Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1825/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ -
Dosar nr-
Complet II recurs
DECIZIA CIVILĂ NR 1825/R/2009
Ședința publică din data de 9 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Doina Măduța | - - | - JUDECĂTOR 2: Felicia Toader |
- - | - JUDECĂTOR 3: Dana Cigan | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimata contestatoare, domiciliat în,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 447/LM din 25 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentantul intimatei contestatoare -lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale emise de Baroul Bihor -Cabinet Individual, lipsă fiind recurenta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, după care:
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatei solicită obligarea intimatei să recalculeze pensia contestatorului cu utilizarea unui stagiu de 21 de ani.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.447/LM/2009 din 25 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, s-a admis in parte contestația formulata de contestatoarea domiciliată în Loc. -, județul in contradictoriu cu intimata CASA JUDETEANA DE PENSII B cu sediul in O, -, județul B si in consecință s-a dispus anularea deciziei nr. 26294/01.07.2008 emisa de intimata, pe seama contestatoarei si a fost obligată intimata să recalculeze pensia acesteia prin luarea in considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 de ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 01.08.2008, sens in care a fost obligată intimata să emită o noua decizie de pensionare. S-au respins restul pretentiilor, fiind obligată intimata să plateasca contestatoarei suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecata partiale.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Bihora constatat următoarele:
Prin decizia nr.26294/26.04.2007 a fost recalculată pensia contestatoarei.
Stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 25 de ani, conform art. 2 alin. 1 din HG1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază soțul contestatoarei la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța apreciază că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și aoa dapta cazurilor particulare. În speță, instanța a identificat legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază " ar trebui să concluzionăm că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune să concluzionăm că prevederile art. 2 alin.2 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum s-a arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie. Art. 43 alin.1 din Legea 19/2000 prevede că asigurații care si-au desfășurat activitatea in locurile de munca prevăzute la art. 20 lit. a) si care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani în aceste condiții beneficiază de pensie pentru limita de vârsta începând cu vârsta de 45 de ani.
Instanța a constatat din datele privitoare la activitatea in munca aflate in dosarul de pensionare că soțul contestatoarei a desfășurat pe o perioadă de 18 ani,8 luni și 15 zile activitate in condiții speciale de muncă subteran (maistru minier subteran ) și 17 ani 4 luna 8 zile în condiții normale de muncă astfel încât sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 44 coroborat cu art.77 alin.3 din Legea nr.19/2000.
Instanța a mai reținut și faptul că contestatoarea cu toate că a solicitat un stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual intre 15 si 20 ani nu a făcut dovada unei activități desfășurate în zona I sau II de radiații pentru a-i fi aplicabile dispozițiile art.20 alin 1 litera b coroborat cu art.43 alin.3 din Legea nr.19/2000.
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, în temeiul art. 20 alin.1 lit. a și art.43 alin. 1 coroborat cu art. 44 și 77 alin.3 din Legea 19/2000 instanța a admis în parte contestația, a obligat intimata să recalculeze pensia stabilită pe seama contestatoarei prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 de ani și nu de 15 ani așa cum în mod neîntemeiat a solicitat contestatoarea.
Întrucât contestatoarei i-au fost stabilite drepturile de pensie de urmaș începând cu data de 01.08.2008, instanța a acordat drepturile stabilite începând cu data de 01.08.2008.
În temeiul art.274 coroborat cu art.276 din Codul d e procedura civilă instanța a obligat intimata să achite contestatoarei suma de 300 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea acesteia, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii contestației.
Arată recurenta în dezvoltarea motivelor de recurs că în baza cererii nr. 15265/11.07.2007, contestatoarea a solicitat înscrierea la pensie de urmaș în calitate de soție supraviețuitoare, cererea acesteia neputând fi soluționată favorabil întrucât pensia sa proprie a fost mai avantajoasă decât pensia de urmaș.
Mai arată că instanța se găsește în eroare cu privire la interpretarea dispozițiilor art.2 alin.1 din HG. 1500/2004, greșit apreciind instanța că stagiul de cotizare în cazul soțului contestatoarei nu este cel impus de Legea 2/1977, sub imperiul căruia acesta s-a pensionat.
Mai arată că, instanța a aplicat greșit legea prin reținerea stagiului de 20 de ani, în condițiile în care soțul contestatoarei a dovedit un număr de 18 ani lucrați în grupa I de muncă.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu instanța reține următoarele:
Drepturile la pensie pentru limită de vârstă cuvenite soțului contestatoarei s-au deschis în anul 1986, acesta fiind înscris la pensie în baza deciziei nr.17710/28.01.1986 emisă de Casa Județeană de Pensii B.
Din cuprinsul deciziei de pensionare se reține că reclamantul a desfășurat activitate în grupa I de muncă o perioadă de 18 ani, 06 luni și 03 zile, iar în grupa a III-a de muncă 17 ani, 01 luni și 10 zile, iar pentru determinarea punctajului mediu anual s-a folosit stagiul complet de cotizare de 30 ani prevăzut de legea 3/1977 sub imperiul căruia acesta s-a pensionat.
Prin cererea dedusă judecății, contestatoarea solicită a-i fi recalculate drepturile la pensie în temeiul OUG 4/2005 și prin utilizarea la determinarea punctajului mediu a unui stagiu de cotizare de 20 ani prevăzut de art.43 din Legea 19/2000, în considerarea activității desfășurată de soțul acesteia în condiții speciale.
Prin decizia nr. 40 din 28 septembrie 2008 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în aplicarea dispozițiilor art. 77 alin. 2 și ale art. 43 alin. 1 și 2 din legea 19/2000, s-a stabilit că pentru persoanele pensionate în baza legii 3/1977 stagiul de cotizare utilizat în vederea determinării punctajului mediu este cel prevăzut de legea in vigoare la momentul pensionării, decizia fiind publicată în Monitorul Oficial nr. 334/20.05.2009, dată de la care dispozițiile au devenit obligatorii.
Până la publicarea deciziei, practica Curții de APEL ORADEA, a fost constantă în a considera că persoanele pensionate în baza legii 3/1977 și care și-au desfășurat activitatea în condiții speciale, stagiul de cotizare utilizat în procesul de recalculare al pensiei, în temeiul OUG. 4/2005 (legea 226/2006) este cel prevăzut de Legea 19/2000 (Legea 226/2006) și nu cel prevăzut de legea 3/1977.
Din examinarea jurisprudenței din ultimii ani ai CEDO reflectată în hotărârile de condamnare României, pentru încălcarea art. 1 din Primul Protocol adițional al Convenției se observă că,într-un număr mare de cazuri, condamnarea a avut loc în situațiile în care cererile introduse în instanță pentru valorificarea unor drepturi nu au fost examinate pe fond deși solicitanții puteau pretinde că aveau o speranță legitimă de a-și vedea concretizată creanța lor în conformitate cu dispozițiile legale interne și cu jurisprudența instanțelor.
Cât despre noțiunea de speranță legitimă Curtea a afirmat că atunci când interesul patrimonial la care se referă este de ordinul creanței, el nu poate fi considerat ca fiind valoare patrimonială, decât atunci când există o bază suficientă în dreptul intern, de exemplu atunci când este confirmat de o jurisprudență bine stabilită a instanțelor. (a se vedea in acest sens cauza Weissman și alții împotriva României).
Ori, cum până la publicarea recursului în interesul legii practica Curții de APEL ORADEAa fost în sensul admiterii cererilor de recalculare a pensiilor cu utilizarea stagiului de cotizare prevăzut de Legea 19/2000 astfel cum s-a arătat mai sus, se apreciază că pentru acțiunile introduse anterior acestei date, solicitanții aveau legitimă că-și vor realiza dreptul, conform jurisprudenței de până atunci a acestei instanțe.
Prin urmare, în cazul acestor acțiuni poate apărea conflictul cu art. 1 din Protocolul 1 al Convenției, ceea ce impune, conform art. 20 alin. 2 din Constituția României, prioritatea normei din Convenție, care fiind ratificată prin legea nr. 30/1994, face parte din dreptul intern astfel cum prevede art. 11 alin. 2 din legea fundamentală.
Reținând că prezenta cerere a fost înregistrată anterior datei de 23.05.2008 și cum soțul contestatoarei a desfășurat activitate în subteran o perioadă de 18 ani 6 luni și 3 zile, corect instanța de fond a conchis că utilizarea în procesul de calculare a pensiei a unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani este greșită.
Având însă în vedere faptul că soțul contestatoarei a realizat un stagiu de cotizare de 18 ani, deci mai mic decât cel prevăzut la art.43, instanța apreciază că în cauză devin incidente dispozițiile art.44 din Legea 19/2000, așa încât potrivit anexei 4 din lege, stagiul complet de cotizare va fi cel de 21 de ani, aspect față de care recursul se constată a fi fondat.
Așa fiind în conformitate cu dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă recursul va fi admis, sentința urmând a fi modificată în parte conform dispozitivului prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimata contestatoare, domiciliat în,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 447/LM din 25 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o modifică în parte în sensul că:
OBLIGĂ intimata să recalculeze pensia contestatorului cu utilizarea unui stagiu de 21 de ani.
ÎNLĂTURĂ dispoziția instanței de fond privind recalcularea pensiei cu stagiul de 20 de ani.
MENȚINE restul dispozițiilor sentinței recurate.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată ședință publică din 9 decembrie 2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - - - -
Red dcz
06.01.2010
Jud fond,
Dact CC
4 ex/8.01.2010
2 com/
Președinte:Doina MăduțaJudecători:Doina Măduța, Felicia Toader, Dana Cigan
