Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1721/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1721/2008-
Ședința publică din 27.11.2008
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia
JUDECĂTOR 2: Trif Doina
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul cu domiciliul în, nr. 18, județul B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, împotriva deciziei civile nr. 440/R din 19.03.2008, pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, în dosar nr-, prin care s- păstrat în întregime sentința civilă nr. 755/LM din 17 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentantul contestatorului, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 20.05.2008, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezenta contestație în anulare este scutită de la plata taxei de timbru, după care:
Reprezentantul contestatorului arată că nu are alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Reprezentantul contestatorului solicită admiterea contestației în anulare astfel cum a fost formulată, anularea hotărârii contestate, rejudecarea recursului, admiterea acestuia în sensul modificării hotărârii contestate și în consecință admiterea în întregime a acțiunii. Consideră că la baza pronunțării hotărârii contestate au stat două grave erori, una de fapt privind caracterul activității desfășurate de către contestator, și una privind actul normativ în vigoare, în baza căruia urmează să se stabilească drepturile solicitate privind încadrarea în categoria de pensionare. Arată că, contestatorul era supus acelorași riscuri ca și colegii săi care își desfășurau activitatea în subteran, acesta transportând minereu de fier.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra contestației în anulare de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 755/LM din 17 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis excepția capacității de exercițiu a intimatei CASA LOCALĂ DE PENSII B și în consecință s- respins contestația față de această intimată.
De asemenea, s-a respins contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Prin decizia nr. 35173/26.04.2007 a fost recalculată pensia contestatorului, obținându-se în urma acestei operațiuni un punctaj de 1.32052 puncte. Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform Legii nr. 19/2000. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea nr.3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța de fond a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, tribunalul a identificat legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța constatat că legea aplicabilă la data închiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977, care prevedea la art. 8 o vechime integrală în muncă de 30 de ani. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] " ar fi trebuit concluzionat că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie s-a apreciat că este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care s-a făcut vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, s- impus concluzia că prevederile art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum s-a arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța de fond apreciat că prevederile Legii nr. 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie. Raportat însă la întregul dosar de pensie al contestatorului, instanța a constatat că acesta nu a desfășurat activitate în condițiile prevăzute de Legea nr.19/2000, respectiv în subteran, în zonă de expunere la radiații ( I sau II) decât 1 an 9 luni si 2 zile, el desfășurând o activitate în funcția de șofer la unitatea O( zona III de radiații), funcție și loc de muncă care nu sunt prevăzute în cuprinsul dispoziției legale mai sus menționate, pentru a fi aplicabile dispozițiile Legii nr.19/2000.
Instanța de fond a mai reținut că în speța dedusă judecății perioada de 26 de ani invocată de contestator este doar perioadă în care acesta a desfășurat activitate în grupa a II-a de muncă, care i-a dat dreptul de a se pensiona pentru limită de vârstă prin reducerea vârstei de pensionare și nicidecum nu poate fi confundat cu stagiul complet de cotizare prevăzut de Legea nr.19/2000. Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța în temeiul art. 20 și art.43 din Legea nr. 19/2000 a respins contestația formulată de contestator ca neîntemeiată.
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța în temeiul art. 20 și art.43 din Legea nr.19/2000 a respins contestația formulată de contestator ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii formulate, cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 440/R din 19.03.2008, pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, în dosar nr- s-a respins ca nefondat recursul civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în, nr. 18, județul B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, împotriva deciziei civile nr. 755/LM din 17 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a menținut-o în întregime.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a avut în vedere următoarele considerente:
Criticile aduse de către recurent sentinței nu subzistă deoarece soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică bazată pe aprecierea corectă a probelor și interpretarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile în speță.
Contestatorul a beneficiat de pensia pentru limită de vârstă stabilită prin decizia nr. 35173/26.12.1995 în temeiul Legii nr. 3/1997, iar prin decizia cu același număr din data de 31.08.2005 i-a fost recalculată de către intimată pensia în temeiul HG nr. 1550/2004 și OUG nr. 4/2005 prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani la determinarea punctajului mediu anual.
Din actele depuse la dosar rezultă că reclamantul a desfășurat activitate în condiții speciale de muncă-grupa I 1 an 9 luni și 2 zile, iar în grupa a II-a de muncă 26 de ani 11 luni și 13 zile, în funcția de șofer la Unitatea pentru Mecanizare și Transport
Prin contestația formulată a solicitat anularea deciziei de recalculare și obligarea pârâtei la recalcularea pensiei sale cu stagiu complet de cotizare de 25 de ani la determinarea punctajului mediu anual având în vedere activitatea desfășurată în grupa II-a de muncă și prevederile Legii nr. 3/1977.
În mod corect a apreciat instanța de fond ca neîntemeiată această cerere în condițiile în care activitatea desfășurată nu se încadrează între activitățile prevăzute de Legea nr. 19/2000 ca fiind desfășurate în condiții speciale, respectiv în subteran sau zona I sau II de expunere la radiații conform art. 20 și 43 din Legea nr. 19/2000, sau în celelalte activități speciale expres enumerate de lege pentru care stagiul de cotizare necesar este de 15 sau 20 de ani și nici între activitățile enumerate în cuprinsul Legii nr. 226/2006 ca fiind considerate în condiții speciale pentru care stagiul de cotizare necesar pentru înscrierea la pensie pentru limită de vârstă este de 25 de ani.
Este adevărat că Legea nr. 3/1977 prevedea la art. 14 posibilitatea pensionării pentru limită de vârstă prin derogare de la prevederile art. 8 din același act normativ în condițiile în care persoanele aveau vechimea în muncă necesară și dacă au lucrat cel puțin 20-25 ani în grupa I sau a II-a de muncă.
Ori vechimea necesară era stabilită conform art. 8 din lege pentru bărbați la 30 de ani, iar pentru persoanele care au lucrat în condiții speciale această vechime rezulta prin adăugarea unui spor pentru fiecare an lucrat în aceste grupe, respectiv 6 luni pentru grupa I de muncă și 3 luni pentru grupa a II-a de muncă.
Normele Metodologice de aplicare a HG 1550/2004 stabilesc la art. 2 alin. 1 că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legiuitor în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie iar alin. 3 al aceluiași text de lege prevede că pentru persoanele ale căror drepturi la pensie sau deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001 stagiul de cotizare utilizat va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.
4 al aceluiași text de lege stabilește că pentru persoanele beneficiare de pensie stabilite în condiții prevăzute de acte normative cu caracter special, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de aceste acte normative.
În perioada de după 1990, dar anterior apariției Legii nr. 19/2000 au fost emise reglementări speciale cu privire la stagiul de cotizare necesar pentru înscrierea la pensie pentru persoanele care au desfășurat activitate în sector minier prin HG 267/1996 și pentru persoanele care au lucrat în zonele I, II și III de expunere la radiații, prin HG 407/1990, în aceste situații stagiul de cotizare necesar fiind de 15-20 de ani, aceste activități regăsindu-se și între cele enumerate la art. 20 din Legea nr. 19/2000 pentru care stagiul este de 15-20 de ani conform art. 43 din aceeași lege, sau printre activitățile prevăzute de Legea nr. 226/2006 pentru care stagiul de cotizare este de 25 de ani.
În spețele invocate ca practică judiciară de către recurent, soluționate prin sentința civilă nr. 419/2006 și decizia civilă nr. 1102/2006-R activitatea în grupa I de muncă s-a desfășurat în sector minier pentru care stagiul complet de cotizare era de 15-20 de ani în funcție de zona de expunere la radiații sau efectiv de activitatea desfășurată în subteran, nefiind vorba de activitate de natura celei desfășurate de contestator care a îndeplinit funcția de șofer.
Este evident că recalcularea pensiei în condițiile stabilite prin HG 1550/2004 și OUG nr. 4/2005 se face în raport de reglementările stabilite de Legea nr. 19/2000- care prevăd o altă modalitate de calcul a pensiei decât cea instituită de Legea nr. 3/1977.
Față de starea de fapt și de drept astfel cum a fost reținută instanța de recurs constată că este legală și temeinică soluția pronunțată prin sentința recurată prin care s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de contestatorul împotriva deciziei de recalculare a pensiei, stagiul utilizat la determinarea punctajului mediu anual fiind de 30 de ani, așa cum s-a stabilit prin decizia contestată și cum corect a apreciat și instanța de fond.
Având în vedere considerentele ce preced, văzând că motivele de recurs sunt neîntemeiate și neexistând alte motive de nulitate a sentinței, instanța în temeiul art. 312 al. 1 Cod procedură civilă a respins ca nefondat recursul, menținând în totalitate sentința recurată.
S-a constatat că nu s-au justificat acordarea de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii a introdus contestație în anulare contestatorul, solicitând admiterea contestației, anularea deciziei și, în urma rejudecării, admiterea recursului, casarea sentinței cu consecința admiterii acțiunii.
În motivarea contestației, contestatorul arată că la baza pronunțării deciziei a stat o gravă greșeală de fapt privind caracterul activității desfășurate de către contestator.
În drept sunt invocate disp. art. 317 și 318 Cod pr. civilă.
În dezvoltarea motivelor contestației în anulare, contestatorul arată că instanța de fond a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului la pensie a contestatorului era Legea nr. 3/1977 și coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin. 1 din HG nr. 1550/2004 ar fi trebuit să concluzioneze într-adevăr că stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani, concluzie eronată însă, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie. Contestatorul precizează că din OUG 4/2005 rezultă că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate, condiții în care aplicarea rigidă a HG nr. 1550/2004 încalcă în mod flagrant principiul menționat, dar având în vedere acest principiu și faptul că OUG nr. 4/2004 este ulterioară HG 1550/2004 și pe de altă parte că ordonanța aprobată prin lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, s-a concluzionat că prevederile art. 2 alin. 2 din HG 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensie.
Cu privire la caracterul activității desfășurate, contestatorul arată că, potrivit înscrierilor din buletinul de calcul, el a realizat o vechime în grupa a II-a de muncă de 26 anim 11 luni și 11 zile, iar Legea nr. 3/1977 prin art. 14 prevede o vechime în muncă de 25 de ani.
Legal citată, intimata nu și-a exprimat poziția față de contestația în anulare formulată în cauză.
Examinând decizia contestată prin prisma motivelor invocate, instanța reține următoarele:
Instanța de recurs a apreciat prin hotărârea contestată că prevederile Legii nr. 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare tuturor categoriilor de pensionari ce intră în sfera ei de reglementare indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie, însă raportat la întregul dosar de pensie al contestatorului, instanța de recurs a constatat că acesta nu a desfășurat activitate în condițiile prevăzute de această lege, respectiv în subteran sau în grupa I sau II de expunere la radiații decât 1 an 9 luni și 2 zile, acesta desfășurând activitate în funcția de șofer la O ( zona III de radiații), funcție și loc de muncă neprevăzute în legea menționată.
Prin contestația în anulare dedusă judecății, contestatorul a invocat motivul prevăzut de art. 318 teza I din Codul d e procedură civilă, considerând că la baza pronunțării deciziei contestate a stat o gravă greșeală de fapt privind caracterul activității desfășurate de contestator și respectiv privind actul normativ în vigoare în baza căruia urmează a se stabili drepturile solicitate privind încadrarea în categoria de pensionare.
Este de observat că partea contestatoare invocă, ca motiv al contestației sale pretinse greșeli materiale săvârșite prin hotărârea contestată, însă potrivit prevederilor art. 318 teza I din Codul d e procedură civilă, greșeli materiale invocate trebuie să fie evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecății, greșeli pentru verificarea cărora să nu fie necesară o reexaminare a fondului sau reapreciere a probelor. Contestația întemeiată pe textul de lege anterior evocat nu poate fi primită atunci când se invocă stabilirea eronată a situației de fapt în urma aprecierii probelor ori aplicarea greșită a dispozițiilor legale, or în speță tocmai astfel de motive sunt invocate. Or, este cunoscut că greșelile instanței de recurs care deschid calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor și de aplicare a dispozițiilor legale, pentru că altfel s-ar ajunge la judecarea din nou a aceluiași recurs.
Față de considerentele de preced, instanța, în baza disp. art. 318-320 din Codul d e procedură civilă, va respinge contestația în anulare ca nefondată, decizia contestată fiind păstrată în totul.
Se va constata totodată că intimata nu a solicitat a se face aplicarea prevederilor art. 274 din Codul d e procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul cu domiciliul în, nr. 18, județul B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, împotriva deciziei civile nr. 440/R din 19.03.2008, pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 27.11.2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat hotărâre în concept - judecător - - - - 08.12.2008
- judecător recurs -,
- dact. gref. - - - 08.12.2008 - 2 ex.
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia, Trif Doina
