Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 257/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.257/2009-
Ședința publică din 12 februarie 2009
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța JUDECĂTOR 2: Trif Doina
- - - - JUDECĂTOR 3: Moșincat
- - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B în contradictoriu cu intimatul contestator domiciliat în, strada - -,. 1,.11, județul B, împotriva sentinței civile nr. 660/LM din 11 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru intimatul contestator -lipsă, reprezentantul său, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.188/15.10.2008, eliberată de Baroul Bihor -Cabinet de Avocat, lipsă fiind recurenta pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, după care:
Reprezentantul intimatului contestator depune note de ședință, nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatului contestator, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, pentru considerentele din notele de ședință depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată justificate cu chitanța anexată împuternicirii avocațiale.
INSTANȚA îi pune în vedere reprezentantului intimatului contestator să-și precizeze poziția, cu privire la eroarea instanței de fond, privind anularea deciziei de pensie nr.28038/5.02.2007, decizie care nu există în materialitatea sa, reprezentantul părții intimate, lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a acesteia.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.660/LM din 11 septembrie 2008, Tribunalul Bihora admis contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata CASA JUDETEANA DE PENSII B.
A dispus anularea deciziei nr. 28038/05.02.2007 privind recalcularea pensiei din sistemul public, emisă de intimată, pe seama contestatorului și a obligat intimata să recalculeze pensia acestuia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 15 ani, sens în care se va emite o nouă decizie de pensionare, în favoarea contestatorului.
A dispus anularea deciziei de înființare debit nr. 28038/05.02.2008 emisă de intimată, pe seama contestatorului.
A obligat intimata la plata în favoarea contestatorului a sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, ontestatorul a fost înscris la pensie pentru munca depusă și limită de vârsta prin decizia nr.28038/20.10.1992, drepturile fiindu-i stabilite începând cu data de 01.09.1992, in temeiul Legii nr.3/1977, iar urmare a cererii depuse de contestator la intimată se emite decizia prin care se are în considerare un stagiu complet de cotizare de 15 ani in conformitate cu prevederile HG407/1990.
In urma referatului biroului plăți pensii s-a emis decizia privind recalcularea pensiei și decizia de înființare debit nr.28038/05.02.2008.
S-a reținut de prima instanță că, prin decizia de pensie mai sus menționată s-a modificat stagiul complet de cotizare la 20 de ani, iar prin decizia de înființare debit s-a dispus recuperarea sumei de 18331 lei cu titlu de pensie plătită fără temei pe perioada 01.09.2005-29.02.2008,invocându-se modificarea temeiului legal.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța de fond a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța va identifica legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
despre care s-a făcut vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, si ținând cont ca, pe de-o parte OUG nr.4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte,că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune să concluzionăm că prevederile art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
S-a mai reținut de instanța de fond că, prin contestația formulată contestatorul a solicitat anularea deciziei prin care i-a fost recalculată pensia întrucât a apreciat că intimata a stabilit greșit punctajul mediu anual realizat în urma evaluării deoarece a împărțit totalul punctelor obținute la 30 de ani și nu la 15 de ani așa cum prevede HG 1550/2004.
Instanța de fond a reținut că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța va identifica legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, tribunalul a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea 3/1977, care prevedea la art. 8 o vechime integrală în muncă de 30 de ani. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 ar fi trebuit să se concluzioneze că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani, concluzie ce este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. despre care s-a făcut vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, s-a concluzionat că prevederile art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum s-a arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța de fond a apreciat că prevederile Legii 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie. Art. 43 alin.3 din Legea 19/2000 prevede că asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. b și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani în zona I de expunere la radiații, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă.
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța de fond constatând că din adeverința emisa de Compania Naționala a - B Sucursala B depusă de contestator în probațiune, rezultă că a desfășurat pe o perioadă mai mare de 15 ani activitate în zona I de radiații, în temeiul art. 20 alin.1 lit. b și art. 43 alin.3 din legea 19/2000 precum și art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 coroborat cu prevederile OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, a admis contestația și a dispus anularea deciziei nr. 28038/05.02.2008 emisă de intimata, pe seama contestatorului și a obligat intimata să recalculeze pensia acestuia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 15 ani, sens in care se va emite o noua decizie de pensionare, in favoarea contestatorului si se va dispune anularea deciziei de înființare debit nr.28038/05.02.2008 emisa de intimata pe seama contestatorului.
În baza art. 274 pr.civ. a fost obligată intimata la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea contestatorului reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Prin motivele de recurs s-a invocat că drepturile la pensie i-au fost stabilite intimatului în baza deciziei de pensionare 28038/20.10.1992 începând cu 1.09.1992, dovedind o vechime totală de 38 ani din care, 26 ani, 2 luni, 15 zile în grupa a II-a de muncă, astfel că, având vechime integrală de 30 de ani, conform art.8 din Legea nr.3/1977 dar nu îndeplinea condiția de vârstă -62 ani. S-a aplicat art.14 din Legea nr.3/1977 în sensul reducerii vârstei de pensionare de la 62 ani la 55 de ani.
La data pensionării era în vigoare nr.HG267/1990, nr.HG407/1990, însă. Întrucât intimatul a lucrat în grupa a-II-a de muncă, înscrierea la pensie s-a făcut în baza Legii nr.3/1977, nu a actelor normative speciale.
Se întreabă intimata, de ce nu a solicitat intimatul înscrierea la pensie în baza actelor normative speciale, dacă a lucrat în condiții speciale, subterane, expunere la radiații?
Din fișa de pensionare, nu reieșea acest aspect, calculul s-a făcut conform actelor aferente, doar prin adeverința nr.1854/5.05.2006 emisă de -Sucursala B, s-a dovedit că în perioada 16.06.1966-1.09.1992, 21.10.1996-31.12.1996 a lucrat în cariere și instalații de preparare conform nr.HG267/1990 și la 1 an a încadrat aceiași perioadă la zona I de radiații prin adeverința nr.5305/31.11.2006.
Prin decizia nr.28038/9.08.2007, urmare a adeverinței mai sus invocate, eronat s-a utilizat la determinarea punctajului mediu anual, un stagiu de cotizare de 15 ani, deși nu există un alt document ce să susțină desfășurarea activității în zona I de radiații.
Ca urmare, stagiul de cotizare utilizat este de 25 de ani conform nr.HG267/1990 la care face trimitere nr.HG1550/2004, diferențele constatate prin decizia de înființare debit, reprezintă sume încasate în mod necuvenit, mai mult, s-a anulat decizia nr.28038 din 5.02.2007 ce nu există în dosarul de pensionare, iar actele normative invocate, au fost ignorate.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.304 pct.8,9 Cod procedură civilă, nr.HG1550/2004.
Intimatul, prin notele de ședință, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Intimatului i-au fost stabilite drepturile la pensie pentru limită de vârstă, în baza deciziei nr.28038/1992, cu începere din data de 1.09.1992, având un stagiu de cotizare realizat de 47 ani 4 luni și 11 zile, din care -26 ani, 2 luni și 15 zile în grupa a-II-a de muncă.
Actul normativ, în vigoare la data la care s-au stabilit aceste drepturi, a fost Legea nr.3/1977, dar, în ideea echității s-a adoptat nr.OUG4/2005 ce consacră un principiu fundamental -cel al acordării pensiilor egale, la condiții egale, indiferent de anul ieșirii la pensie. În acest act normativ ce a fost aprobat prin Legea nr.78/2004 la art.2 s-a prevăzut expres că, modul de calcul se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual calculat conform Legii nr.19/2000, aspect din care reiese că s-a intenționat eliminarea discriminărilor dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite ale ieșirii la pensie, aspect corect reținut de instanța de fond.
Conform art.20 alin.1 lit."b" din Legea nr.19/2000, sunt considerate condiții speciale ale locurilor de muncă, activitățile de cercetare, exploatare, explorare, prelucrare materii prime nucleare, în care personalul își desfășoară activitatea, iar, art.43 alin.3 prevede că, asigurații ce și-au desfășurat activitatea în astfel de locuri, realizând un stagiu de cel puțin 15 ani în zona I de radiații sau17 ani în zona a-II-a de radiații, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, indiferent de vârstă. Potrivit art.77 alin.2 din Legea nr.19/2000, în situația unor astfel de asigurați, la determinarea punctajului mediu anual, se ia în considerare stagiul de cotizare prevăzut de art.43 indicat mai sus, deci, de 15 ani în cazul celor ce au lucrat în subteran, zona I de expunere la radiații.
Inițial, la dosarul de pensionare al intimatului nu s-a regăsit un act emis de fostul angajator din care să reiasă că a lucrat în activități de preparare materie primă nucleară, zona I de expunere la radiații, iar, din adeverința aflată în dosar fond -fila 54 emisă de -Sucursala B reiese că acesta în perioada 16.06.1966-1.09.1992, 21.10.1996-31.12.1996 a lucrat ca și chimist principal, atelier preparare, activitate ce se încadrează în procent de 100% în dispozițiile nr.HG267/1990 cariere și instalații preparare.
Faptul că, ulterior la data de 30.11.2006, prin adeverința nr.5305 -fila 43 dosar fond, același angajator a emis o altă adeverință din care reiese că activitatea desfășurată în perioada 16.06.1966-1.09.1992 se încadrează în procent de 75% în zona I de radiații, câtă vreme nu a fost anulată, modificată, produce efecte juridice, nefiind culpa fostului salariat că la data depunerii dosarului de pensie angajatorul nu i-a emis un astfel de act. Mai mult, aceste adeverințe confirmă în ce condiții și-a desfășurat activitatea fostul salariat, fără a-i fi imputabil acestuia lipsa acestor acte din dosarul inițial de pensionare, culpa altor persoane, instituții neputând să-i dăuneze acestuia, criticile în acest sens fiind astfel neavenite.
Ceea ce însă a dispus greșit instanța de fond a fost faptul că a dispus anularea unei decizii de pensionare nr.28038 din 5.02.2007 ce într-adevăr, cum corect susține recurenta nu există la dosar, mai mult, s-a solicitat de către intimatul contestator anularea deciziei nr.28038/2008 și menținerea deciziei nr.28938/2005.
Din analiza actelor dosarului de fond, se reține faptul că prin decizia nr.28038/19.04.2005 emisă de recurentă, s-a calculat pensia prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 15 ani, cum de altfel, conform celor expuse era corect, potrivit dispozițiilor legale enunțate.
La data de 8.08.2007, -fila 5 dosar fond, potrivit buletinului de calcul, reurenta a folosit un stagiu complet de cotizare de 15 ani, -cum era corect, însă, la data de 5.02.2008 -fila 26 dosar fond, a întocmit alt buletin de calcul cu utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani după ce anterior la 22.04.2005 -fila 57 dosar fond, a folosit un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, corect fiind anulată astfel decizia de înființare debit.
Decizia nr.28038/5.02.2008, fila 25 dosar fond, emisă de intimată, a făcut obiectul contestației, și s-a emis în baza buletinului de calcul anexat -fila 26 dosar fond, utilizându-se greșit un stagiu complet de cotizare de 25 de ani și aceasta într-adevăr trebuia anulată de instanța de fond, însă, cu toate acestea, prin sentința recurată s-a dispus anularea deciziei nr.28038 din 5.02.2007, aspect ce de altfel reprezintă o eroare materială ce putea fi îndreptată conform art.281 procedură civilă.
Pentru a preîntâmpina însă noi litigii, fiind aplicabile dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art.312 alin.1,3 Cod procedură civilă va dispune admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul că va preciza că decizia anulată are nr.28038 din 5.02.2008 în loc de nr.28038/5.02.2007 cum greșit s-a dispus.
Față de toate considerentele expuse mai sus, se vro menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate, ca fiind legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.312 alin.1, combinat cu art.296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civil introdus de CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B în contradictoriu cu intimatul contestator domiciliat în, strada - -,. 1,.11, județul B, împotriva sentinței civile nr. 660/LM din 11 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Precizează că, decizia anulată are nr.28038 din 5.02.2008, emisă de intimată, în loc de nr.28038 din 5.02.2007, cum greșit s-a dispus.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 12 februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:17.02.2009
Jud.fond / Fl.
Dact.
Data:23.02.2009
2 ex.
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Moșincat
