Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 32/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 32
Ședința publică de la 16 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Pașcan
JUDECĂTOR 2: Petrina Manuela Aștefănesei
JUDECĂTOR 3: Niculina
Grefier
**********************
La ordine a venit spre soluționare contestația în anulare promovată de contestatorii C și C, împotriva deciziei civile nr.903 din 29 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat contestatoarea C, asistată de av.I, care răspunde și pentru contestatorul lipsă și pentru intimată președinte și av..
Procedura fiind legal îndeplinită, s-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța pune în vedere contestatoarei că trebuie să facă dovada acordării termenului de judecată, că avea avocat angajat la termenul anterior și motivul pentru care acesta nu s-a putut prezenta la acel termen.
Contestatoarea arată că termenul acordat a fost prea scurt iar avocatul de la nu s-a putut prezenta din cauza unor probleme.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul pe fond.
Av. I având cuvântul în susținerea contestației în anulare arată că aceasta este întemeiată pe dispozițiile art.318 Cod procedură civilă. Astfel, dacă s-ar fi respectat de către instanță dreptul de apărare al părților întrutotul nu se ajungea la o eroare materială.
Instanța trebuia să invoce temeiul de drept, dispozițiile art. 136 și 162 Cod procedură civilă prevăd că în recurs se poate invoca pentru prima dată o excepție, dacă aceasta este una absolută.
Nu există un text de lege care să subordoneze acțiunea în evacuare față de cea în revendicare. Ambele acțiuni sunt acțiuni în realizare și instanța nu se putea amesteca în principiul disponibilității.
O a doua eroare materială rezultă din modul de soluționare al recursului. Astfel instanța admis recursul, a modificat decizia atacată în sensul că a admis apelul. Or, instanța trebuia după admiterea recursului să rețină apelul spre rejudecare și să dea o soluție în consecință. În dosarul 223/2003 al Tribunalului Bacău, apelul este trimis la aceeași instanță în loc să fie trimis la instanța a cărei hotărâre se atacă.
Admițând recursul trebuia reținut apelul spre rejudecare. Astfel, prin greșita calificare a unei apărări de fond ca având calitate de excepție absolută și prin nesoluționarea apelului, se impune admiterea contestației, în sensul admiterii recursului și reținerea apelului spre rejudecare și anularea acestuia.
Cu cheltuieli de judecată.
Av. având cuvântul precizează că s-a arătat de apărătorul contestatorilor ca fiind motive ale contestației în anulare că s-ar fi încălcat dreptul la apărare al acestora și art. 6 din CEDO.
Cu privire la problemele legate de judecata recursului, arată că acestea nu sunt erori materiale. Pot fi erori de judecată, dar nu sunt erori materiale.
Solicită respingerea contestației ca nefondată, cu cheltuieli de judecată, conform chitanței.
CURTEA
- deliberând -
Asupra contestației în anulare de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6665/5.10.2005 Judecătoria Bacăua respins excepția autorității de lucru judecat, a admis acțiunea civilă pentru evacuare formulată de reclamanții C și C, în contradictoriu cu pârâta Asociația de proprietari nr.125 B și în consecință a dispus evacuarea pârâtei din imobilul situat în B- parter, între scările E și
Prin decizia civilă nr. 30/A/2.02.2007 Tribunalul Bacăua respins ca nefondat apelul formulat de pârâta Asociația de Proprietari nr.125 împotriva sentinței judecătoriei.
Au reținut astfel ambele instanței că pârâta nu are niciun titlu de proprietate sau locativ care să justifice ocuparea spațiului proprietatea reclamanților.
Prin decizia civilă nr.903/29 octombrie 2007, Curtea de APEL BACĂUa admis recursul civil promovat de pârâta Asociația de Proprietari nr.125 împotriva deciziei civile pronunțate în apel.A fost modificată în tot decizia recurată și a fost admis apelul. A fost schimbată în tot sentința și pe fond a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea civilă.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de recurs a reținut că prin motivele de recurs depuse la 31 iulie 2007, în termen legal, având în vedere comunicarea deciziei la 20 iulie 2007, s-a invocat de recurentă un nou motiv, vizând nelegalitatea hotărârii, în lipsa unui raport de locațiune care să justifice acțiunea în evacuare. S-a reținut faptul că, depunerea motivelor la udecătoria Bacău nu atrage nulitatea recursului, pe de o parte, întrucât art. 302 Cod procedură civilă are în vedere doar depunerea recursului, și pe de altă parte întrucât inadmisibilitatea acțiunii ca și nou motiv de recurs putând fi invocată chiar din oficiu ( sau oral, în ședință publică, de oricare dintre părți).
Reținând astfel acest motiv, Curtea a admis recurs reținând că acțiunea reclamanților a avut ca obiect evacuare, acțiune care presupune existența unui contract de locațiune și că orice altă acțiune formulată de pretinsul proprietar neposesor împotriva posesorului neproprietar este o acțiune în revendicare.
S-a mai reținut că acțiunea în revendicare nu poate fi deghizată într-o acțiune în evacuare, aceasta întrucât normele legale sunt edictate de legiuitor pentru a fi folosite de cei cărora li se adresează potrivit scopului lor, în mod licit; nu se poate asigura un just echilibru prin soluționarea pe fond a litigiului întrucât aceasta ar fi echivalat cu o acceptare de către instanță a unei situații contrare legii ( o acțiune în evacuare - în lipsa unui contract - când titularul nu are la îndemână decât acțiunea în revendicare).
Împotriva acestei decizii au formulat prezenta contestație în anulare reclamanții C și C.
Contestatorii întemeindu-și cererea pe dispozițiile art.318 Cod procedură civilă, au arătat că instanța de recurs a săvârșit o eroare materială când a reținut excepția inadmisibilității acțiunii în evacuare, în lipsa unui contract de locațiune.
În dezvoltarea motivelor contestației s-a arătat că prin modul în care instanța de recursa invocat din oficiu excepția inadmisibilității acțiunii în evacuare a încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil al contestatorilor intimați în recurs.
Excepția invocată nu îndeplinește condițiile pentru a fi înscrisă în categoria excepțiilor de ordine publică, instanța fiind în eroare cu privire la caracterul acesteia, din considerentele instanței nerezultând norma imperativă încălcată la promovarea acțiunii.
Un alt aspect criticat este modul în care procedându-se la admiterea recursului, respectiv admiterea apelului, instanța nu s-a preocupat de respectarea prevederilor art.288 Cod procedură civilă și pe cale de consecință, să constate nulitatea acestuia, deoarece a fost depus la ribunalul Bacău, fiind transmis judecătoriei.
Instanța de recurs a săvârșit o eroare materială, aplicând greșit normele procedurale prin admiterea apelului, fără a proceda la rejudecare.
Curtea, în soluționarea contestației, va reține următoarele:
Primul motiv de contestație în anulare specială, vizează situația când dezlegarea dată recursului, este rezultatul unei greșeli materiale. Motivele de contestație în anulare specială nu pot fi extinse la alte situații decât cele vizate în mod expres de art.318 Cod procedură civilă.
Astfel, greșelile materiale vizate de art.318 Cod procedură civilă, sunt greșeli evidente, involuntare, realizate prin confundarea unor elemente importante sau a unor date aflate la dosarul cauzei. Contestația în anulare specială nu poate fi exercitată pentru remedierea unor greșeli de judecată, de interpretare a unor dispoziții legale de drept substanțial sau procedural.
Contestația în anulare se înfățișează în acest caz ca o cale de atac extraordinară, de retractare creată de lege doar pentru remedierea unor greșeli materiale, iar nu și pentru reformarea unor greșeli de fond.
Astfel, în situația de față, nu se poate reține că instanța de recurs a săvârșit o eroare materială invocând din oficiu, o excepție care nu ar fi avut caracterul unei excepții absolute, atâta timp cât în principal s-a reținut că recurenta a invocat prin motivele de recurs acest aspect, instanța reținând că acest aspect "ar putea fi invocat și din oficiu".
Nici cel de al doilea aspect, vizând nulitatea apelului nu poate fi reținut vizavi de semnificația expresiei de greșeală materială, instanța făcând aprecierile reținute cu privire la admisibilitatea apelului.
Curtea va reține astfel că dispozițiile legale prevăzute de art. 318 Cod procedură civilă au un câmp limitat de aplicare, astfel că ele trebuie să fie interpretate în toate cazurile în mod restrictiv, pentru a nu deschide în ultimă instanță calea unui veritabil recurs la recurs.
În consecință, urmează a fi respinsă contestația în anulare ca nefondată.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, vor fi obligați contestatorii, ca părți aflate în culpă
Procesuală, la plata cheltuielilor de judecată suportate de intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare, promovată de contestatorii C și C, împotriva deciziei civile nr.903 din 29 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-, ca nefondată.
Obligă contestatorii să plătească intimatei suma de 500 lei cheltuieli de judecată(onorar avocat).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 ianuarie 2008.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red.
Red./
Red./ /
Red. 29.01.2008
Tehn.2ex.29.01.2008
Președinte:Elena PașcanJudecători:Elena Pașcan, Petrina Manuela Aștefănesei, Niculina
