Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 221/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.221/2010-
Ședința publică din 4 februarie 2010
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța JUDECĂTOR 2: Trif Doina
- - -- JUDECĂTOR 3: Moșincat
- - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de recurentul contestator, cu domiciliul în, nr. 392, județul B, și recurenta intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 709/LM din 24.04.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru recurentul contestator -personal,reprezentanta acestuia, avocat, lipsă fiind recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii
Procedura de citare a părților este completă.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursurile sunt scutite de la plata taxei de timbru, precum și faptul că, prin registratura instanței, la data de 2.02.2010, s-a comunicat răspunsul de către Casa Județeană de Pensii B, după care:
Reprezentanta recurentului contestator învederează instanței că a preluat un exemplar din precizarea depusă de către recurenta pârâtă, nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursurilor.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta recurentului contestator susține recursul contestatorului și solicită admiterea lui așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea hotărârii atacate în sensul obligării intimatei la recalcularea pensiei recurentului prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, începând cu 1.09.2005, cu cheltuieli de judecată conform chitanței. În esență, solicită a se constata că, recurentul contestator a lucrat efectiv în grupa I-a de muncă 28 de ani, 7 zile, iar 2 ani, ca și mecanic de locomotivă, în cadrul Miniere, iar 11 luni și 6 zile în grupa a-III-a de muncă. Instanța de fond a interpretat greșit prevederile legale, nu a ținut seama în primul rând de prevederea din Legea nr.78/2005, instanța trebuind să facă o interpretare a legilor succesive, așa cum au fost adoptate. Prima instanță nu a ținut cont nici de Decizia nr.40/2008 pronunțată în recursul în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual, prevăzut de art.14 din Legea nr.3/1977 este de 20 de ani pentru persoanele care se încadrează în grupa I-a de muncă și 25 de ani, pentru persoanele care se încadrează în grupa a-II-a de muncă, astfel că, recurentul contestator se încadrează în intervalul prevăzut de decizia, având o vechime în grupa-I-a de muncă de 28 de ani și 7 zile, fiind astfel îndreptățit ca la recalcularea pensiei să i se ia în considerare un stagiu complet de cotizare de 20 de ani. De altfel arată că, i s-a recunoscut grupa de muncă chiar prin calculul făcut de către intimată, a lecturat răspunsul comunicat de către aceasta, sentința a fost executată, recurentul primind o parte din drepturile câștigate. În ceea ce privește recursul formulat de către pârâtă, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
La întrebarea instanței, recurentul contestator -personal, arată că a lucrat în subteran 3 ani.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor civile de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.709/LM din 24 aprilie 2009, Tribunalul Bihora admis în parte contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B și în consecință:
A dispus anularea deciziei nr. -/20.01.2006, emisă de intimată, pe seama contestatorului și a obligat intimata să recalculeze pensia acestuia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 02.09.2008, sens în care va emite o nouă decizie de pensionare în favoarea contestatorului.
A obligat intimata la plata sumei de 500 lei în favoarea contestatorului, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, contestatorului i s-a stabilit dreptul la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă prin decizia nr. -/18.07.1995, în temeiul 3/1977, recunoscându-i-se o vechime totală în muncă de 43 de ani, 10 luni și 29 zile, din care, 26 de ani, 5 luni și 7 zile în grupa I de muncă, iar 4, ani, 5 luni si 22 zile in grupa a III-a de munca.
Pentru determinarea punctajului mediu anual, intimata a luat în considerare un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, după cum reiese din buletinul de calcul depus la fila 6 dosar.
Având în vedere pozițiile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, practica constantă a Curții de Apel Oradea, faptul că contestatorul are o speranță legitimă de a obține recunoașterea drepturilor sale, instanța de fond a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie. Constată că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004, s-ar fi impus a se concluziona că stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani, însă, trebuiesc avute însă în vedere si reglementările ulterioare în materie, respectiv nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care instituie principiul egalității. Având în vedere acest principiu, faptul nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea 78/2005 are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern,prima instanță a apreciat că prevederile Legii nr.19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare, tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Prin urmare,s-a impus a verifica dacă contestatorul întrunește condițiile cerute de art. 77 din 19/2000, pentru determinarea punctajului mediu anual prin împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate de asigurat in perioada de cotizare, la numărul de ani corespunzător stagiului complet de cotizare solicitat de acesta, de 20 de ani.
Analizând copia carnetului de munca al contestatorului, a rezultat că acesta desfășurat timp de 25 ani, activitate pe post de mecanic locomotiva.
Instanța de fond a reținut că munca acestuia nu se încadrează în categoria activităților desfășurate în condiții speciale prevăzute de art. 20 din Legea nr. 19/2000, respectiv în subteran, în zonă de expunere la radiații ( I sau II), aviație civilă sau activitate artistică, astfel că, nu i se poate recunoaște stagiul complet de cotizare prevăzut pentru persoanele care au lucrat în locuri de muncă cu condiții speciale.
S-a reținut însă de tribunal că legea nr. 226/2006 a fost emisă in temeiul art. 19 alin. 2 din Legea nr.19/2000 actualizată, iar potrivit art. 6 din Legea nr. 226 /2006 "prevederile prezentei legi se completează cu cele ale Legii nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare", rezultând astfel că, indiferent de anul deschiderii dreptului la pensie, dispozițiile sale sunt aplicabile tuturor pensionarilor care au desfășurat activitate in condiții speciale o perioadă mai mare de 25 de ani la o unitate din cele prevăzute in anexa la legea 226/2006.
Potrivit art. 2 alin 2 din Legea nr.226/2006 "sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare, în care asigurații si-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectiva, în locurile de munca încadrate conform legislației anterioare în grupa I de munca si care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale.
Activitatea desfășurată de contestator, mecanic de locomotiva,s-a apreciat de prima instanță că se încadrează in condiții speciale - pct. 7 din anexa 1 la 226/2006, iar potrivit legislației anterioare este asimilat stagiului de cotizare prevăzut de legea nr. 226/2006.
Potrivit art. 3 din Legea nr.226/2006 "asigurații care realizează un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege beneficiază de pensie pentru limita de vârsta cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3 "Vârstele standard de pensionare si stagiile minime si complete de cotizare pentru femei si bărbați, pe ani si pe luni, pe perioada aprilie 2001 - martie 2015" la Legea nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare, iar potrivit art. 5 din același act normativ "pentru asigurații prevăzuți la art. 3 punctajul mediu anual se determina prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare."
Întrucât contestatorul, prin contestația formulată a solicitat împărțirea numărului total de puncte la 20 de ani, ținând cont de textele de lege sus menționate, tribunalul a admis în parte contestația formulată și pe cale de consecință a dispus anularea deciziei nr. -/20.01.2006 și a obligat intimata să recalculeze pensia acestuia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 02.09.2008, data promovării prezentei acțiuni, ținând seama că nu s-a adresat anterior intimatei cu cerere de recalculare a pensiei, sens în care se va emite o nouă decizie de pensionare în favoarea contestatorului.
În conformitate cu prevederile art. 274 cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a intimatei, a obligat-o să achite contestatoarei suma de 500 lei cu titlu cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru au declarat recurs -contestatorul, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul obligării intimatei la recalcularea pensiei contestatorului prin luarea în considerare a unui stagiu de cotizare de 20 de ani din 1.09.2005, emiterea unei noi decizii și intimata Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Prin motivele de recurs, a invocat că s-a pensionat la 18.07.1995 având o vechime de 45 ani din care, 28 de ani, în grupa I, ca mecanic locomotivă la Exploatarea Minieră. La recalcularea pensiei, i s-a aplicat greșit un stagiu complet de cotizare de 30 ani în loc de 20, pensia rezultată fiind mai mică decât cea inițială.
Trebuie aplicat principiul -la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie, Legea nr.19/2000, nr.HG1550/2004, OUG nr.4/2005, Legea nr.78/2005, intenția legiuitorului fiind de înlăturare a discriminărilor, iar instanța nu putea deroga de la acest principiu.
Nu s-a ținut cont de decizia nr.40/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform căreia, celor pensionați în intervalul 1.07.1977-31.03.2001 și au lucrat în condiții speciale, li se aplică stagiul de cotizare reglementat de art.14 din Legea nr.3/1977, care stabilea un stagiu de 20 de ani la grupa I și de 25 ani la grupa a-II-a, iar dreptul trebuia acordat din 1.09.2005.
Casa Județeană de Pensii B, prin motivele de recurs a invocat că instanța a fost în eroare când a interpretat art.2 alin.1 din nr.HG1550/2004, opinând că stagiul de cotizare utilizat la recalculare, nu este cel impus de art.8 din Legea nr.3/1977 ce reglementa o vechime necesară de 30 ani la bărbați și 25 de ani la femei, ci un alt număr de ani conform Legii nr.226/2006.
Din motivarea sentinței se reține că emiterea nr.HG1550/2004 nu își avea rostul, câtă vreme nr.OUG4/2005 a reglementat principiul -la condiții egale de pensionare, pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie-. Nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.226/2006, câtă vreme în art.1 s-a stabilit că se încadrează în locuri de muncă în condiții speciale, doar din 1.04.2001, necuprinzând dispoziții de retroactivitate, ci conform art.6 se completează cu Legea nr.19/2000.
Pe de altă parte, conform Legii nr.226/2006 trebuiau îndeplinite cumulativ 2 condiții:-angajatorul să se regăsească în anexa 2, iar activitatea prestată în anexa 1, utilizarea unui număr de 25 de ani ar însemna o greșită aplicare a legii.
În drept s-au invocat dispozițiile art.304 pct.8, 9 Cod procedură civilă, nr.HG1550/2004.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Recurentul s-a pensionat pentru munca depusă și limită de vârstă, în baza Legii nr.3/1977, cu începere din 1.10.1995, având o vechime totală de 44 de ani, din care, 28 ani, 5 luni și 7 zile în grupa I-a de muncă, mecanic de locomotivă la Exploatarea Minieră. Nu există un act și nu reiese din copia carnetului de muncă al acestuia -filele 52-55 dosar fond, că acesta ar fi lucrat ca mecanic de locomotivă în subteran, astfel că în mod corect instanța de fond a apreciat că nu sunt aplicabile dispozițiile art.20 din Legea nr.19/2000. Susținerile că ar fi lucrat 3 ani subteran, chiar dacă s-ar fi dovedit, nu schimbă situația expusă, conform anexei 3 Legii nr.19/2000, stagiul de cotizare astfel era de 28 de ani.
Referitor la decizia nr.40/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a soluționat un recurs în interesul legii, de unificare a practicii judiciare în materie, publicată în Monitorul Oficial din 20 mai 2009, conform acesteia, stagiul complet de cotizare, utilizat la determinarea punctajului mediu anual al celor ce s-au pensionat în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001, este cel impus de art.14 din Legea nr.3/1977, la cei ce au lucrat în condiții speciale. În considerente, s-a apreciat că instanțele ce au concluzionat că se aplică celor pensionați în această perioadă stagiul de cotizare de 30 ani la bărbați, 25 de ani la femei, impus de art.8 au procedat corect, beneficiul conferit de art.14 celor ce au lucrat în grupa I-II de muncă fiind doar reducerea vârstei de pensionare, un spor de grupă, au procedat corect, astfel că, apărările recurentului în sensul aplicării stagiului complet de cotizare de 20 de ani sunt nefondate.
Cât privește cererea de recalculare a pensiei din anul 2005, întrucât în speță s-a făcut aplicarea Legii nr.226/2006 conform căreia -art-6 -se completează cu Legea nr.19/2000, care, în art.169 alin.3 a stabilit că drepturile recalculate se acordă doar din luna următoare solicitării, ce în speță a fost luna septembrie 2009, criticile apar ca nefondate, iar recursul declarat de contestator, nefiindu-i aplicabile dispozițiile art.304 Cod procedură civilă, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, urmează a fi respins ca atare.
Referitor la recursul declarat de Casa Județeană de Pensii B, într-adevăr, actul normativ în vigoare la data stabilirii drepturilor contestatorului a fost Legea nr.3/1977, însă, prin Legea nr.226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, s-a stabilit la alin.2 că, sunt asimilate stagiilor de cotizare în condiții speciale și perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, în care asigurații și-au desfășurat activitatea pe durata programului normal de lucru, în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I-a de muncă.
Ca urmare, acest act normativ a prevăzut o excepție de la principiul neretroactivității legii civile, pentru cei pensionați anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000 și care au lucrat în condiții speciale, tocmai pentru a nu se crea o discriminare între cei pensionați anterior anului 2001 și ceilalți, cu toate că au lucrat în aceleași condiții. Aceasta a fost practica constantă în materie a Curții anterior publicării în Monitorul oficial din 20.05.2009 a recursului în interesul legii-Decizia nr.40/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În măsura în care, în litigiile promovate anterior publicării acestei decizii, s-ar dispune altfel, ar însemna o încălcare a practicii constante în materie și în care în zeci de dosare, în situații similare -Deciziile civile nr.777/2009, 704/2009, 706/2009 s-a dispus astfel referitor la persoane ale căror drepturi s-au deschis în baza Legii nr.3/1977. Mai mult, s-ar crea o nouă discriminare, o inechitate, ceea ce ar însemna implicit o încălcare a art.14 din CEDO, care interzice orice discriminare în situații similare, analoage a Protocolului nr.12 și nr.1, întrucât, la data promovării litigiului, contestatorul avea o speranță legitimă a dobândirii unui bun, raportat conform celor expuse la practica constantă a Curții în materie și implicit a celei a Curții Europene a Drepturilor Omului -Cauzele /României, /României.
Sigur că, după data publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr.40/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu se mai poate vorbi de o speranță legitimă în dobândirea unui bun sau chiar dacă am conchide invers, raportat la CEDO, art.20 din Constituția României, a practicii Curții Europene a Drepturilor Omului, ar trebui avută în vedere actuala legislație în materie a nr.OUG100/2008, Legea nr.218/2008, OUG nr.209/2008 care a înlăturat discriminarea celor pensionați în baza Legii nr.3/1977 raportat la ceilalți pensionați în aceleași condiții în baza Legii nr.19/2000, prin recalcularea pensiilor celor ce au lucrat în condiții speciale -grupele I-II de muncă, discriminări ce în cazuri similare Curtea le-a înlăturat conform soluțiilor pronunțate anterior.
Într-adevăr, Legea nr.226/2006 prevede două condiții pentru aplicarea acesteia-ca activitatea desfășurată să fi fost încadrată în grupa I de muncă și să se regăsească în anexa nr.1- în speță condiție îndeplinită, pct.7 -mecanic de locomotivă-, siguranța circulației, și ca angajatorul să se regăsească în anexa nr.2. Această a doua condiție însă nu este îndeplinită din culpa angajatorului, nu a fostului salariat, astfel că și în cazuri similare curtea a apreciat necesitatea aplicării dispozițiilor expuse, astfel că, împărțirea punctajului mediu anual la 25 s-a făcut de instanța de fond conform art.5 din Legea nr.226/2006.
Raportat la toate cele expuse, nefiind aplicabile dispozițiile art.304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondate ambele recursuri și va menține în întregime sentința recurată, ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile civile declarate de contestator, cu domiciliul în, nr. 392, județul B, și recurenta intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 709/LM din 24.04.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 4 februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:5.02.2010
Jud.fond /
Dact.
Data:11.02.2010
4 ex.
2 com.
Data:
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Moșincat
