Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 317/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 317/2010 -
Ședința publică din 16 februarie 2010
PREȘEDINTE: Roman Florica R - - judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Galeș Maria
- - - - JUDECĂTOR 3: Popa Aurora
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de contestatorul domiciliat în O,-, - 9,. A,. 5, județul B în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 1175 din 9 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: recalcularea pensiei.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru recurentul contestator - lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 14.12.2009 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, lipsă fiind intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru și timbru judiciar, intimata a comunicat datele solicitate de instanță, după care:
Nefiind probe ori cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului contestator solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, cu obligarea intimatei la cheltuieli de judecată. Învederează că recurentul contestator a lucrat la de O, fiindu-i aplicabile dispozițiile Legii nr. 226/2006, iar prin răspunsul intimatei s-a comunicat că prin reținerea unui stagiu complet de cotizare special, s-ar obține un cuantum al pensiei mai avantajos pentru petent.
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 1175 din 9 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a respins contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut după cum urmează:
Contestatorul a fost pensionat pentru limită de vârstă prin decizia nr. -/1990, drepturile fiindu-i stabilite în baza Legii nr. 3/1977. Prin decizia nr. -/2008 a fost recalculată pensia contestatorului în temeiul nr.OUG 100/2008, acordându-se acestuia un număr suplimentar de puncte de 0,05833.
Din cuprinsul deciziei rezultă că stagiul complet de cotizare avut în vedere pentru determinarea pensiei reclamantului a fost de 30 de ani, iar legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorul era Legea nr. 3/1977.
Potrivit art. 2 alin. (1) din Normele metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, norme aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1550/2004, pentru persoanele pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977, drepturile de pensie se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual.
Potrivit acestor norme, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă, prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunii de evaluare.
Aliniatul (3) al aceluiași articol prevede că pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.
Prin decizia nr. 40 din 22 septembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, s-a statuat că singurele facilități oferite de Legea nr. 3/1977 persoanelor care au lucrat în grupa I sau a II-a de muncă sunt acordarea sporului de grupă și posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare, dispozițiile art. 14 din acest act normativ neavând semnificația reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei.
Curtea a reținut că asigurații care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, determinate ca atare prin ordine ale Ministerului Sănătății, și ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 au beneficiat atât de reducerea vârstei legale de pensionare, cât și de majorarea vechimii în muncă, deci a perioadei de contribuție, denumită în actuala reglementare stagiu de cotizare. A stabilit că interpretarea dată de unele instanțe în sensul că acestei categorii de asigurați îi sunt aplicabile dispozițiile art. 43 din Legea nr. 19/2000 și ale anexei nr. 4 la această lege ca "act normativ special" la care fac trimitere prevederile art. 2 alin. (4) din Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1550/2004, sunt consecința unei interpretări greșite a prevederilor legale, întrucât Legea nr. 19/2000 reprezintă o lege generală, actul normativ-cadru în domeniul pensiilor și al drepturilor de asigurări sociale.
În ce privește principiul înscris în expunerea de motive a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 4/2005, privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, potrivit căruia "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", acesta nu poate fi aplicat în cauză atât timp cât în lege nu există o prevedere expresă potrivit căreia și persoanelor care au lucrat în grupele speciale de muncă și s-au pensionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 li se aplică acest act normativ pentru determinarea stagiului de cotizare și, în raport de acesta, a punctajului mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare.
Ca atare, arată Curtea, aplicabilitatea prevederilor normelor metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1550/2004 este întărită și confirmată de norma de trimitere din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2005. De asemenea, în considerentele deciziei se menționează că potrivit art. 1 din Codul civil și art. 15 alin. (2) din Constituția României republicată, legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă, astfel că legea nouă, respectiv Legea nr. 19/2000, nu se poate aplica decât situațiilor ivite după intrarea ei în vigoare, deci persoanelor ale căror drepturi la pensie s-au deschis după data de 1 aprilie 2001, nu și persoanelor pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977.
Chiar dacă practica curentă a instanței a fost în sensul că acestei categorii de asigurați îi sunt aplicabile Legea nr. 19/2000 și dispozițiile Legii nr. 226/2006, această practică trebuie în prezent reconsiderată, față de dispozițiile stabilite prin decizia nr. 40/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Potrivit art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă "dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe", astfel încât instanța de fond și-a reconsiderat practica și a dat eficiență deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța a considerat că solicitarea privind recalcularea pensiei prin raportare la alt stagiu de cotizare decât cel prevăzut de Legea nr. 3/1977, respectiv de 30 de ani, este neîntemeiată, iar față de soluția de respingere a acțiunii, care se impune în raport de cele expuse, a respins și cererea reclamantului privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și pronunțarea unei decizii de obligate a intimatei la recalcularea pensiei cu luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani, cu acordarea retroactivă a drepturilor sale de pensie din 13 iunie 2006, data intrării în vigoare a Legii nr. 226/2006.
În motivarea recursului invocă prevederile nr.OUG 4/2005, care au instituit principiul "la condiții de pensionare egale, pensii egale", și în atare situație au abrogat tacit prevederile art. 2 alin. 1 și 3 din nr.HG 1550/2004, precum și dispozițiile Legii nr. 226/2006, respectiv art. 3 și 5, potrivit cărora asigurații care realizează un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de lege, beneficiază de pensie pentru limita de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare cu 15 ani, iar punctajul mediu anual la stabilirea pensiei se determină prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare.
Recurentul învederează instanței că, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar - carnetul de muncă și deciziile de pensionare, a desfășurat activitate în condiții speciale, în grupa I și a II-a de muncă la fosta Întreprindere O, fiind pensionat în anul 1990, sub imperiul dispozițiilor Legii nr. 3/1977, instanța interpretând eronat dispozițiile art. 11 și 14 din această lege.
Susține că instanța a interpretat greșit și dispozițiile deciziei nr. 40/22.09.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în recursul în interesul legii, iar prin reținerea unui stagiu de cotizare de 30 de ani, i se aduce un prejudiciu evident, soluția pronunțată fiind în contradicție cu probele administrate
Prin întâmpinare, intimata Casa Județeană de Pensii Bas olicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că recurentul nu a desfășurat efectiv 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de Legea nr. 226/2006, iar prin completarea la întâmpinare a precizat că reclamantului recurent i s-au aplicat prevederile nr.OUG 100/2008, urmând a beneficia și de dispozițiile Legii nr. 218/2008, însă aceste dispoziții sunt aplicabile doar în situația în care stagiul complet de cotizare este cel reglementat de Legea nr. 3/1977, de 30 de ani.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța reține următoarele:
Criticile aduse sentinței sunt nefondate, soluția pronunțată de instanța de fond fiind legală și temeinică.
Recurentul a fost înscris la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă prin decizia nr. -/1990, emisă sub imperiul Legii nr. 3/1977, reținându-i-se o vechime în muncă de 21 de ani, 4 luni și 13 zile în grupa I de muncă și 9 ani, 6 luni și 3 zile în grupa a III-a de muncă.
Prin decizia nr. - din 12 decembrie 2006 și prin deciziile ulterioare cu același număr, i-a fost recalculată pensia acestuia prin utilizarea la determinarea punctajului mediu anual a unui stagiu complet de cotizare de 30 ani.
Astfel cum a reținut instanța de fond, drepturile de pensie ale contestatorului au fost recalculate conform prevederilor legale, respectiv cu reținerea unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani, câtă vreme acesta s-a pensionat sub imperiul Legii nr. 3/1977, fiindu-i aplicabil art. 8 din acest act normativ.
În ceea ce privește prevederile Legii nr. 19/2000, invocate de recurent, acestuia nu-i sunt aplicabile prevederile art. 20, nedesfășurând activitate în condițiile deosebite, în subteran aviație civilă și activitate artistică, ori zonă de expunere la radiații.
Într-adevăr, recurentul a desfășurat activitate în grupa I de muncă, macaragist și concasorist la fosta Întreprindere de O, activitate ce se regăsește în Legea nr. 226/2006, dar acest act normativ prevede o vechime de minimum 25 de ani, ori recurentul a desfășurat astfel de activități doar 21 de ani, 4 luni și 13 zile.
Pe de altă parte, prin decizia nr. 40/2008 în interesul legii, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, invocată de recurent, s-a statuat că persoanelor pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977 li se cuvine un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, așa cum prevede nr.HG 1550/2004, art. 14 din Legea nr. 3/1977 neavând semnificația reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei, așa încât susținerile recurentului cu privire la greșita interpretare a acestei decizii de către instanța de fond sunt neîntemeiate.
Chiar dacă la pensiile aflate în plată la data apariției Legii nr. 19/2000 și recalculate conform acesteia, nu s-a avut în vedere activitatea desfășurată de pensionari în grupele speciale de muncă, aplicându-se astfel un tratament discriminatoriu pensionarilor ale căror drepturi la pensie s-au deschis sub imperiul vechii legi, această discriminare a fost înlăturată prin apariția nr.OUG 100/2008 și Legii nr. 218/2008, modificată prin nr.OUG 209/2008, acte normative prin care s-a legiferat majorarea substanțială a pensiilor persoanelor ce s-au pensionat sub imperiul Legii nr. 3/1977 și care și-au desfășurat activitatea în grupa I și a II-a de muncă. Prin apariția acestor acte normative a fost înlăturată discriminarea ce este invocată în susținerea acțiunii reclamantului.
De altfel, conform întâmpinării depusă de intimată, recurentul a beneficiat de aplicarea nr.OUG 100/2008, urmând a beneficia și de prevederile Legii nr. 218/2008 la recalcularea pensiei, situație favorabilă celor ce au lucrat în grupa I sau a II-a de muncă și nu au beneficiat anterior de prevederile unor legi speciale.
Luând în considerare cele expuse, nefiind aplicabile dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul, menținând în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică, constatându-se totodată că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de contestatorul domiciliat în O,-, - 9,. A,. 5, județul B în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 1175 din 9 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 16 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
R - - - - - - -
red.
jud.fond.Antik -
dact.
4 ex./12.03.2010
- 2 com./
- - O,-, - 9,. A,. 5, județul B,
- CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B - O,-, județul
Președinte:Roman FloricaJudecători:Roman Florica, Galeș Maria, Popa Aurora
