Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1787/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR. 1787/R/2009
Ședința publică din 7 2009
PREȘEDINTE: Galeș Maria | - - | - JUDECĂTOR 2: Popa Aurora |
- - | - JUDECĂTOR 3: Măduța Doina | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta intimatăCASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B,cu sediul în O- județul B,în contradictoriucu intimata contestatoare, cu domiciliul în nr. 66 județul B,împotriva sentinței civile nr. 66/LM/2009din 09 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-,având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în cauză au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 66 din 9 ianuarie 2009 Tribunalul Bihora admis în parte contestația formulată de în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B-O și în consecință a dispus anularea deciziei nr. -/22.08.2007 emisă de intimată pe seama contestatoarei și a obligat-o pe intimată să recalculeze pensia acesteia prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 01.12.2005, sens în care se va emite o nouă deciziei de pensionare în favoarea contestatoarei.
Pentru a pronunța astfel, tribunalula reținutcăsoțul contestatoarei beneficiază de dreptul la pensie prin decizia nr.-/22.12.1987 (fila 2 dosar).
La calcularea pensiei, intimata a avut în vedere stagiul complet de cotizare de 30 de ani, conform Legii nr.19/2000, după cum reiese din buletinul de calcul nr.-/07.10.2005 (fila 8 dosar).
În conformitate cu prevederile art.2 al.3 din Normele metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem public al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2001, aprobate prin nr.HG1550/2004, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01.04.1977-31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977.
Potrivit deciziei nr.40 din data de 22.08.2008, pronunțată în recurs în interesul legii, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dispozițiile art.77 al.2, raportat la art. 43 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Tribunalul constată că dreptul la pensie al soțului contestatoarei s-a deschis în anul 1987, fapt ce rezultă din decizia nr.-/22.12.1987 (fila 2 dosar), astfel încât contestatorul se încadrează în intervalul prevăzut de decizia nr.40 din data de 22.08.2008, a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Potrivit acestei decizii, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual al persoanelor care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, deoarece aceasta este legea sub care s-a născut dreptul la pensie.
Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual, prevăzut de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, este de 20 de ani pentru persoanele care se încadrează în grupa I de muncă și 25 de ani pentru persoanele care se încadrează în grupa II-a de muncă.
Soțul contestatoarei are o vechime în muncă în grupa I de 25 de ani și 3 luni și 21 de zile, după cum rezultă din decizia nr.-/22.12.1987 și este îndreptățit ca la calcularea pensiei să-i fie luat în considerare un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, așa cum prevede art.14 din Legea nr.3/1977 și nu de 30 de ani așa cum intimata i-a calculat prin decizia antemenționată.
Contestatoarea solicită plata retroactivă a drepturilor bănești începând cu data de 07.10.2005, dar în decizia nr.-/22.08.2007, a cărei anulare se solicită, se prevede că doar de la data de 01.12.2005 se vor recalcula drepturile bănești în cazul în care vor fi prezentate acte doveditoare de natură a modifica elementele avute în vedere la determinarea punctajului.
Prin urmare, instanța a constatat că doar de la data de 01.12.2005 se vor putea recalcula drepturile bănești ale contestatoarei, deoarece această dată a fost avută în vedere în decizia a cărei anulare se solicită și nu de la data de 01.10.2005 cum solicită aceasta.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată, acestea nefiind solicitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea recursului și modificarea totală a sentinței în sensul respingerii în totalitate a acțiunii.
În motivarea recursului, sunt invocate următoarele:
-în cauză sunt incidente prevederile Legii nr.3/1977, instanța de fond găsindu-se în eroare cu privire la interpretarea prevederilor legale, aceasta făcând trimitere la faptul că recurenta nu a aplicat la recalcularea pensiei reclamantei prevederile Legii nr.19/2000;
-instanța de fond a interpretat eronat dispozițiile art.2 alin.1 din nr.HG1550/2004, legiuitorul stabilind clar care sunt cele două categorii de stagiu complet de cotizare utilizat la stabilirea punctajului mediu anual, soțul contestatoarei fiind pensionat sub Legea nr.3/1977 fiindu-i aplicabile aceste prevederi, stagiul de cotizare fiind de 30 de ani pentru bărbați, art.14 ain.4 al acestei legi acordă doar beneficiul reducerii vârstei de pensionare pentru cei care au lucrat 15 ani nu și 20 de ani în grupa a-II-a;
În drept sunt invocate dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, nr.HG1550/2006, Legea nr.3/1977, Legea nr.19/2000.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs, precum și din oficiu, instanța reține următoarele:
Potrivit deciziei nr. -/22.08.2007 contestată în prezenta cauză, emisă de Casa Județeană de Pensii B, intimatei contestatoare i-a fost recalculat dreptul de pensie de urmaș conform nr.OUG 4/2005, utilizându-se la determinarea punctajului mediu anual stagiu complet de cotizare de 30 de ani, conform Legii nr.3/1977. Intimata fiind beneficiara pensiei de urmaș stabilită după soțul său defunctul soț, anterior pensia contestatoarei fiind stabilită și recalculată prin decizia cu același număr din 30.11.2005.
Din înscrisurile existente la dosar, respectiv copia carnetului de muncă rezultă că soțul intimatei a desfășurat activitate ca miner subteran peste 20 ani, activitatea acestuia încadrându-se în grupa I de muncă, respectiv în condițiile speciale prevăzute de art.20 alin.1 lit.a din Legea nr.19/2000.
Este de netăgăduit împrejurarea că, soțul contestatoarei s-a pensionat în perioada în care deschiderea dreptului său la pensie cădea sub incidența Legii nr.3/1977, iar potrivit nr.HG1550/2004 art.2 alin.3, în cazul persoanelor cărora drepturile la pensie li s-au deschis în intervalul 1.07.1977-31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat, era cel prevăzut de Legea nr.3/1977, însă este important a se sublinia că un act normativ ulterior celui mai sus indicat și anume nr.OUG4/2005, prevede expres la art.1 și 2 că, recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, se realizează în condițiile prevăzute de ordonanța aflată în discuție, recalcularea efectuându-se prin determinarea punctajului mediu anual și al cuantumului fiecărei pensii cu respectarea prevederilor Legii nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Sigur că, la data deschiderii dreptului la pensie, erau în vigoare dispozițiile Legii nr.3/1977, care în art. 14 prevedea beneficiul reducerii vârstei de pensionare pentru persoanele care au lucrat în grupa I sau a II-a de muncă, dar actualul act normativ în materie - Legea nr.19/2000 - statuează la art.43 că, pentru asigurații ce au lucrat efectiv în locurile de muncă prevăzute la art.20 lit."b" și care aveau un stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani în condițiile reglementate de norma legală menționată, punctajul mediu anual se stabilește prin luarea în considerare a stagiilor prevăzute de acest articol, edificator fiind textul art.77 alin.2 din Legea nr.19/2000.
Este cert că, soțului contestatoarei i s-au aplicat la data deschiderii dreptului la pensie, dispozițiile Legii nr.3/1977, însă la stabilirea și recalcularea pensiei de urmaș, nu se poate face abstracție de dispozițiile legii noi în materie, respectiv de art. 20,43,77 alin.2 din Legea nr.19/2000, modificată și completată, aspect reținut în mod judicios de instanța de fond, nefiind vorba de o adăugare la lege. De altminteri,dacă s-ar proceda altfel s-ar încălca principiul consacrat prin actele normative de evaluare, conform căruia, la condiții egale de pensionare se impune acordarea unor pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie,elocvente fiind în acest sens dispozițiile OUG nr.4/2005, aprobată prin Legea nr.78/2005. În acest context, se impun a fi evocate mențiunile inserate în preambulul OUG nr.4/2005 conform cărora recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, este reclamată de respectarea principiului "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie" și de asigurarea unui cadru legal necesar recalculării pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, elemente care s-a considerat că "vizează interesul public și constituie situații de urgență". Conform art.2 din acest act normativ, recalcularea pensiilor din sistemul public se efectuează, astfel cum s-a mai subliniat anterior, "cu respectarea prevederilor Legii nr.19/200 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare", precum și a prevederilor ordonanței aflate în discuție.
Mai mult, art.2 din Legea nr.19/2000 consacră principiul egalității tuturor participanților la sistemul public,iar dacă ar fi acceptat punctul de vedere exprimat de partea recurentă,fără îndoială că s-ar crea un tratament discriminatoriu pentru persoanele cărora li s-au deschis dreptul la pensie anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, ceea ce nu a fost în intenția legiuitorului, mai mult un atare procedeu ar contraveni atât Constituției României care consfințește, prin articolul 16 alin.1, egalitatea de tratament însă și tuturor prevederilor internaționale în domeniu.
Este important totodată a se menționa că în cursul judecării cauzei a fost pronunțată Decizia asupra recursului în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, nr.40/2008 prin care s-a unificat practica neunitară în materie la nivel național, concluzionându-se că, în situația celor pensionați în perioada de aplicare a Legii nr.3/1977 și au lucrat în grupele I,II de muncă, li se aplică la determinarea punctajului mediu anual, stagiul de cotizare prevăzut de art.14, însă în considerentele aceleiași decizii s-a precizat că instanțele care au aplicat stagiul de cotizare impus de art.8 (30 de ani la bărbați, 25 de ani la femei), au procedat corect, art.14 conferind doar beneficiul reducerii vârstei legale de pensionare, un adaos de grupă. Această decizie nu este aplicată în prezenta speță dat fiind că, până la publicarea acesteia în monitorul oficial, la data de 20 mai 2009, persoanele care au promovat litigii anterior, aveau legitimă de dobândire a unui bun, iar în astfel de situații în care dreptul intern este în neconcordanță cu cel internațional, acesta din urmă se aplică prioritar, excepție făcând situațiile în care dreptul intern este mai favorabil, ceea ce nu este cazul în speță, context în care este necesar a se face trimitere la art. art.11, 20 din Constituția României cu referire la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, la practica acesteia și respectiv la art.14, respectiv art.1 din Protocolul nr.1 și nr.12. S-a făcut aplicarea practicii unitare în materie a Curții de APEL ORADEA întrucât astfel cum s-a reliefat mai sus, la data promovării litigiului -07.10.2008-, partea contestatoare avea legitimă de dobândire a unui bun în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului, art.1 din Protocolul adițional nr.1 a practicii constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, sens în care este necesar a se face trimitere la cauzele, /României.
Față de considerentele ce preced, instanța de recurs, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul, va menține în tot sentința recurată, constatându-se totodată că intimata nu a solicitat a se face aplicarea prevederilor art.274 din Codul d e procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGEca nefondat recursul civil declarat de recurenta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B împotriva sentinței civile nr.66/LM din 9 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 7 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
red.dec.în concept -
18.12.2009
jud. fond -
dact. /18.12.2009/ 4 ex.
2 com- Casa Județeană de Pensii B-
21.12.2009 -
Președinte:Galeș MariaJudecători:Galeș Maria, Popa Aurora, Măduța Doina
