul sumei, astfel că nu s-a mai încheiat contractul de vânzare - cumpărare. Ca urmare, recurentul a arătat că numitul nu avea titlu valabil asupra imobilului pentru a vinde la rândul lui, astfel încât pârâtele ocupă abuziv imobilul și în plus, fără acordul său, o parte din imobil a fost demolat. Recurentul a arătat că ocuparea abuzivă a unui imobil atrage răspunderea delictuală. S-a mai arătat că faptul că pârâtele au plătit impozite nu le atribuia calitatea de proprietar iar primăria nu putea emite titlu de punere în posesie. Un alt motiv invocat a fost acela că în repetate rânduri a adus la cunoștința pârâtelor că nu i-a plătit restul sumei convenite, astfel încât posesia nu a fost nici netulburată nici de bună credință iar procesul - verbal și adeverința din 02.04.2008 au fost obținute ulterior introducerii acțiunii. În sfârșit, a arătat că este fiul lui care este aceeași persoană cu.
Intimata nu a formulat întâmpinare, expunând un punct de vedere oral în fața instanței de recurs, astfel cum a fost consemnat.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 304 Cod.pr.civ. Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Se constată că recurentul reiterează motivele de fapt și de drept invocate și cu ocazia soluționării fondului și apelului în cauză, însă, potrivit art. 304 Cod.pr.civ. Curtea nu poate verifica hotărârile pronunțate în cauză decât prin prisma motivelor de legalitate invocate respectiv cele indicate la pct. 8 și 9 din art. 304 Cod.pr.civ.
Se mai constată că recurentul nu a indicat în concret la ce act se referă atunci când invocă motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 și nici în ce sens hotărârea pronunțată de instanța de apel este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, astfel încât urmează a analiza motivele de recurs invocate în măsura în care pot fi încadrate în motivele prevăzute de pct. 8 și 9 ale art. 304 Cod.pr.civ.
Mai întâi, se are în vedere că recurentul invocă drept titlu de proprietate contractul de vânzare - cumpărare încheiat de Statul Român, prin Ministerul Agriculturii și Domeniilor, Direcția Proprietăți și Bunuri de Stat - Serviciul, cu în data de 20.03.1948 și legalizat prin procesul - verbal 2435/20.03.1948 la Tribunalul Tulcea. În acest act se indică atât un teren cât și o construcție.
În cuprinsul acțiunii, reclamantul nu a indicat exact din ce este compus imobilul din care solicită evacuarea, însă ulterior, reclamantul a precizat că dorește evacuarea doar a pârâtei de pe terenul respectiv.
În cauză, însă, se constată că pentru terenul respectiv și pârâta prezintă un titlu de proprietate emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor T - nr. -/19.12.2008. Este adevărat că acest titlu este obținut ulterior promovării acțiunii, însă el nu poate fi ignorat întrucât într-o astfel de situație, în cauză nu se mai pune probleme unui drept de folosință a cărui existență în patrimoniul pârâtei trebuie verificată, ci problema comparării titlurilor exhibate de către părți. Susținerile recurentului că acest titlu ar fi fost emis nelegal nu pot fi avute în vedere întrucât acesta se bucură de prezumția de legalitate, nefiind anulat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.
Compararea titlurilor părților nu se poate realiza decât într-o eventuală acțiune în revendicare, recurentul având posibilitatea formulării unei astfel de acțiuni dacă consideră necesar, astfel încât faptul că într-o acțiune în evacuare instanța nu compară titlurile părților nu poate constitui o încălcare a dreptului de acces la o instanță recunoscut de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa privind aplicarea art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În ceea ce privește construcția aflată pe terenul în cauză, din înscrisurile depuse în cauză rezultă că numitul a vândut prin act sub semnătură privată la 07.08.1973 lui imobilul în cauză iar acesta a vândut prin înscris sub semnătură privată la 30.07.1978 lui. Susținerile recurentului că nu s-a plătit integral prețul pentru imobilul în cauză nu au relevanță, de vreme ce transferul proprietății în cazul contractelor de vânzare - cumpărare operează la momentul realizării acordului de voință în forma stabilită de lege iar pentru vânzarea unei construcții nu este necesară forma autentică a contractului. astfel, potrivit art. 1295 din Codul civil, vinderea este perfectă între părți și proprietatea este de drept strămutată la compărător, în privința vânzătorului, îndată ce părțile s-au învoit asupra lucrului și asupra prețului, deși lucrul încă nu se va fi predat și prețul încă nu se va fi numărat.
Pe de altă parte, trebuie avute în vedere prevederile art.30 din Legea nr. 58/1974 și prevederile art. 36 al.3 din Legea nr. 18/1991.
Ca urmare, se constată că în mod corect instanța de fond și instanța de apel au interpretat și aplicat prevederile legale incidente și în mod corect au interpretat actele juridice deduse judecății.
Ca urmare, în conformitate cu art. 312 Cod.pr.civ. se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurentul-reclamant - domiciliat în B,sector 2,- -. 18...3 - împotriva deciziei civile nr.6/14.01.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți și, - domiciliați în de, judetul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,astăzi 13.04.2009.
Președinte Judecători
- - - -
- -
Grefier
- -
Jud.fond:
Jud.apel:;
redactat jud. - /13.05.2009
tehnored.disp.gref./13.05.2009
2 ex
Președinte:Vanghelița TaseJudecători:Vanghelița Tase, Maria Apostol, Răzvan Anghel
