Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 393/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 393/2010-
Ședința publică din 25.02.2010
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța
JUDECĂTOR 2: Trif Doina
JUDECĂTOR 3: Moșincat
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B în contradictoriu cu intimata - cu domiciliul în, nr. 227, județul B, împotriva deciziei civile nr. 355/2009-R din 02.03.2009, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în dosar nr-, prin care s-a menținut în întregime sentința civilă nr. 19/LM din data 07.01.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentanta intimatei, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 27 din data de 24.02.2010, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezenta contestație în anulare este scutită de la plata taxei de timbru, după care:
Reprezentanta intimatei arată că nu are alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea contestației în anulare ca nefondată, cu cheltuieli de judecată. Arată că nu sunt incidente în speță dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă, instanța nu a omis din eroare să analizeze toate motivele invocate, toate motivele invocate fiind analizate, avându-se în vedere susținerile contestatoarei. De asemenea, arată că nu se poate formula recurs împotriva unei hotărâri pronunțată în recurs.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 19/LM din data de 07.01.2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora admis contestația formulată de contestatoarea domiciliată în, nr. 227 în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, și în consecință:
A dispus anularea Deciziei nr. -/08.02.2007, emisă de intimata, pe seama contestatoarei și a obliat intimata să recalculeze pensia acesteia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 01.03.2005, sens în care va emite o noua decizie de pensionare, in favoarea contestatoarei.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Contestatoarea este beneficiara pensiei de urmaș în calitate de soție supraviețuitoare după soțul său G, care a ieșit la pensie prin decizia nr.-/05.05.1976.
La calcularea pensiei, intimata a avut în vedere stagiul complet de cotizare de 25 de ani, conform Legii nr.19/2000, după cum reiese din buletinul de calcul nr.56203/17.11.2004 (fila 13 dosar).
Tribunalul a constatat că pentru a se realiza o corelare între pensiile pensionarilor indiferent de data înscrierii acestora la pensie astfel încât să fie respectat principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie" precum și pentru asigurarea cadrului legal necesar recalculării pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, Guvernul României a adoptat Ordonanța de Urgență nr. 4 din 03.02.2005.
Conform art. 1 din OUG nr. 4/2005 pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 01.04.2001, se recalculează în condițiile prevăzute de prezenta ordonanță de urgentă.
Conform art. 2 din același act normativ recalcularea prevăzută la art. 1 se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii cu respectarea prevederilor Legii 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor prezentei ordonanțe de urgență.
Din coroborarea acestor texte de lege rezultă că pentru pensiile stabilite anterior datei de 1.04.2001, determinarea punctajului mediu anual se realizează în conformitate cu prevederile Legii 19/2000. Ori, soțul contestatoarei Gaf ost înscris la pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă în anul 1976 fiind pensionat în temeiul dispozițiilor Legii 27/1966.
Este adevărat că în conformitate cu art. 2 din Normele metodologice de aplicare a HG 1550/2004 stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechime integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază, dar aceste dispoziții legale nu sunt aplicabile în cauză, întrucât acest act normativ are o forță legislativă inferioară ordonanței de urgență și este anterior adoptării nr.OUG4/2005 care consacră principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie.
Instanța a constatat că nu se poate vorbi despre o retroactivitate a legii civile prin aplicarea Legii 19/2000 și pensionarilor înscriși la pensie anterior intrării în vigoare a acestui act normativ ci este vorba de aplicarea principiului "aplicării imediate a legii noi", recalcularea pensiilor realizându-se cu începere de la data intrării în vigoare a OUG nr.4/2005. De altfel, pentru a se realiza o uniformizare între pensiile pensionarilor înscriși la pensie anterior intrării în vigoare a Legii 19/2000 cu pensiile pensionarilor înscriși la pensie după intrarea în vigoare a Legii 19/2000 era imperios necesar a se aplica o legislație unitară, sens în care a fost adoptată G 4/2005 care face trimitere pentru toți pensionarii indiferent de data înscrierii la pensie la dispozițiile Legii 19/2000. Dacă s-ar aplica art. 2 din normele metodologice de aplicare a HG 1550/2004 care prevede aplicabilitatea mai multor acte normative în funcție de data înscrierii la pensie, scopul urmărit de legiuitor de a se uniformiza pensiile pensionarilor, nu va fi realizat niciodată întrucât s-ar aplica acte normative care prevăd condiții diferite pentru pensionare și implicit și un cuantum diferit al pensiilor în funcție de data înscrierii la pensie între pensionarii care îndeplinesc condiții egale de pensionare.
În concluzie, tuturor pensionarilor indiferent de data înscrierii la pensie urmează să li se aplice dispozițiile Legii 19/2000.
În sistemul Legii nr. 3/1977, persoanele care au lucrat în grupele I și II de muncă, beneficiau de reducerea vârstei legale de pensionare și de majorarea vechimii în muncă, adică a perioadei de contribuție. Astfel, conform articolului 14 aliniatul 1 din lege, persoanele care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri ce se încadrează în grupa I de muncă, la stabilirea pensiei li se lua în calcul, pentru fiecare an lucrat în această grupă, câte un an și șase luni, așadar în acest caz, persoanelor menționate li se acorda un spor la vechimea în muncă, concomitent cu reducerea vârstei de pensionare.
Potrivit articolelor 19 și 20 din Legea nr. 19/2000, există două categorii de locuri de muncă tratate diferit față de locurile de muncă comune: locurile de muncă în condiții deosebite și cele în condiții speciale.
Aceste categorii diferite de locuri de muncă au un tratament juridic egal, conform articolului 20 cu referire la anexa 2 din Legea nr. 19/2000.
Soțul contestatoarei a desfășurat 24 de ani, 9 luni și 17 zile de activitate în condiții speciale, prin urmare în condiții deosebite în înțelesul articolului 19 din Legea nr. 19/2000.
Așa fiind, contestatoarei i se aplică dispozițiile cuprinse în anexa 4 Legii nr. 19/2000, stagiul complet de cotizare al soțului acesteia fiind de 20 ani.
Soțul contestatoarei a desfășurat peste 24 ani în condiții speciale de muncă, prin urmare i se cuvine a i se reține stagiul de cotizare ce determină obținerea unui punctaj cumulat ce îl avantajează și care este calculat conform dispozițiilor Legii nr. 19/2000 și HG nr. 1550/2004.
Prin urmare intimata Casa Județeană de Pensii a determinat greșit punctajul mediu anual al soțului contestatoarei și implicit pensia de urmaș al contestatoarei prin împărțirea numărului de puncte obținut de asigurat la un stagiu complet de cotizare de 25 de ani în loc de 20 de ani, așa cum prevede art.14 din Legea nr.3/1977, încălcând astfel dispozițiile art.77 al. 2 coroborat cu art. 43 al. 3 și art. 20 lit. a din Legii 19/2000.
Având în considerare considerentele anterior menționate, în temeiul art.77 al. 2 coroborat cu art. 43 al. 3 și art. 20 lit. a din Legii 19/2000 și art.14 din Legea nr.3/1977, instanța a admis contestația formulată și a dispus anularea deciziei nr. -/08.02.2007, emisă de intimata, pe seama contestatoarei și a obligat intimata să recalculeze pensia acesteia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 01.03.2005, sens în care a dispus emiterea unei noi decizii de pensionare, in favoarea contestatoarei.
În temeiul art.274 pr.civilă, instanța a constatat că nu s-a solicitat cheltuieli de judecată în cauză.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de plata taxelor de timbru, a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Prin decizia civilă nr. 355 din data de 02.03.2009, pronunțată în dosar nr-, Curtea de Apel Oradeaa respins ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B în contradictoriu cu intimata - cu domiciliul în, nr. 227, județul B, împotriva deciziei civile nr. 355/2009-R din 02.03.2009, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, pe care a menținut- în întregime.
A fost obligată partea contestatoare să plătească părții intimate suma de 300 lei cheltuieli de judecată în contestație în anulare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a avut în vedere următoarele considerente:
Recursul este neîntemeiat, sentința pronunțată de instanța de fond fiind legală și temeinică, raportat la starea de fapt și dispozițiile legale referitoare la recalcularea pensiilor din sistemul public.
intimatei, G, i s-a deschis dreptul la pensie în perioada în care avea aplicabilitate Legea nr. 27/1966 și tot în baza acesteia i s-au calculat și drepturile după deces. Prin decizia nr. -/08.02.2007 a fost recalculată pensia de urmaș a contestatoarei -, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani, utilizat la determinarea punctajului mediu anual, ignorându-se activitatea desfășurată de antecesorul acesteia în condiții speciale ca miner subteran și prevederile OUG nr. 4/2005, emise de Guvern tocmai în ideea echității, care a consacrat principiul "la condiții egale de pensionare, pensie egală indiferent de anul ieșirii la pensie".
Astfel, articolul 2 din OUG nr. 4/2005 prevede expres faptul că, modul de calcul se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual iar cuantumul fiecărei pensii se stabilește cu respectarea Legii nr. 19/2000, aspect față de care, corect instanța de fond a concluzionat că se aplică dispozițiile articolelor 20, 43, 77 din Legea nr. 19/2000, întrucât altfel s-ar încălca principiul enunțat. Chiar articolul 2 din Legea nr. 19/2000 consacră principiul egalității tuturor participanților la sistemul public de pensionare, neaplicarea acestuia ar duce la crearea unui tratament discriminatoriu pentru cei care au avut "neșansa" obținerii dreptului la pensie anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, aspect ce ar contraveni nu doar Constituției României, ce proclamă egalitatea de tratament, ci și al prevederilor legale internaționale în materie.
OUG nr. 4/2005 este un act normativ ulterior HG nr. 1550/2004, a fost aprobat prin Legea nr. 78/2006, are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, astfel că, în mod corect s-a concluzionat că prevederile articolului 2 aliniatul 1 din HG nr. 1550/2004 au fost abrogate tacit întrucât nu puteau fi interpretate într-un mod ce să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensie, aspect corect reținut de instanța de fond.
Conform actelor de la dosar, soțul intimatei a lucrat în condiții deosebite de muncă, miner subteran, situație față de care chiar Legea nr. 27/1966 stabilea drepturi speciale în sensul reducerii vârstei de pensionare, iar articolul 43 din Legea nr. 19/2000 prevede expres că pentru astfel de asigurați și care aveau un stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani grupa I-a și 20 ani grupa a II-a, punctajul mediu anual se stabilește prin luarea în considerare a stagiilor prevăzute de acest articol, conform articolului 77 din Legea nr. 19/2000.
Prin aplicarea dispozițiilor legale susmenționate, instanța de fond nu a făcut decât să pună în practică prevederile legale în materie situației intimatei, dispoziție mai favorabilă, în caz contrar s-ar fi ajuns la o nejustificată discriminare raportat la persoanele pensionate după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 și cei ce s-au pensionat în baza Legii nr. 27/1966 sau a Legii nr. 3/1977, care îndeplineau de altfel aceleași condiții, motive față de care instanța de fond a interpretat corect, nu greșit, dispozițiile legale, neexistând o contradicție în termeni, criticile fiind neavenite.
Cât privește data la care s-au acordat drepturile în favoarea reclamantei, s-au avut în vedere chiar propriile mențiuni ale recurentei înscrise în decizia de recalculare și, totodată, dispozițiile articolului 1 aliniatul 1 din HG nr. 550/2004, articolului 3 aliniatul 1 și articolului 7 punctul 4 și 5 din OUG nr. 4/2005 - republicată, cu privire la etapele de recalculare și la data acordării drepturilor recalculate sau revizuite, criticile fiind nefondate.
Față de considerentele expuse, nefiind incidente dispozițiile articolului 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs, în baza articolului 312 aliniatul 1 Cod procedură civilă, a respins ca nefondat recursul, menținând în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
Reținând culpa procesuală a recurentei, în baza articolului 274 Cod de procedură civilă, instanța de recurs a obligat-o să-i plătească intimatei 500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial în recurs.
Împotriva acestei decizii, a formulat contestație în anulare, scutită de la plata taxelor de timbru, recurenta Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea acesteia, modificarea deciziei.
Prin motivele depuse la dosar s-a invocat că reclamanta a solicitat modificarea stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei sale de urmaș, ori, data acordării este greșită, ea având această calitate doar din 01.11.2006, drepturile fiindu-i acordate în baza Legii nr. 19/2000, nu a HG nr. 1550/2004. Același aspect reiese și din decizia anulată din 08.02.2007, astfel că, nu poate să-i fie acordate drepturi din 01.03.2005 când nu era pensionară.
De altfel, chiar în decizia anulată s-a menționat că drepturile se acordă din 01.02.2007 iar acordarea efectivă cu stagiul complet de cotizare de 25 de ani, ar putea opera doar din 01.11.2006 când a dobândit calitatea de pensionar urmaș după soțul decedat.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă.
Examinând decizia contestată, prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Drepturile la pensie au fost stabilite în favoarea lui G cu începere din 16.04.1976 prin decizia nr. -/1976 emisă de contestatoare. Urmare a decesului acestuia din data de 01.11.2006, au fost stabilite drepturile la pensie de urmaș în favoarea intimatei, în calitate de soție a acestuia, iar recalcularea drepturilor au fost stabilite în baza Legii nr. 19/2000 prin decizia nr. -/08.02.2007 cu începere din 01.02.2007, aceasta fiind și decizia ce a fost anulată de către instanța de fond, iar soluția a fost menținută de către instanța de recurs prin decizia ce face obiectul prezentei contestații în anulare.
Cu ocazia pronunțării soluției de către instanța de fond, s-a analizat incidența dispozițiilor Legii nr. 19/2000 și ale HG nr. 1550/2004 și raportat la art. 2 lit. a, art. 43 alin. 3, art. 77 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 s-a dispus anularea deciziei emise la 08.02.2007 și recalcularea pensiei prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, din 01.03.2005.
S-a dispus astfel, tocmai datorită faptului că s-a constatat că drepturile la pensie ale defunctului nu au fost corect calculate, fiind utilizat un stagiu greșit de cotizare de 30 de ani, la determinarea punctajului mediu anual, în loc de cel corect de 20 de ani, prin raportare la art. 20 alin. 1 lit. a, art. 43 alin. 3, art. 77 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, coroborat cu HG nr. 1550/2004.
Ca urmare, tocmai datorită acestor aspecte s-a dispus acordarea drepturilor conform OUG nr. 4/2005, HG nr. 1550/2004 din anul 2005, fiindcă de la această dată drepturile i se cuvin în calitate de moștenitor al soțului decedat, iar după deces, din luna noiembrie 2006 drepturile i se cuvin în calitate de titular pensie de urmaș, tot cu utilizarea aceluiași stagiu de cotizare din același considerent al strecurării unei erori la calculul pensiei sub aspectul stagiului complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual, fiind incidente astfel dispozițiile art. 89 alin. 1 din Legea nr. 19/2000.
Ca urmare, aspectele invocate de către contestatoare nu pot fi încadrate în motivele prevăzute limitativ de art. 317 - 318 Cod procedură civilă pentru admisibilitatea contestației în anulare, astfel că, instanța urmează respinge cererea ca fiind nefondată, menținând în întregime decizia recurată ca fiind legală și temeinică.
Reținând culpa procesuală contestatoarei, în baza art. 274 Cod procedură civilă, instanța de recurs o va obliga să-i plătească intimatei 300 RON cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B în contradictoriu cu intimata - cu domiciliul în, nr. 227, județul B, împotriva deciziei civile nr. 355/2009-R din 02.03.2009, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, pe care o menține în întregime.
Obligă partea contestatoare să plătească părții intimate suma de 300 lei cheltuieli de judecată în contestație în anulare.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 25.02.2010.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat hotărâre în concept - judecător - - - - - 08.03.2010
- judecători fond -,
- judecători apel -, R
- dact. gref. - 08.03.2010 - 4 ex.
- emis 2 com. - 08.03.2010 - CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, -
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Moșincat
