Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 395/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 395/2010-
Ședința publică din 25.02.2010
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța
JUDECĂTOR 2: Trif Doina
JUDECĂTOR 3: Moșincat
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorii, ambii cu domiciliul în I, șos. -, nr. 13, județul I, în contradictoriu cu intimații, ambii cu domiciliul în I,-/A, județul I, ambii cu domiciliul în I,-, județul I, împotriva deciziei civile nr. 37 din 28.01.2009 pronunțată de Curtea de Apel Iași, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă contestatorul personal, reprezentantul contestatorilor, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 21 din data de 25.02.2010, emisă de Baroul Iași, Cabinet Individual, și reprezentantul intimaților, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 401.7 din 12.01.2009, emisă de Baroul Iași - Cabinet Individual, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare a părților este completă.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezenta contestație în anulare este scutită de la plata taxei de timbru, după care:
Reprezentanții părților depun la dosar practică judiciară și concluzii scrise, arată că nu au alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Reprezentantul contestatorilor solicită admiterea contestației în anulare conform petitului și concluziilor scrise depuse la dosar, respectiv, anularea hotărârii contestate, rejudecarea recursului în sensul respingerii acestuia, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțată de Tribunalul Iași. cu cheltuieli de judecată. Arată că au fost încălcate de către instanța de recurs dispozițiile art. 85 - 100 cod procedură civilă, privind comunicarea actelor de procedură. Astfel, contestatorii au fost citați, pentru primul termen de judecată, fără a li se comunica motivele de recurs, a fost acordat un nou termen de judecată pentru pregătirea apărării, urmând a fi comunicate și motivele de recurs. Până la termenul de judecată din data de 28.01.2009 nu au fost comunicate motivele de recurs și nici nu le-a fost dată contestatorilor posibilitatea studierii dosarului la arhiva instanței, dosarul rămânând în biroul judecătorului. Astfel, apreciază că, contestatorii nu au avut posibilitatea de a-și pregăti apărarea în mod corespunzător, fiindu-le încălcate drepturile procedurale și cetățenești. De asemenea, instanța de recurs a încălcat dispozițiile privitoare la competență. Având în vedere valoarea terenului, instanța de recurs avea obligația de a recalifica calea de atac și să dispună casarea hotărârii și trimiterea dosarului pentru soluționarea recursului la Tribunalul Iași. Apreciază că prin hotărârea contestată s-a acordat mai mult decât s-a cerut prin acțiunea introductivă. Nici instanța de fond și nici cea ce apel nu s-au pronunțat pe fondul acțiunii în revendicare, astfel că, instanța de recurs nu putea soluționa în fond această chestiune, în desconsiderarea totală a drepturilor contestatorilor. Solicită a se observa că, contestatorii sunt persoane în vârstă care de peste 20 de ani se luptă să-și câștige dreptul de proprietate.
Reprezentantul intimaților solicită respingerea contestației în anulare conform concluziilor scrise depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată. Arată că nici unul dintre motivele invocate în contestația în anulare nu se încadrează în dispozițiile art. 317 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă. Motivul de contestație în anulare vizează exclusiv instituția citării părții, nu și pe cea a comunicării actelor de procedură și se referă exclusiv la o lipsă de procedură pentru termenul când s-a judecat pricina. La termenul la care s-a judecat cauza, contestatorii au fost reprezentați de avocat, care a pus concluzii cu privire la recursul declarat de intimații din prezenta cauză, fără a invoca această neregularitate, care de altfel trebuia invocată în fața instanței de recurs. În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de contestație, calificarea căii de atac constituie o prerogativă instanței care soluționează, partea putând formula calea de atac împotriva încheierii de calificare odată cu fondul. Atâta timp cât s-a pronunțat o decizie definitivă și irevocabilă, acest aspect nu mai poate fi invocat printr-o cale de atac de retractare. Contestatorii au formulat recurs împotriva încheierii de calificare a căii de atac, recurs respins ca inadmisibil de Curtea de Apel Iași prin decizia nr. 37/08.02.2008. contestatorii nu au mai formulat însă ulterior recurs odată cu fondul și nici nu au invocat această chestiune pe cale de excepție în fața instanței de recurs. Motivele invocate la punctele 3, 4, vizează fondul cauzei, iar motivul invocat la punctul 5, echivalează cu o critică referitoare la corecta aplicare a dispozițiilor legale, inadmisibilă pe calea contestației în anulare.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra contestației în anulare de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5189 din 10 mai 2007 Judecătoriei Iași, s-a respins excepția prematurității și excepția inadmisibilității, invocate de pârâți.
S-a admis excepția uzucapiunii, invocată de pârâți, cu privire la suprafața de 1.387. S8 din raportul de expertiză tehnica întocmit de, anexa 2, care face parte integrantă din hotărâre.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții -, -, în contradictoriu cu pârâții și și i-a obligat pe pârâți să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1.278. S1, delimitată de punctele A-B-18-2 conform raportului de expertiză menționat.
A fost respinsă cererea reclamanților de acordare a daunelor cominatorii. Au fost obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții -, -, și, apel care a fost respins prin decizia civilă nr. 421 din 11 iunie 2008 Tribunalului Iași.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut:
Astfel, se reține pe de o parte faptul că reclamanții au dobândit în proprietate în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2642/11.11.2004 la., de la numitul, suprafața de 8.083,04. în fapt însă, vânzătorii nu au predat cumpărătorilor suprafața menționată în act întrucât, potrivit expertizei efectuată în cauză, din terenul înstrăinat 2.665. erau ocupați de pârâții. Aceștia au intrat în posesia terenului cu ocazia cumpărării imobilului casă de locuit, situat în I,- de la, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 630/25.02.1986 la notariatul de Stat Județean I, aspect confirmat de martorii și. Deși cu ocazia vânzării locuinței, terenul a trecut în proprietatea statului, acesta a fost stăpânit în fapt de pârâți. Situația litigioasă este generată de faptul că, la momentul vânzării, schița terenului nu respectă proprietatea astfel cum apare configurată în actul de partaj voluntar nr-, producându-se cu această ocazie, încălcarea proprietății pe suprafața menționată (2.044. potrivit expertizei efectuată în dosarul nr. 10024/1990 al Judecătoriei Iași.
În aceste condiții, în realitate, cu ocazia înstrăinării locuinței, potrivit schiței anexă la contractul menționat, a intrat în proprietatea statului parte din proprietatea, situație ce explică emiterea titlului de proprietate, în baza Legii nr. 18/1991 în favoarea pârâților (în baza contractului de vânzare-cumpărare sus-menționat) pentru suprafața de 1.387. (delimitată de punctele 1, B, 13, 14, 15, 16, 1 pe anexa nr. 2 întocmită de expert cu ocazia efectuării suplimentului de expertiză la prima instanță) din fosta proprietate (fratele numitei ) și actuala proprietate a reclamanților.
În acest context, în mod corect prima instanță a apreciat că titlul de proprietate emis pârâților în baza Legii nr. 18/1991 valorează just titlu pentru suprafața de 1.387. Trebuie menționat că între numitul și pârâții a existat un litigiu privind revendicarea suprafeței de 2.044. soluționat irevocabil, prin decizia civilă nr.
1669/1992 a Tribunalului lași în sensul respingerii acțiunii reclamantului. Prin această decizie s-a reținut că pârâții nu ocupă nici o suprafață din proprietatea (în acest sens decizia civilă nr. 560/14.04.2006 a Tribunalului Iași - filele 115-121 dosar fond). In raport de aceste împrejurări și de prevederile art. 1899 Cod civil, tribunalul apreciază îndeplinită și condiția bunei credințe a pârâților care au avut, astfel convingerea că suprafața de teren pe care au stăpânit-o din 1986 și pentru care au obținut titlu de proprietate la 18.06.1992 (fila 173 dosar fond) a aparținut vânzătoarei. In raport de situația de fapt mai sus-menționată, tribunalul constată că în mod corect prima instanță a reținut incidența art. 1895 cod civil și a admis excepția uzucapiunii, invocată de pârâți cu privire la suprafața de 1.387.
Reclamanții - și - au formulat recurs împotriva deciziei tribunalului, criticând-o pentru nelegalitate, invocând în drept motivele prev. de art. 304 alin. 1, pct. 7,8 și 9 Cod procedură civilă
Prin decizia civilă nr. 37 din data de 28.01.2009, pronunțată în dosar nr-, Curtea de Apel Iașia admis recursul formulat de - și Ni col eta- el a împotriva deciziei civile nr. 421 din 11 iunie 2008, Tribunalului Iași, pe care a modificat-o în tot și ca efect al extinderii:
A admis apelurile declarate de reclamanții -, -, și împotriva sentinței civile nr. 5189 din 10 mai 2007 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr-, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că:
A respins excepția uzucapiunii invocată de pârâți cu privire la dobândirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1.387. teren indicat cu S8 în raportul de expertiză tehnică întocmit de G, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
A admis acțiunea în revendicare formulată de reclamanții -, -, și în contradictor cu pârâții și. Obligă pârâții să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie și suprafața de 1.387. teren - S8 delimitată între punctele 1,A,B,13,14,15,16,1 conform expertizei, anexa 2 de la fila 189 dosar fond, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
A păstrat restul dispozițiilor sentinței civile nr. 5189 din 10 mai 2007 Judecătoriei Iași, care nu sunt contrare prezentei.
A obligat pârâții-intimați să plătească reclamanților-recurenți suma de 4.836 lei cheltuieli de judecată în apel și recurs.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a avut în vedere următoarele considerente:
Reclamanții-recurenți au dovedit cu acte, că în noiembrie 2004 au cumpărat de la, prin contract de vânzare-cumpărare autentificat și transcris în cartea funciară, suprafața de 8.083,34. teren, situat în intravilanul mun. I, șos. -, nr. 11-A, sectorul cadastral 16, vânzătorul, a dobândit terenul în baza contractului de partaj voluntar autentificat sub nr. 1151/1960, transcris sub nr. 88/1960 și intabulat în cartea funciară a mun. I în 2001; terenul în discuție nu a trecut niciodată la stat, aspect dovedit cu acte, astfel că greșit au reținut instanțele că vechiul proprietar trebuia să urmeze procedura prev. de Legea nr. 18/1991.
Tot în baza partajului din 1960 și sora numitului C, a devenit proprietară pe o casă și 3.485. teren tot în Șos. -,
a vândut în anul 1986 în baza contractului nr. 630 din 25 ianuarie 1986 pârâților casa și magaziile din C, terenul trecând în proprietatea statului ca efect al Legii nr. 58/1974, pârâților fiindu-le atribuit în folosință doar 100. teren. Schița aferentă contractului nr. 630/1986 nu respectă limitele proprietății vânzătoarei din actul de partaj nr-, transcris, aceasta facându-se pe un alt amplasament, care se suprapune cu terenul lui, pe baza declarației pârâtului, dată pe proprie răspundere, aflată la 49 dosar fond.
Pârâtul, ulterior, în anul 1992 obține, în baza Legii nr. 18/1991, titlu de proprietate pentru 3.485. ce fusese trecută la stat de la în 1986.
Potrivit art. 1847 Cod civil, ca să se poată prescrie se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar, în condițiile art. 1853, 1854, 1863 cod civil.
Pentru dobândirea proprietății prin prescripție achizitiva de 10 ani, așa cum pretind pârâții, se cere îndeplinirea cumulativă a bunei credințe și a justului titlu.
Curtea a constatat că pârâtul nu îndeplinește condiția bunei credințe, cerută de dispozițiile suscitate, în condițiile în care acesta, deși știa că nu este persoana îndreptățită la reconstituire în condițiile Legii nr. 18/1991, ci doar la constituirea unui drept de proprietate în limita celor 100. atribuiți în folosință.
Titlul emis în baza Legii nr. 18/1991, pentru o suprafață de 3.485. nu este just titlu în sensul disp. art. 1846 și urm. Cod civil, ci o modalitate distinctă de cele reglementate de Codul civil, ca mod de dobândire a proprietății.
Odată ce a recurs la procedura specială prev. de Legea nr. 18/1991 și a obținut titlul de proprietate nr. -/1992, pârâtii-intimați având dreptul deja stabilit, nu se mai pot prevala de dispozițiile dreptului comun, ce reglementează instituția uzucapiunii, întrucât nu poate uzucapa împotriva propriei persoane.
Ca atare, excepția uzucapiunii, invocată, s-a reținut că nu este întemeiată și a fost respinsă.
Investită cu o acțiune în revendicare, în care reclamanții-recurenți și-au legitimat calitatea cu contract de vânzare-cumpărare autentificat și intabulat, iar pârâții au opus un titlu de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991, transcris, urmează a se proceda la compararea titlurilor.
Reclamanții-recurenți au devenit proprietari prin cumpărarea suprafeței de 8.083,34. teren, prin contractul nr. 2642/2004, fiindu-le transmis dreptul de proprietate de vânzătorul, care la rândul său 1-a primit în proprietate exclusivă prin actul de partaj nr. 1151/1960 transcris și intabulat. Dreptul transmis recurenților este ca întindere și amplasament identic cu cel al vânzătorului, așa cum este identificat prin actul de partaj, și identificat de expertiza efectuată în cauză.
Atât timp cât actul de proprietate al recurenților este consolidat prin actele de proprietate ale vânzătorului și autorilor săi, Curtea reține că acesta este preferabil, având forța probantă deplină.
Titlul pârâților asupra terenului în suprafață de 3.485. nu este susținut de acte de proprietate anterioare Legii fondului funciar, ci este constituit ca un drept aferent celui de proprietate asupra construcției și delimitat ca întindere de legea specială, numai la cel avut în folosință și anume la 100. și nu a suprafeței pretins a fi uzucapată.
Așa fiind, cum expertul a delimitat proprietatea pentru fiecare parte, conform actelor depuse de părți și a stabilit întinderea dreptului pretins a fi uzucapat, și cum condițiile uzucapiunii nu sunt îndeplinite, Curtea a reținut că pârâții dețin din proprietatea recurenților și suprafața de 1.387.
Potrivit art. 312 Cod procedură civilă s-a admis recursul, și raportat la art. 48 Cod procedură civilă se vor extinde efectele hotărârii asupra tuturor reclamanților și vor fi obligați pârâții să lase în deplină proprietate si liniștită posesie și suprafața de 1.387. identificată de expert cu S6.
S-au menținut totodată celelalte dispoziții ale sentinței civile nr. 5189/2007 privind admiterea revendicării pentru suprafața de 1.278. identificată în SI de expert, respingerea excepției prematurității și a inadmisibilității, a respingerii cererii reclamanților de acordare a daunelor cominatorii și cele privind plata cheltuielilor de judecată, dispoziții care nu sunt contrare prezentei hotărâri.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, timbrat cu 20,15 RON, prin chitanță fiscală și timbru judiciar, au formulat contestație în anulare intimații și, solicitând admiterea acesteia.
Prin motivele depuse la dosar, contestatorii au invocat că litigiul s-a judecat cu încălcarea normelor de procedură - art. 85 - 100 Cod procedură civilă, au fost citați la primul termen de judecată fără comunicarea motivelor de recurs, și, deși s-a acordat termen pentru pregătirea apărării, dosarul nu a putut fi studiat, nefiind predat la arhivă.
S-au încălcat dispozițiile referitor la competență, recursul era inadmisibil față de valoarea terenului sub 100.000 lei. Reclamanții au indicat o valoare de 12500 EURO pentru 2000 mp teren iar în fața Tribunalului au susținut o valoare de 445.000 lei deși în acțiune alături de 12.500 EURO s-a indicat și 455.000 lei, ultimul zero fiind tăiat, taxa de timbru s-a achitat la valoarea de 455.000 lei, aspecte ce trebuiau verificate de C, recalificarea căii de atac, casarea deciziei.
S-a admis recursul deși motivele nu se încadrau în dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, nu s-a indicat în ce măsură au greșit instanța de fond și cea de apel. S-a acordat mai mult decât s-a cerut, instanțele nu s-au pronunțat pe fondul cauzei - Judecătoria și Tribunalul - soluțiile acestora vizând exclusiv uzucapiunea invocată pe cale de excepție. Nicio instanță nu comparat titlurile pentru a stabili prioritatea acestora.
S-a încălcat decizia Curții Constituționale nr. 5/1993. S-a reținut că titlul de proprietate emis lor nu are prioritate față de actul reclamanților, fiind emis nelegal, depășind cei 100 mp teren ce puteau constitui dreptul de proprietate, aferent construcției. Ori Curtea Constituțională a stabilit că sunt îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului preluat de stat în baza Legii nr. 58/1974, cumpărătorii casei și anexelor întrunite la vânzare, anterior anului 1989, vânzătorii știau că prin înstrăinarea casei pierd și terenul, prețul reflectând astfel și prețul terenului.
Faptul că s-a vândut și terenul de 3487 mp este întărit inclusiv de "zdelca" încheiată de ei cu, semnată de, cei de la care au cumpărat recurenții, înscris ce instanța nu l- avut în vedere.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 318 - 318 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimații și au solicitat respingerea contestației ca inadmisibilă, motivele invocate nu se încadrează în dispozițiile art. 317 - 318 Cod procedură civilă. A fost prezent contestatorul în fața instanței de recurs, a fost legal citat, solicitat termen pentru angajare apărător, fost prezent la al doilea termen asistat de avocat ce a pus concluzii pe recurs. Se putea invoca în recurs că nu au fost comunicate motivele de recurs care au fost atașate cererii, iar art. 317 se referă la nelegala citare nu la comunicarea unor acte de procedură.
Referitor la competență, aceste aspect putea fi invocat în apel, recurs, iar împotriva recalificării căii de atac se putea promova recurs, reclamanții au indicat valoarea terenului de 455.000 lei în raport cu care au timbrat.
Criticile vizează fondul cauzei, greșeli de judecată ce nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă ce au în vedere doar greșeli materiale cu caracter procedural.
Prezenta cauză s-a aflat pe rolul Curții de Apel Iași, fiind strămutată la Curtea de APEL ORADEA prin încheierea nr. 7546/15.09.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Intimații și deși legal citați în cauză, nu s-au prezentat și nici nu și-au comunicat poziția în cauză.
Examinând decizia contestată prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, instanța constată următoarele:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, motivele pentru care părțile pot uza de aceasta, sunt strict și limitativ prevăzute de art. 317 - 318 Cod procedură civilă. Conform art. 317 Cod procedură civilă hotărârile irevocabile, pot fi atacate cu contestație în anulare, doar dacă motivele arătate la punctele 1 - 2, nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului - când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s- judecat pricina, nu a fost legal îndeplinită; când hotărârea a fost dată de judecători, cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică, privitoare la competență.
Din analiza dosarului de recurs, în care s-a pronunțat decizia contestată, se reține faptul că atât contestatorii prezenți cât și intimații recurenți au fost citați pentru termenul de judecată fixat la data de 07.01.2009 - filele 6 -11, cu mențiunea de-a depune întâmpinare. Nu reiese într-adevăr, din dovada de îndeplinire a procedurii de citare, să s-ar fi comunicat acestora, odată cu citația, motivele de recurs, însă, la termenul de judecată din 07.01.2009 intimatul a fost prezent, a solicitat un termen pentru a-și angaja un apărător, fără a fi invocat neregularitatea citării sale.
Mai mult, ambii contestatori intimați, pentru termen de judecată la care avut loc dezbaterea recursului, au fost asistați de avocat ales - conform împuternicirii avocațiale aflată în copie la dosar de recurs, fila 20, și nici acesta sau părțile pe care le reprezenta, nu au invocat lipsa comunicării motivelor de recurs, ci dimpotrivă, a pus concluzii pe recurs și pe fondul cauzei.
Art. 317 alin. 1 Cod procedură civilă prevede, conform și celor expuse mai sus că, motivul referitor la neregularitatea citării, poate fi invocat pe calea contestației în anulare doar dacă motivul avut în vedere nu ar fi putut fi ridicat pe calea apelului sau recursului, ori, conform celor arătate, ambii contestatori au fost legal citați, reprezentați de un avocat, lipsa comunicării motivelor de recurs putea fi evocată de aceștia personal sau de apărător, criticile aduse în acest sens fiind nefondate.
Referitor la încălcarea normelor de competență, de ordine publică, în sensul art. 317 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, se reține că împotriva sentinței civile nr. 5189/10.05.2007 pronunțată de Judecătoria Iași, s-a declarat recurs de către și, și, iar în ședința publică din 12.09.2007 instanța - Tribunalul Iași - fila 19 dosar nr- a pus în discuția părților calificarea căii de atac, iar raportat la valoarea terenului de 1387 mp = 31554 lei calificat-o drept recurs. Ulterior, la 10.10.2007 s-a dispus rectificarea acestei dispoziții, raportat la valoarea litigiului din momentul formulării cererii de chemare în judecată, iar în ședința publică din 07.11.2007 - fila 174 - calea de atac a fost calificată ca fiind apel, recursul declarat de și, împotriva acesteia, fiind respins ca inadmisibil de Curtea de Apel Iași prin decizia civilă nr. 37/08.02.2008, cu motivarea că încheierea poate fi atacată doar odată cu fondul, conform art. 282 (2) Cod procedură civilă.
Art. 282 indice 1 alin. 1 Cod procedură civilă prevede că, nu sunt supuse apelului hotărârile date în primă instanță la cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv..
Obiectul cererii de chemare în judecată l-a făcut solicitarea de către intimații reclamanți a revendicării suprafeței de 2668 mp teren și plata unor daune cominatorii, inițial revendicând doar 2000 mp, evaluat la 12500 EURO, adică 455.000 RON.
Cu ocazia soluționării recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 5189/10.05.2007 a Judecătoriei Iași de către Tribunalul Iași, la fila 162 s- atașat o adresă emisă de SC Real SRL I conform căreia, în decembrie 2005, valoarea ternurilor din I, str. - ( ca și cel în litigiu) era situată între 20 - 30 EURO/ mp, aspect ce reiese și din comunicarea SC Casa SRL I - fila 163, iar conform celor comunicate de notar public - raportul de evaluare - filele 167 - 172, reiese că 1 mp teren din această zonă, în anul 2006 era evaluat la 30 euro.
Din analiza celor expuse mai sus, se poate concluziona că, revendicarea a vizat o suprafață de teren de 2000 mp, ulterior precizată la 2665 mp ce a fost evaluată de reclamanți cu ocazia înregistrării cererii, la 12500 EURO. Indiferent care valoare ar fi fost avută în vedere de către Tribunalul Iași, conform comunicărilor susmenționate, prețul unui mp teren la nivelul anului 2005, când s-a promovat litigiul, era cuprinsă între 20 - 30 mp, deci aproximativ 50 - 70.000 EURO pentru cei 2665 mp, valoare ce depășea cu mult suma de 1 miliard de lei vechi, în sensul art. 282 indice 1 Cod procedură civilă, astfel că, în mod corect instanța a procedat la recalificarea căii de atac din recurs în apel, nefiind încălcate norme de ordine publică referitor la competență.
Valoarea litigiului este indicată inițial de către părți, iar în primă instanță reclamanții au indicat-o ca fiind de 12.500 EURO, respectiv 455.000 RON, însă cu ocazia judecării căii de atac, fiind contestată, instanța a administrat probe conform celor de mai sus, ce au conchis o valoare net superioară, raportat la care s-a și dispus completarea taxelor de timbru - fila 174 doar apel - aspect ce a determinat implicit recalificarea căii de atac, conform art. 84 Cod procedură civilă, ca fiind apelul, și l-a soluționat ca atare, nefiind aplicabile dispozițiile art. 282 indice 1 alin. 1 Cod procedură civilă, criticile nefiind fondate, iar dispozițiile art. 317 alin. 1 pct. 2, nefiind incidente.
Art. 318 Cod procedură civilă prevede că, mai pot fi atacate cu contestație, hotărârile instanțelor de recurs, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța admițând doar în parte sau respingând recursul omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
S-au invocat de către contestatori că, instanța de recurs nu a indicat în care din punctele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă s-au încadrat motivele de recurs, ori, în ședința publică din 7 ianuarie 2009 - fila 15 - instanța a arătat că potrivit raportului, motivele de recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 309 pct. 9 Cod procedură civilă, criticile formulate în acest sens, oricum nu pot fi calificate ca greșeli materiale sau omisiuni în sensul art. 318 Cod procedură civilă.
Referitor la aspectele conform cărora s-ar fi acordat mai mult decât s-a cerut, că instanța de fond și de apel nu s-ar fi pronunțat pe fondul cauzei, că nu au comparat titlurile, că se impune casarea cu trimitere, acestea nu pot fi calificate ca greșeli materiale sau omisiuni în sensul art. 318 Cod procedură civilă.
Motivele referitoare la modul în care instanța de recurs a soluționat fondul cauzei, că nu avut în vedere aspectele arătate mai sus, că nu a ținut cont de decizia Curții Constituționale, sunt aspecte ce țin de judecata cauzei, de aprecierea probelor, a dispozițiilor legale în materie, neputând fi calificate ca și greșeli materiale în conformitate cu textul art. 318 Cod procedură civilă, apărările intimaților fiind întemeiate. În măsura în care s-ar accepta poziția contestatorilor în sensul ca prin procedura contestației în anulare să poată fi calificată ca o greșeală materială aprecierea probelor, a textelor legale incidente, s-ar ajunge la judecarea unui recurs la recurs, ceea ce este inadmisibil raportat la dispozițiile art. 299 Cod procedură civilă.
Raportat la toate cele expuse, nefiind aplicabile dispozițiile art. 317 - 318 Cod procedură civilă, instanța urmează respinge ca nefondată contestația în anulare.
Fiind culpa procesuală a contestatorilor, în baza art. 274 Cod procedură civilă, instanța îi va obliga să le plătească intimaților 4000 lei cheltuieli de judecată în această fază procesuală, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorii, ambii cu domiciliul în I, șos. -, nr. 13, județul I, în contradictoriu cu intimații, ambii cu domiciliul în I,-/A, județul I, ambii cu domiciliul în I,-, județul I, împotriva deciziei civile nr. 37 din 28.01.2009 pronunțată de Curtea de Apel Iași, pe care o menține în întregime.
Obligă partea contestatoare să plătească părții intimate suma de 4000 lei cheltuieli de judecată în contestație în anulare.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 25.02.2010.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat hotărâre în concept - judecător - - - - - 05.03.2010
- judecători fond -
- judecători apel -,
- judecători recurs -,
- dact. gref. - 05.03.2010 - 8 ex.
- emis 6 com. - 05.03.2010 - ,
Președinte:Stan Aurelia Lenuța
Judecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Moșincat
