Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 256/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.256/2009-
Ședința publică din 12 februarie 2009
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța JUDECĂTOR 2: Trif Doina
- - - - JUDECĂTOR 3: Moșincat
- - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de contestator domiciliat în O,-, - 1,.49, județul B, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 689/LM din 17 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru recurentul contestator -personal, reprezentantul său, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 9.02.2009, eliberată de Baroul Bihor -Cabinet de Avocat, lipsă fiind intimata pârâtă Casa Județeană de Pensii
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, intimata pârâtă a depus întâmpinare,solicitându-se judecarea cauzei și în lipsă, după care:
Reprezentantul recurentului contestator depune la dosar copia procesului tehnologic de fabricație la de O, nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului contestator susține recursul și solicită admiterea lui așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea hotărârii atacate, în sensul obligării intimatei la recalcularea pensiei recurentului, prin luarea în considerare a unui stagiu de cotizare de 25 de ani, cu începere de la data introducerii acțiunii, respectiv 18.12.2007, cu 1000 lei cheltuieli de judecată. În esență solicită a se constata că, instanța de fond, prin hotărârea pronunțată, nu a ținut cont de condițiile de muncă în care și-a desfășurat activitatea recurentul, acesta desfășurându-și activitatea în grupa II-a de muncă la de O, la secția din 18.03.1969-26-01.1999, timpul efectiv lucrat fiind de 100%, activitatea la măcinare fiind cea mai grea secție de producție de la fosta uzină, ea în fapt fiind o secție de producție grupa I, după cum dovedește anexa la Legea nr.226/2006, art.20, art.21 lit."c".
La întrebarea instanței, recurentul contestator, precizează că nu a mai primit o altă decizie de recalculare a pensiei în ultima perioadă.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.689/LM din 17 septembrie 2008, Tribunalul Bihora respins contestația formulata de contestatorul in contradictoriu cu intimata CASA JUDETEANA DE PENSII B,fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin decizia nr.-/30.11.2005 a fost recalculată pensia contestatorului, obținându-se în urma acestei operațiuni un punctaj de 1,38447 puncte, potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art.2 alin. 1 din HG1550/2004, conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța de fond a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța va identifica legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar tribunalul a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 ar fi trebuit să se concluzioneze că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani, concluzie ce este eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. despre care s-a făcut vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, s-a concluzionat că prevederile art. 2 alin.2 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum s-a arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța de fond a apreciat că prevederile Legii 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Raportat însă la întregul dosar de pensie al contestatorului, prima instanță a constatat că acesta, nu a desfășurat activitate în condițiile prevăzute de Legea nr.19/2000, respectiv in subteran, în zonă de expunere la radiații ( I sau II), aviație civilă sau activitate artistică, pentru a fi aplicabile dispozițiile Legii nr.19/2000,el activând ca
Instanța de fond a mai reținut că în speța dedusă judecății, perioada de peste 20 de ani invocata de contestator este doar perioada in care acesta a desfășurat activitate in grupa a II a de munca,care i-a dat dreptul de a se pensiona pentru limita de vârstă prin reducerea vârstei de pensionare si nicidecum nu poate fi confundat cu stagiul complet de cotizare prevăzut de Legea nr.19/2000.
De asemenea in speță nu pot fi aplicabile dispozițiile Legii nr.226/2006, întrucât dispozițiile acesteia se refera la locurile de munca în condiții speciale, care potrivit art.2 al.2 din actul normativ mai sus menționat cuprind si fostele locuri de munca in grupa I potrivit legislației anterioare. Ori nu se poate face confuzie intre condițiile speciale de munca ( fosta grupa I in legislația anterioara ) si cele deosebite de munca (fosta grupa II de munca in legislația anterioara), in speța contestatorul desfășurând activitate in grupa a II a de muncă.
Nu s-au reținut de prima instanță ca si aplicabile in speță, nici dispozițiile art.14 din Legea nr.3/1977, întrucât acestea nu reglementează stagiul complet de cotizare,ci doar dau dreptul persoanei de a se pensiona pentru limita de vârstă prin reducerea vârstei de pensionare, aspect ce este accentuat însăși de cele doua aliniate ale art.14, respectiv aliniatul 1 si aliniatul 4, care la o simpla lecturare in situația in care s-ar lua in considerare că perioadele de timp inserate in cuprinsul lor ar constitui stagiu complet de cotizare, s-ar ajunge la situația ca pentru o activitate în aceeași grupa de munca sa fie reglementat un stagiu de cotizare diferit. (respectiv pentru grupa I de munca la alin.1 -un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, iar la alin.4 de 15 ani),iar ( pentru grupa a II a de munca la alin un stagiu complet de cotizare de 25 de ani, iar la alin.4 de 20 de ani ).
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța de fond în temeiul art. 20 și art.43 din Legea 19/2000 a respins contestația formulată de contestator ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat recurs contestatorul, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței, admiterea contestației, obligarea intimatei la recalcularea pensiei prin luarea în considerare a unui stagiu de 25 de ani în loc de 30 de ani, cu începere din 30l.11.2005, cu cheltuieli de judecată în fond și recurs.
Prin motivele de recurs s-a invocat că nu s-a ținut cont de faptul că a lucrat efectiv în grupa a-II-a de muncă, la, Secția de măcinare, în perioada 18.03.1969-26.01.1999, secția de producție cea mai grea.
S-a pensionat în baza Legii nr.3/1977 astfel că-i sunt aplicabile dispozițiile nr.HG1550/2004, are o vechime de 29 ani 10 luni și 8 zile în grupa a-II-a de muncă, iar, Casa Județeană de Pensii H calculează corect stagiul de cotizare.
Mai mult, sunt aplicabile și dispozițiile art.20, 21, din Legea nr. 226/2006, art.19 din Legea nr.19/2000.
Intimata, prin întâmpinare a solicitat, respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate,motivând că, recurentului, în considerarea activității desfășurate în grupa II de muncă, i s-a acordat beneficiul reducerii cu 7 ani a vârstei standard de pensionare de la 60 de ani, la 53 de ani; recurentul face o totală confuzie între noțiuni, astfel, stagiul de cotizare realizat și stagiul complet de cotizare sunt două noțiuni distincte, pe care recurentul le-a asimilat una cu cealaltă, în scopul vădit de a induce în eroare instanța, iar dispozițiile art.226/2006 nu sunt incidente în speță, fostul angajator al recurentului nu se regăsește în lista cuprinsă în anexa nr.2, condiție restrictivă impusă de textul de lege anterior invocat.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Recurentul a fost înscris la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă, potrivit deciziei nr.-/1999 emisă de intimată, drepturile fiindu-i acordate începând cu data de 21.10.1999, având un stagiu de cotizare realizat de 42 de ani, din care, 29 ani 10 luni și 8 zile în grupa a-II-a de muncă.
Potrivit adeverinței nr.621 din 17 mai 2005, emisă de SC SA O -fila 36 dosar fond, fosta O, recurentul a lucrat în funcțiile de, șef formație, în condiții de toxicitate, iar, din adeverința nr.2652/29.09.2008 emisă de SC SA O -fila 7 dosar recurs, se reține că a lucrat 100% din timpul efectiv în secția de măcinare.
Sigur că, nu se poate contesta faptul că legea aplicabilă la data stabilirii drepturilor recurentului a fost nr.3/1977, însă, acest act normativ nu a prevăzut un stagiu de cotizare necesar ieșirii la pensie ci o vechime minimă de 30 de ani la bărbați și de 25 de ani la femei. Mai mult, pentru cei care au lucrat în grupa I de muncă se adăuga la fiecare an lucrat 6 luni, deci la 20 lucrați, vechimea era tot de 30 ani (20+10), la grupa a-II-a câte 3 luni la un an, vechimea necesară pentru cei ce au lucrat în grupa a-II-a fiind de 25+5 adăugați=30 de ani. Singurul beneficiu al acestora fiind reducerea vârstei de pensionare, Legea nr.19/2000, întrucât acesta nu a lucrat în unitățile stabilite de art.20 -subteran, expunere la radiații, cercetare, aviație, nefiind aplicabile.
Legea nr.226/2006 reglementează însă, încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, începând cu data de 1-04.2001, însă la art.2 alin.2 s-au asimilat stagiului de cotizare în condiții speciale și perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, și locurile de muncă încadrate de legislația anterioară în grupe speciale de muncă, deci și celor pensionați în baza Legii nr.3/1977.
Potrivit anexei nr.1 din Legea nr.226/2006, pct.20, cuprinzând locurile de muncă încadrate în condiții speciale, prepararea de minereuri prin măcinare, fierbere și filtrare, se include în această categorie, iar, conform adeverinței susmenționate, recurentul a lucrat chiar în secția de măcinare din cadrul fostei O, greșit instanța de fond reținând contrariul, criticile fiind fondate.
Față de toate considerentele expuse, fiind aplicabile dispozițiile art.1,2 alin.2,3 alin.1 din Legea nr.226/2006, recurentul desfășurând peste 25 de ani în loc de muncă în condiții speciale, la determinarea punctajului mediu anual, conform art.5 alin.1 din Legea nr.226/2006 trebuie să se ia în calcul un stagiu complet de cotizare de 25 de ani în loc de 30 de ani cum greșit a procedat intimata, apărările acesteia fiind nefondate.
Cât privește data acordării drepturilor acordate, având în vedere faptul că Legea nr.226/2006 a intrat în vigoare doar după data publicării în Monitorul Oficial din luna iunie 2006, întrucât recurentul a solicitat recalcularea drepturilor sale prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani doar la data de 18.10.2007, întrucât Legea nr.226/2006 se completează cu dispozițiile Legii nr.19/2000, iar conform art.95 al.3 pensia se acordă recalculată din luna următoare celei în care s-a depus cererea de recalculare, data de la care se vor acorda drepturile va fi 1.11.2007 și nu 30.11.2005, cum greșit s-a solicitat.
Pentru motivele expuse, fiind aplicabile dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, art.1,2,5 din Legea nr.226/2006, art.95 alin.3 din Legea nr.19/2000, instanța de recurs, în baza art.312 alin.1,3 Cod procedură civilă, va admite ca fondat recursul, va modifica în întregime sentința, va admite în parte contestația, va dispune recalcularea pensiei stabilite în sarcina intimatei în favoarea contestatorului prin decizia de recalculare pensie nr.-/30.11.2005, prin luarea în considerare la determinarea punctajului mediu anual, a unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani, în loc de 30 cum s-a procedat, începând cu data de 18.12.2007, data solicitării aplicării acestui stagiu.
Reținând culpa procesuală a intimatei, în baza art.274 Cod procedură civilă, instanța de recurs o va obliga să-i plătească recurentului 600 RON cheltuieli de judecată în fond și recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.312 alin.1, combinat cu art.296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civil declarat domiciliat în O,-, - 1,.49, județul B, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 689/LM din 17 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în întregime, în sensul că:
ADMITE în parte contestația formulată de contestatorul domiciliat în O,-, - 1,.49, județul B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul
Dispune recalcularea pensiei stabilite în favoarea contestatorului prin decizia de recalculare pensie nr.-/30.11.2005, de către intimată, prin luarea în considerare la determinarea punctajului mediu anual, a unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani, începând cu data de 18.12.2007.
Obligă partea intimată Casa Județeană de Pensii B, să plătească părții recurente, suma de 600 RON cheltuieli de judecată în fond și recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 12 februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:17.02.2009
Jud.fond /
Dact.
Data:23.02.2009
2 ex.
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Moșincat
