Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 191/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ nr. 191/2008-
Ședința publică din 07 februarie 2008
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța | - --- | - JUDECĂTOR 2: Trif Doina |
- - | - JUDECĂTOR 3: Moșincat | |
- | - judecător | |
- grefier |
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de recurenta intimat CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O- județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator, cu domiciliul în nr. 43 județul B, împotriva sentinței civile nr. 636/LM/2007 din 06 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: recalculare pensie,
La apelul nominal făcut în ședința publică de astăzi se prezintă intimatul contestator, lipsă fiind recurenta intimat CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței cele de mai sus, faptul că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, după care:
Nefiind cereri sau excepții de formulat, instanța consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursului.
Intimatul contestator solicită respingerea ca nefondat a recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.636/LM/2007 din 06 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-,fost admisă excepția lipsei capacității de exercițiu a intimatei CASA LOCALĂ DE PENSII B și în consecință a fost respinsă contestația față de această intimată.
A fost admisă contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B și în consecință s-a dispus anularea deciziei nr. 15934/03.05.2007 emisă de intimată pe seama contestatorului și obligată intimata să recalculeze pensia acestuia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 15 de ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite, începând cu data de 1 iulie 2005, sens în care a fost obligată intimata să emită o nouă decizie de pensionare în favoarea contestatorului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, u privire la excepția lipsei capacității de exercițiu a pârâtei Casa Locală de Pensii B, că aceasta este o unitate fără personalitate juridică conform prevederilor Statutului
Prin decizia nr. 15934/03.05.2007 a fost recalculat dreptul de pensie al contestatorului, obținându-se în urma acestei operațiuni un punctaj de 1.92202 puncte. Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 20 de ani, conform legii 19/2000. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatoarei la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977. Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța apreciază că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța va identifica legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului. Așadar, legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare contestatorului era Legea 3/1977, care prevedea la art. 8 o vechime integrală în muncă de 30 de ani. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin. 1 din HG1550/2004 care prevede că: "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] " ar trebui să concluzionăm că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, Că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune să concluzionăm că prevederile art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare. Judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie. Art. 43 alin. 3 din Legea 19/2000 prevede că asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. b și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani în zona I de expunere la radiații, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă. Din adeverința depusă de contestator în probațiune rezultă că acesta desfășurat pe o perioadă mai mare de 15 ani activitate în zona I de radiații.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de plata taxelor de timbru, a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii B O, solicitând admiterea acestuia, respingerea acțiunii, menținerea deciziei contestate.
Prin motivele de recurs, s-a invocat că drepturile de pensie i-au fost stabilite reclamantului în baza Legii nr. 3/1977, iar la recalculare s-au aplicat HG nr. 1550/2004 și OUG nr. 4/2005.
Motivarea instanței este eronată, referitor la interpretarea articolului 2 aliniatul 1 din HG nr. 1550/2004, întrucât a apreciat că stagiul complet de cotizare nu este cel impus de articolul 8 din Legea nr. 3/1977, ce reglementa vechimea integrală de 30 ani pentru bărbați și 25 ani pentru femei, ci un alt număr de ani vechime în muncă. Legiuitorul prin Legea nr. 3/1977 a acordat beneficiul reducerii vârstei de pensionare celor ce au lucrat cel puțin 15 ani în grupa I-a, ori 20 de ani în grupa a II-
Instanța de fond a făcut o confuzie între stagiul complet de cotizare pe care Legea nr. 3/1977 îl impunea a fi realizat și anumite reduceri ale vârstelor de pensionare, iar în ipoteza aplicării dispoziției acesteia ar însemna o greșită aplicare a legilor. Există o contradicție între termeni, întrucât deși s-a recunoscut că articolul 2 aliniatul 1 din HG nr. 1550/2004 se aplică intimatului, a coroborat aceasta cu dispozițiile articolului 14 aliniatul 4 din Legea nr. 3/1977, ce face vorbire de situația celor ce au lucrat efectiv cel puțin un număr de ani în grupa I sau II de muncă și care aveau dreptul a li se reduce vârsta de pensionare proporțional cu anii lucrați în aceste condiții, deci nicăieri legiuitorul nu s-a referit la cei 15 sau 20 ani ce ar reprezenta un stagiu complet de cotizare.
Greșit s-a interpretat articolul 2 aliniatul 1 din HG nr. 1550/2004, întrucât conform acestei prevederi, vechimea ce i se cuvine persoanei la data începerii evaluării, stagiul complet de cotizare era vechimea ce i se cuvine la acea dată - 01.10.2004 - ce era de 30 ani și 5 luni vechime integrală la intrarea în vigoare, la data deschiderii dreptului la pensie, respectiv 30 ani cât era prevăzut de Legea nr. 3/1977 în momentul pensionării intimatului, ori, în speță, instanța a adăugat la lege, nu se pot aplica articolele 20, 43 din Legea nr. 19/2000 întrucât s-ar încălca principiul neretroactivității legii civile, ce ar însemna aplicarea legii noi la situații juridice anterioare adoptării.
În drept s-au invocat dispozițiile articolului 304 punctele 8, 9 Cod procedură civilă, HG nr. 1550/2004.
Intimatul contestator a solicitat respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Nu se poate contesta și nici instanța de fond nu a făcut-o, împrejurarea că intimatul reclamant s-a pensionat în perioada în care deschiderea dreptului la pensie a fost reglementată de Legea nr. 3/1977 și nici faptul că, potrivit HG nr. 1550/2004 articolul 2 aliniatul 3, celor cărora drepturile la pensie li s-au deschis în intervalul 01 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat era cel prevăzut de Legea nr. 3/1977, însă, a apreciat corect faptul că un alt act normativ - OUG nr. 4/2005 - prevede expres, la articolul 2, că modul de calcul se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și al cuantumului fiecărei pensii cu respectarea Legii nr. 19/2000.
Intimatul reclamant a lucrat, anterior deschiderii dreptului său la pensie,în condiții deosebite de muncă, radioactive, încadrat în grupa I de muncă, conform celor expuse mai sus și chiar Legea nr. 3/1977 prevede drepturi speciale pentru aceste categorii de salariați în sensul reducerii vârstei de pensionare.
Sigur că, la data deschiderii dreptului la pensie, erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 3/1977, dar care în articolul 14 prevedea și cele expuse mai sus, mai mult, actualul act normativ în materie - Legea nr. 19/2000 - prevede la articolul 43 că pentru asigurații care au lucrat efectiv în grupele I, II de expunere la radiații, prevăzut de articolul 20 litera b și care aveau un stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani în grupa I-a și 20 ani în grupa II-a, punctajul mediu anual se stabilește prin luarea în considerare a stagiilor prevăzute de acest articol, conform articolului 77 din Legea nr. 19/2000.
Este cert că intimatului reclamant i s-au aplicat, la data deschiderii dreptului la pensie, dispozițiile Legii nr. 3/1977, însă la recalculare nu se poate face abstracție de dispozițiile legii noi în materie, respectiv de articolele 20, 43, 77 din Legea nr. 19/2000, modificată și completată, aspect corect reținut de instanța de fond, (nu este o adăugare la lege), întrucât altfel s-ar încălca principiul consacrat prin actele normative de evaluare, conform cărora, la condiții egale de pensionare se impune acordarea unor pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie, iar articolul 2 din Legea nr. 19/2000 consacră chiar principiul egalității tuturor participanților la sistemul public, altfel s-ar crea un tratament discriminatoriu pentru cei ce au avut "neșansa" a obține dreptul la pensie anterior Legii nr. 19/2000, ceea ce ar contraveni atât Constituției ce proclamă egalitatea de tratament cât și tuturor prevederilor internaționale în domeniu.
Prin aplicarea dispozițiilor legale sus menționate, instanța de fond nu a făcut altceva decât că a dispus aplicarea dispozițiilor legale în materie și situației intimatului, dispoziții mai favorabile, altfel, conform celor expuse mai sus, s-ar fi ajuns la o nejustificată discriminare a acestuia raportat la persoanele ce s-au pensionat după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 și cei ce s-au pensionat anterior, ce îndeplineau aceleași criterii, astfel că, instanța de fond nu a interpretat greșit dispozițiile legale ci dimpotrivă, criticile fiind neavenite.
Raportat la cele expuse, nefiind incidente dispozițiile articolului 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs, în baza articolului 312 aliniatul 1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul și va menține în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul civil declaratde recurenta intimat CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O- județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator, cu domiciliul în nr. 43 județul B, împotriva sentinței civile nr. 636/LM/2007 din 06 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCAB I L
Pronunțată în ședința publică de azi, 07 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - -
decizie: /19.02.2008
Complet fond:,
în 2 ex.: /25.02.2008
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Moșincat
