Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 233/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ nr. 233/2010-
Ședința publică din 08 februarie 2010
PREȘEDINTE: Cigan Dana | - - | - JUDECĂTOR 2: Galeș Maria |
- - | - JUDECĂTOR 3: Popa Aurora | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat derecurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O- județul B, în contradictoriu cu intimata contestator - decedată, prin ii săi, cu domiciliul în nr. 43 județul B, -, cu domiciliul în nr. 34A județul B, cu domiciliul în nr. 43 județul B, cu domiciliul în nr. 134 județul B, împotriva sentinței civile nr. 490/LM/2009 din 11 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: recalculare pensie,
La apelul nominal făcut în ședința publică de astăzi nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței cele de mai sus, faptul că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, că intimata contestatoare a depus la dosar răspuns la completarea la întâmpinare, prin registratura instanței la data de 30.11.2009, prin care arată că este de acord cu sentința pronunțată de instanța de fond, precum și faptul că s-a solicitat judecarea în lipsă în baza art. 242 aliniatul (2) Cod procedură civilă, după care:
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.490/LM/2009 din 11 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, a fost admisă contestația formulata de contestatoarea în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B și în consecință:
S-a dispus anularea deciziei nr. 93267/01.07.2007 emisă de intimată pe seama contestatoarei și obligă intimata să recalculeze pensia acesteia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 01.07.2005, sens în care va emite o nouă decizie de pensionare în favoarea contestatoarei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Contestatoarea beneficiază de pensie de urmaș după soțul său care a ieșit la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă prin decizia nr. 93267/21.05.1985, intimata având în vedere stagiul complet de cotizare de 30 de ani, conform Legii nr. 19/2000.
Tribunalul a constatat că pentru a se realiza o corelare între pensiile pensionarilor indiferent de data înscrierii acestora la pensie astfel încât să fie respectat principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie" precum și pentru asigurarea cadrului legal necesar recalculării pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, Guvernul României a adoptat Ordonanța de Urgență nr. 4/2005.
Conform art. 1 din nr.OUG 4/2005 pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 01.04.2001, se recalculează în condițiile prevăzute de prezenta ordonanță de urgentă.
Conform art. 2 din același act normativ recalcularea prevăzută la art. 1 se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor prezentei ordonanțe de urgență.
Din coroborarea acestor texte de lege instanța a concluzionat că pentru pensiile stabilite anterior datei de 1.04.2001, determinarea punctajului mediu anual se realizează în conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000. Or, soțul contestatoarei a fost înscris la pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă în anul 1985 fiind pensionat în temeiul dispozițiilor Legii nr. 3/1977.
Este adevărat că în conformitate cu art. 2 din Normele metodologice de aplicare a nr.HG 1550/2004 stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechime integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază, dar aceste dispoziții legale nu sunt aplicabile în cauză, întrucât acest act normativ are o forță legislativă inferioară ordonanței de urgență și este anterior adoptării nr.OUG 4/2005 care consacră principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie.
Nu se poate vorbi despre o retroactivitate a legii civile prin aplicarea Legii nr. 19/2000 și pensionarilor înscriși la pensie anterior intrării în vigoare a acestui act normativ ci este vorba de aplicarea principiului "aplicării imediate a legii noi", recalcularea pensiilor realizându-se cu începere de la data intrării în vigoare a nr.OUG 4/2005. De altfel, pentru a se realiza o uniformizare între pensiile pensionarilor înscriși la pensie anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 cu pensiile pensionarilor înscriși la pensie după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 era imperios necesar a se aplica o legislație unitară, sens în care a fost adoptată G nr. 4/2005 care face trimitere pentru toți pensionarii indiferent de data înscrierii la pensie la dispozițiile Legii nr. 19/2000. Dacă s-ar aplica art. 2 din Normele metodologice de aplicare a nr.HG 1550/2004 care prevede aplicabilitatea mai multor acte normative în funcție de data înscrierii la pensie, scopul urmărit de legiuitor de a se uniformiza pensiile pensionarilor, nu va fi realizat niciodată întrucât s-ar aplica acte normative care prevăd condiții diferite pentru pensionare și implicit și un cuantum diferit al pensiilor în funcție de data înscrierii la pensie, între pensionarii care îndeplinesc condiții egale de pensionare.
Prin urmare, tuturor pensionarilor indiferent de data înscrierii la pensie urmează să li se aplice dispozițiile Legii nr. 19/2000.
În sistemul Legii nr. 3/1977, persoanele care au lucrat în grupele I și II de muncă, beneficiau de reducerea vârstei legale de pensionare și de majorarea vechimii în muncă, adică a perioadei de contribuție. Astfel, conform articolului 14 aliniatul 1 din lege, persoanele care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri ce se încadrează în grupa I de muncă, la stabilirea pensiei li se lua în calcul, pentru fiecare an lucrat în această grupă, câte un an și șase luni, așadar în acest caz, persoanelor menționate li se acorda un spor la vechimea în muncă, concomitent cu reducerea vârstei de pensionare.
Potrivit articolelor 19 și 20 din Legea nr. 19/2000, există două categorii de locuri de muncă tratate diferit față de locurile de muncă comune: locurile de muncă în condiții deosebite și cele în condiții speciale.
Aceste categorii diferite de locuri de muncă au un tratament juridic egal, conform articolului 20 cu referire la anexa 2 din Legea nr. 19/2000.
Soțul contestatoarei a desfășurat 19 de ani, 11 luni și 28 de zile de activitate în condiții speciale de muncă, fiind miner în subteran, prin urmare i se aplică dispozițiile cuprinse în art. 20 al. 1 lit. a din Legea nr. 19/2000, stagiul complet de cotizare al acestuia fiind de 20 ani.
Așa fiind, contestatorului i se aplică dispozițiile cuprinse în anexa 4 Legii nr. 19/2000, stagiul complet de cotizare al acestuia fiind de 20 ani și, întrucât a desfășurat peste 20 ani în condiții speciale de muncă, i se cuvine a i se reține stagiul de cotizare ce determină obținerea unui punctaj cumulat ce îl avantajează și care este calculat conform dispozițiilor Legii nr. 19/2000 și nr.HG 1550/2004.
Prin urmare intimata a determinat greșit punctajul mediu anual al contestatorului și prin împărțirea numărului de puncte obținut de asigurat la un stagiu complet de cotizare de 30 de ani în loc de 20 de ani, așa cum prevede art. 14 din Legea nr. 3/1977.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de plata taxelor de timbru, a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Prin motivele de recurs s-a invocat că intimata a fost înscrisă la pensie de urmaș în anul 1985, în temeiul Legii nr. 3/1977.
S-a găsit în eroare instanța de fond referitor la interpretarea art. 2 aliniatul 1 din HG nr. 1550/2004 întrucât Legea nr. 19/2000 nu conține nici o dispoziție ce să impună aplicarea prevederilor sale la situații juridice anterioare adoptării ei, excepțiile de retroactivitate nu se prezumă, deci, în cazul intimatei nu pot fi aplicate dispozițiile articolului 20 litera b și articolului 43 aliniatul 3 din Legea nr. 19/2000. Voința implicită a legii noi de a se aplica la situații anterioare nu poate fi dedusă din circumstanțe echivoce ci trebuie expres prevăzută.
În ipoteza aplicării dispoziției instanței, în sensul determinării punctajului mediu anual prin împărțirea numărului total de puncte obținute la un număr de ani nerespectând un stagiu de cotizare ci beneficiul (reducerii vârstei de pensionare), ar însemna o greșită aplicare a legii, existând astfel chiar contradicții între considerente și dispozitiv.
Există o contradicție între termeni întrucât, deși se recunoaște că articolul 2 aliniatul 1 din HG nr. 1550/2004 se aplică intimatei, s-au coroborat cu acele înscrise în articolul 20 litera b și articolul 43 aliniatul 3 din Legea nr. 19/2000.
În drept s-au invocat dispozițiile articolului 304 punctele 8 și 9 Cod de procedură civilă, HG nr. 1550/2004, Legea nr. 3/1977, Legea nr. 19/2000.
Intimata a decedat pe parcursul soluționării recursului, respectiv la data de 12.06.2009, conform certificatului de deces depus la dosar, în cauză fiind introduși ii acesteia, -, care au declarat că înțeleg să continue procesul.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța constată următoarele:
Recursul este neîntemeiat, sentința pronunțată de instanța de fond fiind legală și temeinică, raportat la starea de fapt și dispozițiile legale referitoare la recalcularea pensiilor din sistemul public.
intimate i s-a deschis dreptul la pensie de urmaș după soțul, decedat într-un accident de muncă, prin decizia 93267/1985, în perioada în care avea aplicabilitate Legea nr. 3/1977.
Prin decizia nr.93267/30.06.2005a fost recalculată pensia de urmaș a contestatoarei, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani, utilizat la determinarea punctajului mediu anual, ignorându-se activitatea desfășurată de antecesorul acesteia timp de 20 de ani în condiții speciale ca miner subteran și prevederile OUG nr. 4/2005, emise de Guvern tocmai în ideea echității, care a consacrat principiul "la condiții egale de pensionare, pensie egală indiferent de anul ieșirii la pensie".
Este de netăgăduit împrejurarea că defuncta contestatoare a beneficiat de pensie de urmaș în perioada în care deschiderea dreptului său la pensie cădea sub incidența Legii nr. 3/1977, iar potrivit nr.HG 1550/2004 articolul 2 aliniatul 3, în cazul persoanelor cărora drepturile la pensie li s-au deschis în intervalul 01.07.1977-31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat era cel prevăzut de Legea nr. 3/1977, însă este important a se sublinia că un act normativ ulterior celui mai sus indicat și anume OUG nr. 4/2005, prevede expres la articolele 1 și 2 că recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 01 aprilie 2001, se realizează în condițiile prevăzute de ordonanța aflată în discuție, recalcularea efectuându-se prin determinarea punctajului mediu anual și al cuantumului fiecărei pensii cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Sigur că, la data deschiderii dreptului la pensie, erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 3/1977, care în articolul 14 prevedea beneficiul reducerii vârstei de pensionare pentru persoanele care au lucrat în grupa I-a sau a II-a de muncă, dar actualul act normativ în materie - Legea nr. 19/2000 - statuează la articolul 43 că, pentru asigurații ce au lucrat efectiv în locurile de muncă prevăzute la articolul 20 litera "b" și care aveau un stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani în condițiile reglementate de norma legală menționată, punctajul mediu anual se stabilește prin luarea în considerare a stagiilor prevăzute de acest articol, edificator fiind textul articolului 77 aliniatul 2 din Legea nr. 19/2000.
Este cert că defunctei intimate i s-au aplicat la data deschiderii dreptului la pensie de urmaș, dispozițiile legale în vigoare, însă, la recalculare, nu se poate face abstracție de dispozițiile legii noi în materie, respectiv de articolele 20, 43, 77 aliniatul 2 din Legea nr. 19/2000, modificată și completată, aspect reținut în mod judicios de instanța de fond, nefiind vorba de o adăugare la lege. De altminteri, dacă s-ar proceda altfel s-ar încălca principiul consacrat prin actele normative de evaluare, conform căruia, la condiții egale de pensionare se impune acordarea unor pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie, elocvente fiind în acest sens dispozițiile OUG nr. 4/2005, aprobată prin Legea nr. 78/2005. În acest context, se impune a fi evocate mențiunile inserate în preambulul OUG nr. 4/2005, conform cărora recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 01 aprilie 2001, este reclamată de respectarea principiului "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie" și de asigurarea unui cadru legal necesar recalculării pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, elemente care s-a considerat că "vizează interesul public și constituie situații de urgență". Conform articolului 2 din acest act normativ, recalcularea pensiilor din sistemul public se efectuează, astfel cum s-a mai subliniat anterior, "cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/200 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare", precum și a prevederilor ordonanței aflată în discuție.
Mai mult, articolul 2 din Legea nr. 19/2000 consacră principiul egalității tuturor participanților la sistemul public, iar dacă ar fi acceptat punctul de vedere exprimat de partea recurentă, fără îndoială că s-ar crea un tratament discriminatoriu pentru persoanele cărora li s-a deschis dreptul la pensie anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, ceea ce nu a fost în intenția legiuitorului, mai mult un atare procedeu ar contraveni atât Constituției României, care consfințește prin articolul 16 aliniatul 1 egalitatea de tratament, cât și tuturor prevederilor internaționale în domeniu.
Este important, totodată, a se menționa că în cursul judecării cauzei a fost pronunțată Decizia asupra recursului în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, nr. 40/2008 prin care s-a unificat practica neunitară în materie la nivel național, concluzionându-se că, în situația celor pensionați în perioada de aplicare a Legii nr. 3/1977 și au lucrat în grupele I, II de muncă, li se aplică la determinarea punctajului mediu anual stagiul de cotizare prevăzut de articolul 14, însă în considerentele aceleiași decizii s-a precizat că instanțele care au aplicat stagiul de cotizare impus de articolul 8 (30 de ani la bărbați, 25 de ani la femei), au procedat corect, articolul 14 conferind doar beneficiul reducerii vârstei legale de pensionare, un adaos de grupă. Această decizie nu este aplicată în prezenta speță dat fiind că, până la publicarea acesteia în monitorul oficial, la data de 20 mai 2009, persoanele care au promovat litigii anterior aveau legitimă de dobândire a unui bun, iar în astfel de situații în care dreptul intern este în neconcordanță cu cel internațional, acesta din urmă se aplică prioritar, excepție făcând situațiile în care dreptul intern este mai favorabil, ceea ce nu este cazul în speță, context în care este necesar a se face trimitere la articolele 11, 20 din Constituția României, cu referire la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, la practica acesteia, respectiv la articolul 14, la articolul 1 din Protocolul nr. 1 și nr. 12. S-a făcut aplicarea practicii unitare în materie a Curții de Apel Oradea, întrucât, astfel cum s-a reliefat mai sus, la data promovării litigiului - 12.05.2008 - partea contestatoare avea legitimă de dobândire a unui bun în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului, articolului 1 din Protocolul adițional nr. 1, practicii constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, sens în care este necesar a se face trimitere la cauzele, /României.
Față de considerentele ce preced, instanța de recurs, în baza articolului 312 aliniatul 1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul, va menține în tot sentința recurată, constatându-se totodată că intimații nu au solicitat a se face aplicarea prevederilor articolului 274 din Codul d e procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul civildeclarat derecurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O- județul B, în contradictoriu cu intimata contestator - decedată, prin ii săi, cu domiciliul în nr. 43 județul B, -, cu domiciliul în nr. 34A județul B, cu domiciliul în nr. 43 județul B, cu domiciliul în nr. 134 județul B, împotriva sentinței civile nr. 490/LM/2009 din 11 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor,pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 08 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
decizie: GM/19.02.2010
Complet fond: D,
în 2 ex.: ID/19.02.2010
5 comunicări cu:
1.CASA JUDEȚEANĂ DE PENSIIB, cu sediul în O- județul B,
2.,cu domiciliul în nr. 43 județul
3.-,cu domiciliul în nr. 34A județul B,
4.,cu domiciliul în nr. 43 județul B,
5.,cu domiciliul în nr. 134 județul B,
Președinte:Cigan DanaJudecători:Cigan Dana, Galeș Maria, Popa Aurora
