Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1597/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1597/2008-
Ședința publică din 06.11.2008
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia
JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța
JUDECĂTOR 3: Trif
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta pârâtă, cu domiciliul în O, str. -. -. -, nr. 15,. 2, județul B, în contradictoriu cu intimații reclamanți, ambii cu domiciliul în O, str. -. -, nr. 22,. 1, județul B, intimații pârâți, cu domiciliul în O,-,. 2, județul B, STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, cu sediul în B,-, împotriva deciziei civile nr. 131/A din 18.02.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr. 5357/271/200, prin care s-a păstrat în totalitate sentința civilă nr. 5297 din 19.09.2007, pronunțată de Judecătoria Oradea, în dosar nr-, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentantul recurentei pârâte, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 125 din 04.09.2008, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, reprezentanta intimaților reclamanți, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 482 din 03.09.2008, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare a părților este completă.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este legal timbrat, fiind achitată taxa judiciară de timbru în sumă de 6 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, după care:
Reprezentanții părților arată că nu au alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei pârâte solicită admiterea recursului conform petitului, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimaților reclamanți solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii recurate. Arată că, există o hotărâre definitivă și irevocabilă pronunțată de Judecătoria Oradea, prin care se constată că trecerea imobilului în proprietatea Statului român s-a făcut fără titlu. Recurenta nu are nici un titlu, contractul acesteia a expirat de un an.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin nr.5297 din 19.09.2007, pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr-, a fost admisă cererea reconvențională formulată de reclamanții și împotriva pârâtelor reconvenționale și și, în consecință, s-a dispus evacuarea pârâtelor din imobilul situat în O, str. - - (fostă -) nr. 15, înscris în CF 3927 O, proprietatea reclamanților și au fost obligate pârâtele să plătească reclamanților suma de 703,30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanților li s-a retrocedat imobilul situat în O,-, reprezentând în natură casă de locuit, înscris în CF 3927 O, nr.top. 1280/4, dreptul acestora fiind întabulat sub 29-30, în cote de câte parte fiecare.
S-a mai reținut că între reclamanți, în calitate de coproprietari, și pârâți, în calitate de chiriași, a fost încheiat contractul de închiriere nr.178/2002, pentru perioada 21 ianuarie 2002 - 21 ianuarie 2007 și întrucât contractul de închiriere a spațiului litigios a expirat, instanța de fond, constatând că pârâții nu dețin un titlu locativ valabil cu privire la apartamentul nr.2, din imobilul în litigiu, proprietatea reclamanților, văzând și disp.art.480 civ. a dispus admiterea acțiunii și evacuarea pârâtelor din acest imobil, iar în temeiul art.274 pr.civ. reținând culpa procesuală a pârâtelor, a dispus obligarea acestora, în favoarea reclamanților, la plata sumei de 703,30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorar avocațial și taxă timbru.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal și timbrat cu 5 lei taxă timbru și 0,15 lei, a declarat apel pârâta, solicitând admiterea apelului, casarea sentinței apelate și pe fond admiterea cererii și constatarea dreptului său de retenție.
Prin decizia civilă nr. 131/A din 18.02.2008, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora respins ca nefondat apelul civil introdus de apelanta,.în O, str. -.- - nr.15,.2, jud. B, în contradictoriu cu intimații, ambii.în O, srr. -.- nr.22,.1, jud. B, și,.în O, str. -.- - nr.15,.2, jud. B, împotriva sentinței civile nr.5297 din 19.09.2007, pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a păstrat-o în totalitate.
A obligat apelantul la cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei, în favoarea intimaților și.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Critica adusă de către apelantă sentinței primei instanțe sub aspectul disjungerii acțiunii reconvenționale formulată de reclamanții reconvenționali și, prin care s-a solicitat evacuarea apelantei și a intimatei din imobilul în litigiu, de acțiunea principală, care are ca și obiect despăgubiri și stabilirea în favoarea reclamantelor a unui drept de retenție, este, în opinia instanței de apel, nefondată, în primul rând pentru că invocarea unui drept de retenție până la plata despăgubirilor nu presupune obligatoriu și folosința imobilului, pe de altă parte, pentru aplicabilitatea dreptului de retenție este necesar ca bunul cu privire la care se invocă acest drept să fie proprietatea celui care este debitorul deținătorului, ori, avându-se în vedere disp.art.53 din 10/2001 și practica judiciară constantă, se reține că această obligație incumbă statului, care nu deține în proprietate imobilul în cauză, de altfel, prin Încheierea pronunțată de instanța de fond în ședința publică din 20 iunie 2007, fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a intimaților și în acțiunea având ca obiect despăgubiri, încuviințându-se la acel termen de judecată extinderea de acțiunea a reclamanților față de pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
Instanța de apel a apreciat că în mod corect prima instanță a reținut că pârâtele reconvenționale nu dețin un titlu cu privire la imobilul în litigiu, contractul lor de închiriere încetând la data de 21 ianuarie 2007 și cum disp. art.480 civ. reglementează dreptul pe care îl are proprietarul de a se bucura și dispune de un lucru al său în mod exclusiv și absolut, în același sens fiind atât dispozițiile constituționale care ocrotesc proprietatea, cât și disp.art.1 din Protocolul 1 din CEDO, intimații și fiind proprietarii acestui imobil, corect și cu aplicarea dispozițiilor legale, prima instanță a dispus evacuarea pârâtelor reconvenționale din acest imobil.
În contextul acestor considerente, instanța de apel a apreciat apelul formulat ca fiind nefondat, astfel că, l-a respins ca atare, împotriva sentinței apelate, pe care a păstrat-o în totalitate, iar în baza art.274 pr.civ. reținând culpa apelantei, a obligat-o pe aceasta, în favoarea intimaților și la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial - fila 10 dosar apel.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, solicitând casarea deciziei și sentinței, dispunând rejudecarea cauzei prin dispunerea reunirii cu dosarul din care s-a disjuns acest dosar.
Recurenta arată în motivarea cererii de recurs că, obligația de despăgubire revine foștilor proprietari, ca atare implicit dreptul de retenție se poate valorifica față de aceștia;
- soluția disjungerii și de respingere a cererilor de retenție și obligare la despăgubiri este nelegală și netemeinică.
În drept sunt invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice B, în nume propriu și în reprezentarea Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat admiterea excepției privind lipsa calității procesuale pasive, arătând că, imobilul a fost preluat de către Statul Român cu titlu valabil, situație în care, potrivit art. 48 din Legea nr. 10/2001, obligația de despăgubire revine persoanei îndreptățite, intimata făcând trimitere și la dispozițiile pct. 49.2 din Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr. 10/2001.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu, instanța reține următoarele:
Criticile recurenților axate pe problema legalității dispoziției de disjungere a acțiunii reconvenționale având ca obiect evacuarea, de acțiunea principală având ca obiect pretenții și respectiv stabilirea unui drept de retenție, nu pot fi primite.
În speță, prin încheierea dată în ședința publică din 20 iunie 2007, instanța de fond făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 165 din Codul d e procedură civilă, conform cărora în orice stare a judecății se poate dispune disjungerea dacă instanța socotește că numai una dintre cereri este în stare de a fi judecată.
În raport de prevederile art. 480 din Codul civil și dispozițiile Primului Protocol al Convenției Europene de Apărare a Drepturilor Omului și respectiv art. 6 din această convenție, acțiunea în evacuare era în stare de judecată, prin urmare se impunea despărțirea ei de acțiunea principală, cu consecința apoi a evacuării pârâtelor din imobil, în lipsa unui titlu locativ valabil cu privire la apartamentul nr. 2 ocupat de acestea. Cât privește întâmpinarea depusă de Direcția Generală a Finanțelor Publice B în actuala etapă procesuală, este de observat că aceasta compare în calitate de parte în dosarul din care s-a disjuns prezentul dosar, de altfel și apărările acestei părți vizează acțiunea în pretenții ce formează obiectul dosarului nr-, distinct de cauza de față, odată cu pronunțarea încheierii de disjungere.
Referitor la susținerile privind valorificarea dreptului de retenție, este necesară precizarea că invocarea acestuia nu impune necesarmente folosința imobilului, prin urmare acest drept poate fi valorificat chiar și în situația juridică creată prin rămânerea irevocabilă a hotărârii date asupra acțiunii în evacuare.
Ca atare, concluzia ce se desprinde este aceea că nu subzistă nici un motiv legal care să impună modificarea deciziei recurate cu consecința desființării încheierii de disjungere a pricinilor, criticate prin recursul de față.
Față de considerentele ce preced, instanța, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul, decizia recurată urmând a fi păstrată în totul.
Fiind în culpă procesuală, recurenta pârâtă va fi obligată, conform dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 800 lei, în favoarea intimaților reclamanți și.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenta pârâtă, cu domiciliul în O, str. -. -. -, nr. 15,. 2, județul B, în contradictoriu cu intimații reclamanți, ambii cu domiciliul în O, str. -. -, nr. 22,. 1, județul B, intimații pârâți, cu domiciliul în O,-,. 2, județul B, STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, cu sediul în B,-, împotriva deciziei civile nr. 131/A din 18.02.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părților intimate și suma de 800 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 06.11.2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat hotărâre în concept - judecător - - - - 19.11.2008
- judecător fond -
- judecători apel -,
- dact. gref. - 19.11.2008 - ex.
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia, Stan Aurelia Lenuța, Trif
